Sursa foto: Inquam Photos / George Călin
Într-un contract de credit există doar două modalităţi de eşalonare a plăţilor, una cu rate lunare descrescătoare, ca un triunghi cu vârful în jos, în primele luni achitându-se mai mult, şi o modalitate cu rate lunare egale, ca un dreptunghi, caracteristica principală fiind că dobânda la început reprezintă “grosul” pentru că se calculează la soldul rămas de rambursat, a declarat, miercuri, Valentin Lazea, economist-şef la Banca Naţională a României (BNR), scrie Agerpres.
Potrivit acestuia, nu există vreo variantă în care, în fiecare lună, plata dobânzii să fie egală cu principalul, menţionând că este “o imposibilitate matematică”.
Valentin Lazea a făcut această precizare referindu-se la decizia Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) de a sancţiona, în mai, 11 bănci de pe piaţa locală cu 550.000 de lei pentru practici comerciale înşelătoare cu privire la modul de calcul al ratelor. Totodată, autoritatea de protecţie a consumatorilor a propus emiterea unor noi grafice de rambursare. Apoi, a amendat alte 8 bănci, cu 400.000 de lei, din același motiv. La scurt timp, instanțele au început să suspende ordinele ANPC.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Explicațiile lui Valentin Lazea, cum se calculează ratele bancare
“Nu există decât două modalităţi de eşalonare a plăţilor într-un contract de credit. O modalitate este cu rate lunare descrescătoare, atunci când venitul debitorului permite acest lucru. E ca un triunghi cu vârful în jos şi cu baza sus”, a precizat Valentin Lazea, la conferinţa organizată de Ziarul Bursa.
Astfel, în primele luni se plăteşte mai mult, însă creditul durează mai puţin şi e mai ieftin.
Economistul-şef al BNR a subliniat că, în cazul acestei modalităţi, la sfârşitul perioadei de rambursare se plăteşte mai puţin, însă persoana care a contractat creditul trebuie să îşi permită ca, în primii ani, reprezentând baza mare a triunghiului, să dispună de bani ca să poată achita.
Totodată, Valentin Lazea a precizat că varianta a doua este cu rate lunare egale.
“Imaginaţi-va un dreptunghi în care lună de lună plăteşti aceeaşi sumă, dar dezavantajul este că se întinde mai mult în timp şi la sfârşitul creditului va costa mai mult, deoarece durează mai mult ş.a.m.d. (…) Şi aici caracteristica principală este că dobânda la început reprezintă grosul în fiecare lună şi în fiecare an. În prima jumătate a rambursării creditului dobânda e mai mare pentru că dobânda se calculează la soldul rămas de rambursat, la cât principal mai e de rambursat: ai mult de rambursat principal, dobânda e mare, ai rămas cu puţin principal de rambursat, dobânda scade, deci o relaţie de directă proporţionalitate între dobândă şi cât a mai rămas de rambursat. Ca atare, nu există vreo variantă în care, în fiecare lună, plata dobânzii să fie egală cu principalul. E o imposibilitate matematică”, a explicat Valentin Lazea.
Potrivit acestuia, “problema se complică atunci când vorbim de credite cu dobândă variabilă”.
“Ce am spus până acum este simplu, clar ca lumina zilei, dar pentru credite cu dobânda fixă, pentru că la creditele cu dobânda fixă dobânda e aia care s-a stabilit la început, deci ştii că nu ţi se schimbă suma, indiferent dacă vorbim de varianta dreptunghi sau varianta triunghi cu vârful în jos pe când, dacă iei credit cu dobândă variabilă, poţi să ai surpriza şi de fapt nu e o surpriză, e o certitudine, că în anumite perioade dobânda va creşte, după cum şi inflaţia va creşte, în alte perioade dobânda va scădea, ş.a.m.d. Deci, tu, debitor care ţi-ai asumat credit cu dobândă variabilă, trebuie să fii sigur că în 20-30 de ani, cât durează creditul tău, vei avea cel puţin două-trei perioade de suişuri şi de coborâşuri ale creditului”, a mai spus Lazea.
