Suntem în prealertă azi în Sistemul Național de Transport Gaze, de dimineață până spre seară, pentru că avem prea multe gaze în conducte față de consumul efectiv. La ora 07.00, linepack-ul Transgaz, care măsoară cantitatea de gaze din conducte ajunsese la 81,8 milioane de metri cubi, la doar 1,2 milioane de metri cubi de pragul de Alertă, unde presiunea pe conducte poate cauza explozii(banda galbenă indică prealerta, banda portocalie este starea de alertă. Verdele este starea normală). Starea de prealertă se va menține pe aproape toată durata zilei, abia diseară, la ora 20.00 urmând a se ieși din ea, pe baza creșterii moderate a consumului casnic, pentru că oamenii au ajuns deja acasă, gătesc și poate dau și puțin drumul la căldură, în zonele din țară mai răcoroase.
La un consum total de doar 28 de milioane de metri cubi, cu termia oprită în aproape toată țara și cu consum industrial anemic, Dispecerul Național de Gaze este nevoit să dea dispoziții pentru înmagazinare gaze, ca să mai scadă din presiunea pe SNT. Azi, abia ieșiți din sezonul rece gazier(31 martie) stocăm ca și cum ne pregătim pentru un nou sezon rece – 8,4 milioane de metri cubi intră în depozitele subterane, care oricum sunt pe jumătate pline la ieșirea din iarnă, tot din pricină că, per total, consumurile au fost mici. Mai mult, exportă în Ungaria 2,9 milioane de metri cubi, cel mai probabil la prețuri mici, ca să poată fi cumpărate gazele într-o piață cu prețuri oricum prăbușite, practic să exporți la orice preț doar ca să mai eliberezi din presiunea pe Sistem.
A mai scăzut ceva și producția internă, până la 23,8 milioane metri cubi, de la 24,6 milioane de metri cubi. Importul din Bulgaria rămâne – 4,6 milioane de metri cubi, pe baza unor contracte ferme anterior încheiate și din cauza avantajului de preț.
România încheie ciclul de extracție gaze (31 octombrie – 31 martie) cu un grad de umplere a depozitelor de 50%, potrivit celor mai noi date Gas Infrastructure Europe, cel mai mare procent înregistrat vreodată la un sfârșit de sezon rece. Media pe toată UE este de 58%, cu un „campion” în Portugalia, care are depozitele pe 87% pline. Volume mari rămase mai sunt în Austria, Spania, Suedia.
Acest lucru înseamnă că au rămas în depozite circa 1,55 miliarde de metri cubi. Iarna blândă și consumul industrial extrem de redus au făcut să nu se consume atât de multe gaze, mai ales că am putut conta, ca de obicei, și pe producția curentă, iar importurile nu au încetat niciodată, fie pe baza unor interese comerciale de moment, fie pe obligații contractuale anterior încheiate.
Cel mai probabil, gazele rămase în depozite vor rămâne acolo până la următorul sezon rece, furnizorii urmând să mai plătească o dată taxa de înmagazinare. Ei au și varianta de a le arunca în piață, dar, în sezonul cald, este greu de crezut că vor avea un cumpărător, pentru că ele sunt deja purtătoare de tarif de tranzit, deci sunt mai sucmpe decât ce se găsește în piață.
De azi, intrăm în ciclul de înmagazinare. În fapt, deja, de o săptămână, înmagazinarea a și început pentru că, în lipsă de consum substanțial, gazele intră în depozite. Și pentru acest an, România, conform directivelor UE, trebui să meargă la cel puțin 90% grad de înmagazinare.
România este printre puținele țări din Europa care pot asigura mare parte din consumul intern din surse proprii. Avem trei mari producători: Romgaz, Petrom și BSOG, în Marea Neagră. De asemenea, avem și legături prin gazoducte cu toți vecinii, cu excepția Serbiei, și putem aduce gaze din import atât pe ruta sudică, prin Bulgaria, cât și din Vest, prin Ungaria.