Sursa foto: © Deanpictures - Dreamstime.com
Fondul Monetar Internaţional (FMI) a înrăutățit din nou prognoza privind creșterea economiei României în acest an, de la 2,4% cât estima în primăvară, până la 2,2%, arată cel mai nou raport „World Economic Outlook”, publicat marţi de instituţia financiară internaţională.
Conform noilor prognoze ale FMI, economia românească va încetini de la un avans de 4,7% în 2022, până la unul de 2,2% în 2023, pentru ca anul viitor să accelereze până la 3,8%.
În ceea ce priveşte inflaţia, FMI prognozează că România va înregistra în acest an o creştere medie anuală de 10,7%, după un avans de 13,8% înregistrat în 2022. Ritmul de creştere a preţurilor va încetini semnificativ abia în 2024, când se va situa la 5,8%.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
De asemenea, în ceea ce priveşte deficitul de cont curent al României, FMI se aşteaptă doar la o reducere uşoară de la 9,3% din PIB în 2022, până la 7,3% din PIB în 2023 şi de 7,1% din PIB în 2024.
La nivel mondial, Fondul Monetar Internațional arată că redresarea globală în urma pandemiei COVID-19 și a invaziei Rusiei în Ucraina rămâne lentă și inegală. În pofida rezistenței economice de la începutul acestui an, cu o revenire a redeschiderii și progrese în reducerea inflației față de vârfurile de anul trecut, este prea devreme pentru a ne consola. Activitatea economică este încă departe de traiectoria de dinaintea pandemiei, în special în economiile de piață emergente și în curs de dezvoltare, iar divergențele dintre regiuni sunt din ce în ce mai mari. Mai multe forțe frânează redresarea. Unele reflectă consecințele pe termen lung ale pandemiei, ale războiului din Ucraina și ale fragmentării geoeconomice tot mai mari. Altele sunt de natură mai mult ciclică, inclusiv efectele înăspririi politicii monetare necesare pentru a reduce inflația, retragerea sprijinului fiscal pe fondul unei datorii ridicate și fenomenele meteorologice extreme.
Se preconizează o încetinire a creșterii globale de la 3,5% în 2022 la 3,0% în 2023 și 2,9% în 2024. Previziunile rămân sub media istorică (2000-19) de 3,8 la sută, iar prognoza pentru 2024 este în scădere cu 0,1 puncte procentuale față de actualizarea din iulie 2023 a World Economic Outlook. Pentru economiile avansate, încetinirea preconizată este de la 2,6% în 2022 la 1,5% în 2023 și la 1,4% în 2024, pe fondul unui impuls mai puternic decât se aștepta în SUA, dar al unei creșteri mai slabe decât se aștepta în zona euro. Se preconizează că economiile de piață emergente și în curs de dezvoltare vor avea o scădere modestă a creșterii, de la 4,1 la sută în 2022 la 4,0 la sută atât în 2023, cât și în 2024, cu o revizuire în scădere de 0,1 puncte procentuale în 2024, reflectând criza din sectorul imobiliar din China. Previziunile privind creșterea globală pe termen mediu, de 3,1 la sută, se situează la cel mai scăzut nivel din ultimele decenii, iar perspectivele ca țările să recupereze decalajele față de standardele de viață mai ridicate sunt slabe. Se preconizează că inflația la nivel mondial va scădea constant, de la 8,7 % în 2022 la 6,9 % în 2023 și la 5,8 % în 2024. Însă previziunile pentru 2023 și 2024 sunt revizuite în creștere cu 0,1 puncte procentuale și, respectiv, 0,6 puncte procentuale, iar inflația nu se preconizează că va reveni la ținta stabilită până în 2025 în majoritatea cazurilor.
Riscurile la adresa perspectivelor sunt mai echilibrate decât erau în urmă cu șase luni, ca urmare a rezolvării tensiunilor legate de plafonul de îndatorare din SUA și a faptului că autoritățile elvețiene și americane au acționat în mod decisiv pentru a limita turbulențele financiare. Probabilitatea unei aterizări bruște s-a diminuat, dar balanța riscurilor pentru creșterea globală rămâne înclinată în jos. Criza din sectorul imobiliar din China s-ar putea agrava, cu repercusiuni la nivel mondial, în special pentru exportatorii de mărfuri. Pe de altă parte, așteptările inflaționiste pe termen scurt au crescut și ar putea contribui – împreună cu piețele forței de muncă tensionate – la persistența presiunilor inflaționiste de bază și la necesitatea unor rate de politică monetară mai ridicate decât se preconiza. Mai multe șocuri climatice și geopolitice ar putea provoca noi vârfuri ale prețurilor la alimente și energie. Intensificarea fragmentării geoeconomice ar putea limita fluxul de mărfuri pe piețe, provocând o volatilitate suplimentară a prețurilor și complicând tranziția ecologică. Pe fondul creșterii costurilor serviciului datoriei, mai mult de jumătate dintre țările în curs de dezvoltare cu venituri mici se află în dificultate sau prezintă un risc ridicat de îndatorare.
Există o marjă de eroare redusă pe plan politic. Băncile centrale trebuie să restabilească stabilitatea prețurilor, utilizând în același timp instrumente de politică pentru a atenua eventualele tensiuni financiare, atunci când este necesar.
Factorii de decizie în materie de politică fiscală ar trebui să refacă marja de manevră bugetară și să retragă măsurile fără obiective, protejând în același timp persoanele vulnerabile. Reformele de reducere a obstacolelor structurale în calea creșterii – prin, printre altele, încurajarea participării pe piața muncii – ar netezi declinul inflației până la ținta stabilită și ar facilita reducerea datoriei. Este necesară o coordonare multilaterală mai rapidă și mai eficientă în ceea ce privește soluționarea datoriilor pentru a evita dificultățile legate de acestea.De asemenea, este nevoie de cooperare pentru a atenua efectele schimbărilor climatice și pentru a accelera tranziția ecologică, inclusiv prin asigurarea unor fluxuri transfrontaliere constante de minerale necesare.