Sursa foto: mfe.gov.ro
Ţintele de 3% pentru deficit și de 60% pentru datorie au „limitat creșterea economică a UE” și au creat politici de austeritate. Comisia Europeană ar trebui să prezinte în curând propuneri de revizuire a regulilor de guvernanță economică, scrie publicația portugheză Diario de Noticias, potrivit Rador.
„Ținta de 3% pentru deficit și de 60% pentru datorie nu este sustenabilă, forțarea țărilor să reducă datoria dincolo de capacitatea lor de a genera bogăție este absurdă. Regulile privind deficitul și datoria au devenit obiective, iar nu instrumente. S-a înteles deja că regulile aşa cum ele există, nu funcționează”. Certitudinea Margaridei Marques, europarlamentar, fost secretar de stat pentru afaceri europene și fost șef al reprezentanței Comisiei Europene în Portugalia, se bazează pe ideea că „aceste reguli nu au avut capacitatea de a se adapta la evoluția situației economice şi bugetare înseşi și au limitat considerabil creșterea economică în Uniunea Europeană”.
Consecința, spune aceasta, a fost evidentă: „A obligat țările să urmeze politici de austeritate despre care s-a înțeles deja că nu funcționează. Pe atunci, puțini credeau că nu funcționează, în zilele noastre toată lumea și-a dat seama că nu funcționează”.
Revizuirea regulilor de guvernanță economică este urgentă, chiar şi pentru că „nivelul de îndeplinire este foarte scăzut. Între lipsa capacității bugetare și lipsa voinței politice, adevărul este că, de exemplu, 85% din recomandările [Comisiei Europene] pe țară nu au fost respectate. Comisia și-a dat deja seama că este necesară revizuirea regulilor”.
„Nu putem spune țărilor că trebuie să își reducă datoria în fiecare an, nu există condiții pentru a face acest lucru, și în prezent cu atât mai puțin. Dacă doar cerem țărilor datorii sustenabile, blocăm investițiile”, argumentează Margarida Marques.
Soluția poate fi, aceasta este propunerea, prin „identificarea unei modalități prin care țările să-și poată reduce datoria, dar una care să fie adecvată situației proprii a țării. Cu alte cuvinte, aceasta este legată de creșterea economică a țării”.
În practică, înseamnă să se permită „un parcurs pe țară, să existe un acord între Comisia Europeană și statele membre, în care fiecare țară să-și urmeze traseul până la atingerea valorilor datoriei care vor fi fixate”.
„Fundamental”, pentru eurodeputata care a fost raportorul propunerii Parlamentului European aprobată cu „o foarte mare majoritate”, este ca „toate regulile de guvernanță economică să fie realizate în cadrul comunitar” și nu ca în criza din 2011, în care „unele a instituţiilor create” erau de „natură interguvernamentală”. Explicația este simplă: „este mai democratic decât pe bază interguvernamentală, chiar şi pentru că nu există control din partea Parlamentului”.
Și apoi există „necesitatea” de a „pune împreună politica bugetară și politica monetară” care a avut rezultate „în timpul crizei COVID, care a pus laolaltă politica bugetară, în cadrul comunitar, și politica monetară în cadrul BCE”.
Ceea ce lipsesc acum sunt „propunerile” Comisiei Europene care ar trebui prezentate „după vară” pentru ca „atunci când vom ajunge la primăvară anul viitor, când vor ieși previziunile, Comisia Europeană să poată indica statelor membre orientările politice. pentru elaborarea bugetelor pentru anul următor. Primăvara viitoare statele membre trebuie să știe cum își vor pregăti bugetele pentru 2024”.
Întrucât „clauza de salvare” va fi activată în 2023 și „va trebui dezactivată în 2024 și, deşi Europa a funcționat și nu s-a prăbușit, trebuie să se înţeleagă pe 1 ianuarie 2024, în cazul în care clauza este dezactivată, dacă urmează să aplicîm vechile reguli sau daca există tranziţie. Ceea ce propunem noi este să existe o tranziţie, care să se facă pe ţară, dar ca această tranziţie să se bazeze pe obiectivele noilor reguli. Adică, chiar dacă noile reguli nu sunt încă activate, măcar avem deja direcţii politice pentru noile reguli. Ceea ce nu are sens este că în cazul în care clauza este dezactivata la 1 ianuarie 2024, toata lumea are 3/60, asta nu are vreun sens. Ceea ce pot spune este că discuțiile cu Comisia au decurs destul de bine”.
Fără o regulă comună fixă de 3% pentru deficit și de 60% pentru datorie, va fi necesar să se creeze „o grilă” care să reflecte „economiile diferite”, dar întrucât implică nu numai Comisia Europeană și Parlamentul European, este necesar să „privim pozițiile statelor membre”.
Și aici se va decide totul, pentru că „sunt state care pe 1 ianuarie 2024 vor dori reguli pure și dure, totul la fel pentru toată lumea și sunt alții care își dau seama că există diferențe”. Ceea ce poate fi o „idee frumoasă pentru Portugalia, Spania, Italia și altele” s-ar putea să nu fie pe placul Germaniei, care „se află într-o situație foarte complicată”.
„Ceea ce pot spune”, subliniază Margarida Marques, „este că Germania nu a făcut încă niciun pas pentru a da dovadă de deschidere, dar, în ciuda a orice, din partea [cancelarului] Olaf Scholz există mai multă deschidere decât din partea ministrului Finanțe Poate fi 3/60, acesta nu este o fantomă. Aș prefera ca numărul să meargă, de exemplu, de la 60 la 90, dar sunt mai îngrijorat de ritm decât de cifra care este acolo. Aceasta este întrebarea fundamentală”.