Foto: Moneda euro / Pexels.com
Leul este astăzi moneda națională a României, totuși guvernul încearcă să o înlocuiască cu euro, având ca țintă anul 2027, scrie publicația tinerilor francezi Taurillon.org, potrivit Rador.
România, o țară de cultură romanică situată într-o mare de culturi slave, a șasea cea mai populată țară din Uniunea Europeană, se întinde de-a lungul munților și pădurilor Europei Centrale până la Marea Neagră.
Țara a aderat la UE în 2007, dar încă nu face parte din Schengen sau din zona euro, în ciuda celor 16 ani scurși de atunci – o situație foarte diferită de cea a Croației, care a aderat la UE în 2013 și va intra atât în spațiul Schengen, cât și în Zona euro în ianuarie 2023.
De ce o asemenea întârziere pentru România, mai ales în ceea ce privește zona euro? Să explorăm diferitele cauze.
Leul: o monedă națională stabilă într-o economie cu probleme
Să începem cu o privire de ansamblu asupra leului, moneda națională. Spre deosebire de Bulgaria și al său lev (literal „leu”), România nu face parte din Mecanismul European al Ratei de Schimb II (ERM II). Acest mecanism face posibilă stabilizarea monedelor europene față de euro pentru a evita o creștere bruscă și pentru a reduce inflația. România nu face parte din acest mecanism, în ciuda obligației sale de a ratifica intrarea în zona euro dacă va fi cazul, la fel ca Polonia și Cehia.
În timp ce Cehia bifează toate criteriile și este pregătită pentru adoptarea monedei euro, guvernele de la Praga nu par să dorească să schimbe coroana cu euro. În ceea ce privește România, este exact invers. Opinia publică este în mare măsură în favoarea adoptării euro și toate partidele subliniază acest punct… dar țara încă nu este pregătită. În 2012, țara urma să adere la ERM II, dar Banca Centrală Europeană a anunțat că obiectivele necesare pentru continuarea integrării europene a României sunt departe de a fi atinse. Situația nu s-a schimbat nici în 2023.
Pe lângă ERM II, care este o condiție prealabilă necesară pentru adoptarea monedei euro, statul candidat trebuie să îndeplinească criteriile de convergență pentru a evita un șoc asupra economiei la momentul trecerii la moneda comună. Aceste criterii de convergență sunt următoarele:
– Un indice armonizat al prețurilor de consum (IAPC) mai mic sau egal cu pragul stabilit de BCE. Limita maximă stabilită în 2022 a fost de 4,9%, România a înregistrat 6,4%.
– Un deficit bugetar limitat la 3% din PIB (România: 7,1%) și o rată a datoriei de 60% în raport cu PIB (România: 48,8%). Spre comparație, Franța nu îndeplinește astăzi acest criteriu cu 114% și nu ar putea adera la euro dacă este necesar.
– Modificarea cursului față de euro nu trebuie să varieze cu plus sau minus 15% pe an (România: -1,7%). Până în prezent, acesta este singurul criteriu pe care îl îndeplinește România.
– O rată a dobânzii între moneda națională și euro care, pe termen lung, nu trebuie să depășească 2,6% (România: 4,7%).
– Compatibilitatea legislației financiare. România nu bifează acest punct.
Adoptarea monedei euro: o decizie consensuală la cheremul politicilor economice
România îndeplinise la un moment dat aceste patru criterii, mai puțin legislația, dar ar fi fost suficient să poată merge mai departe. În 2014, premierul de atunci Victor Ponta anunțase că 2018 va fi anul aderării la euro. Aceste criterii au fost îndeplinite doar timp de un an, departe de perioada minimă de doi ani necesară pentru adoptarea monedei unice, și acum îndeplinește doar unul în 2022.
Din 2007, guvernele succesive au promis, la rândul lor, că integrarea în euro va avea loc în timpul mandatului lor. Nu este lipsă de voință politică, toate partidele propun trecerea la euro în programul lor, dar rezultatele întârzie, atât de mult încât Banca Națională a României a anunțat în 2021 că aderarea va veni cel mai devreme în 2029.
În fața acestei lipse de rezultate, cetățenii români sunt mai înainte de toate dezamăgiți. România este candidatul la euro a cărui populație are cea mai favorabilă opinie cu privire la această aderare (75% în 2021), dar doar 27% cred că țara ar fi pregătită să intre în zona euro în condițiile actuale. Această dezavuare a politicilor publice se reflectă și în cei 63% dintre români care cred că adoptarea monedei euro în ciuda faptului că economia nu este pregătită ar fi totuși benefică pentru țară – un fel de abandonare a propriei monede.
Este așadar o țară cu dorința de a fi pe deplin parte a familiei europene prin integrarea în zona euro, dar și o țară ale cărei decizii politice nu sunt în măsură să atingă acest obiectiv, stabilit inițial pentru 2012. Populația pare să vadă euro ca pe o contribuție cu adevărat benefică la economia lor, fără să mai creadă în capacitatea țării de a realiza acest lucru pe termen mediu. O formă de apatie, poate, ca cea pe care cetățenii o arată față de politicienii lor. Poate că succesele rapide ale aderării Croației vor dovedi că nu este imposibil și că și ei își vor putea primi într-o zi salariile în euro.