El s-a referit la faptul că, în cazul dobânzii variabile, rata creditului poate depăşi limita de 40% din veniturile disponibile, chiar dacă la momentul contractării creditului era sub această limită.
“Deşi iniţial, la momentul T0, când ai luat creditul, te încadrai ca şi venituri sub limita de 40%, adică rata creditului să fie mai puţin de 40% din veniturile disponibile, plata lunară reprezenta 35% din venitul disponibil, pe măsură ce dobânda variabilă la care ai luat creditul creşte şi uneori chiar se dublează, poţi să ajungi cu plata în venitul disponibil la 50%, la 55%, la 60%. Atunci, soluţia nu este să te plângi ce ţi s-a întâmplat, ci să te duci să renegociezi cu banca contractul”, a mai spus economistul-şef al BNR.
El a explicat că pentru debitorii cu credit cu dobândă variabilă, soluţia este una singură, renegocierea contractului cu banca, prevăzută de lege, şi care nu este purtătoare de costuri suplimentare.
“Banca nu are voie să perceapă o penalitate dacă creditul este cu dobândă variabilă. Invers se întâmplă la dobânzile fixe. Dacă vrei tu client, să renegociezi, banca îţi poate aplica o penalitate”, a adăugat Lazea.
În ceea ce priveşte alegerea variantei de dobândă, Lazea susţine că, psihologic vorbind, cei mulţi oameni care merg pe dobândă variabilă speră “oarecum naiv, că în 30 de ani totul va fi bine şi frumos şi niciodată nu vor avea de făcut faţă la o dobândă mai mare”.
“Invers, un om care ştie că în viaţă câteodată pierzi, câteodată câştigi, o să ia o dobândă fixă, ştiind prea bine că în anumite momente o să plătească mai mult decât dobânda pieţei, decât ROBOR-ul sau IRCC, în alte momente o să plătească mai puţin decât dobânda pieţei, pentru că aşa e viaţa, câteodată câştigi, câteodată pierzi. E o chestie de filosofie, e o chestie de cum eşti construit tu ca om şi ca mental”, a adăugat economistul-şef al băncii centrale.
Totodată, Valentin Lazea a făcut referire la articolul 11 din Ordonanţa 50/2010, pe care o aplică ANPC, potrivit căruia banca este obligată să îi permită consumatorului să compare mai multe oferte, să-i prezinte oferta cu rate lunare egale, cu rate descrescătoare, cu dobândă fixă, cu dobândă variabilă, etc.
El a explicat că articolul 13 al aceleiaşi ordonanţe diluează această obligativitate a băncii, conform căruia contractul de credit nu i se furnizează clientului dacă acesta nu se încadrează la normele de creditare.
“Cu alte cuvinte, dacă banca constată din prima secundă că tu nu poţi să iei nici descrescător, nici cu rate lunare, nici aşa, n-are obligaţia să-ţi furnizeze nici măcar contractul de credit. Şi spune asta legea, articolul 13″, a adăugat economistul-şef al BNR.
Valentin Lazea a ţinut să precizeze că BNR, conform statutului său, “se ocupă de sănătatea sistemului bancar şi, în consecinţă, de protejarea deponenţilor bancari prin supravegherea prudenţială pe care o exercită BNR”.
“ANPC, conform legii sale, adică ordonanţa de urgenţă 50/2010, se ocupă de protejarea debitorilor bancari prin supravegherea comportamentală. Deci, cu alte cuvinte, BNR-ul se uită la bănci din perspectivă prudenţială, se uită să aibă lichiditate, capital, etc şi făcând lucrul acesta îi protejează pe deponenţi, în timp ce Agenţia Naţională de Protecţie a Consumatorului se uită la comportamentul băncilor în relaţia cu clientul şi, în felul ăsta, îi protejează pe debitorii băncii”, a mai spus oficialul BNR.