Foto: Energy.gov
Analiză a publicației bulgare Mediapool, preluată de Rador:
După oprirea producției pentru aproape două săptămâni la zăcământul Shah Deniz II, care a avut un impact negativ nu doar privind livrările de gaz natural azer prin Conducta Trans-Adriatică, un nou incident „ciudat” s-a produs la terminalul LNG de lângă Alexandroupolis – un alt potențial punct de intrare pentru gaze non-rusești în regiune. Terminalul a încetat în mod neașteptat să furnizeze gaze rețelei operatorului grec DESFA.
Pe 23 ianuarie, pe site-ul Gastrade a apărut o declarație în care se anunța că terminalul își oprește activitatea din cauza problemelor tehnice. Spre deosebire de cazul întreruperii alimentării cu gaz de la platforma principală de foraj a Shah Deniz II, nu au fost date explicații în acest caz. A doua zi, operatorul terminalului din Alexandroupolis a adoptat un ton mai optimist, declarând că serviciile de regazificare se reiau cu o capacitate maximă preconizată de 31.300.000 kWh/zi. Aceasta indică o activitate parțială, dar funcțională.
Cu toate acestea, datele de la operatorii de rețeaua de transport indică o lipsă de gaz de la terminal. Acest lucru a ridicat întrebări serioase fără răspuns. La 28 ianuarie, Gastrade a anunțat din nou că serviciile de regazificare vor rămâne indisponibile până la o nouă dispoziție. Surse din industrie au sugerat că acest „anunț suplimentar” ar putea veni până la sfârșitul săptămânii (8 februarie), dar nu a apărut nicio confirmare oficială pe site-ul companiei. Acest lucru sugerează că managementul este incert atât cu privire la natura problemei, cât și legat de termenul de rezolvare a acesteia – o situație care cu greu inspiră încredere în rândul participanților de pe piață, partenerilor cheie și clienților.
Acest incident a avut loc în perioada de vârf a cererii, iarna, pe fondul prognozelor de temperaturi scăzute și scăderea nivelului de stocare a gazelor în Europa de Est și Centrală. În același timp, volumul gazelor naturale rusești care intră prin TurkStream la punctul de intrare Strandja-2 a crescut semnificativ. În timp ce nivelurile medii de intrare anul trecut s-au ridicat la 41-42 de milioane de metri cubi pe zi, acum acestea depășesc în mod regulat 50-51 de milioane, apropiindu-se de limitele capacității tehnice a conductei.
Nu întâmplător, unele cercuri de afaceri asociază închiderea terminalului de la Alexandroupolis cu „nevoia de a elibera spațiu pe piață” pentru livrări crescute de gaz rusesc. Lacunele în aprovizionare lăsate de gazul natural lichefiat nelivrat – inclusiv livrări americane, qatareze și algeriene – sunt completate rapid cu gaz natural rusesc.
Speculațiile despre o „conexiune rusească” în jurul terminalului plutitor de lângă Alexandroupolis se învârt în jurul lui Costas Copelouzos, șeful Grupului Copelouzos – un partener de mulți ani al Gazprom în Grecia. Există suspiciuni (fără dovezi publice) că el menține legături cu serviciile ruse de informații. Faptul că terminalul și-a încetat operațiunile într-un moment de nevoie critică de livrări alternative a reaprins vechi temeri. Rusia și Gazprom sunt interesate nu doar de închiderea terminalul, ci și ca acesta să nu devină o sursă alternativă stabilă pentru regiune.
Costas Copelouzos, alături de un alt jucător cheie legat de Rusia în Grecia, Ivan Stavridis, a fost printre participanții la licitația pentru privatizarea portului strategic Alexandroupolis. Acest port a câștigat o importanță strategică pentru NATO în contextul războiului din Ucraina. Deși oferta lor a fost printre cele mai importante, guvernul grec a respins-o după intervenția SUA, invocând temeri geopolitice legate de interesele rusești din spatele ofertei.
Proiectul pentru un terminal LNG în port a rămas un „premiu de consolare” pentru Copelouzos Group. După câțiva ani de întârzieri, acesta a devenit operațional la 1 ianuarie 2023. Cu toate acestea, doi ani mai târziu, și-a încetat activitatea. Între timp, locația strategică a terminalului plutitor oferă un punct de vedere excelent pentru observarea traficului de intrare și de ieșire din portul Alexandroupolis.
Unul dintre cele mai plauzibile motive de business pentru sistarea terminalului este lipsa nivelurilor minime de utilizare și a volumelor LNG necesare pentru o operare rentabilă. Acest lucru se datorează dumpingului legat de prețurile pentru gazul rusesc, furnizat regiunii prin conducte prin Turcia – prin TurkStream și Blue Stream.
Cu reduceri de aproximativ 10% în comparație cu indicele TTF din Europa de Vest, gazul rusesc face ca LNG să fie necompetitiv din punct de vedere economic. Comercianții evită riscul unor noi livrări de LNG prin Alexandroupolis și chiar și transporturile contractate sunt redirecționate către alte terminale, inclusiv cele din Turcia. Acest lucru înrăutățește și mai mult rezultatele financiare ale operatorului terminalului Gastrade.
A fost clar încă de la început că Grupul Copelouzos nu era pe deplin încrezător în modelul de afaceri al terminalului LNG, în special în capacitatea sa de a atrage suficient capital propriu și de împrumut. Iată de ce, compania de proiect a ales o platformă plutitoare pentru regazificare și stocare în locul unei infrastructuri terestre costisitoare.
În cele din urmă, companiile de stat bulgare Bulgargaz (care a rezervat o capacitate de 1 miliard de metri cubi pe an) și Bulgartransgaz (care a achiziționat un pachet de 20% din acțiunile terminalului) s-au alăturat proiectului, în primul rând din „motive strategice”.
Rapoartele anuale ale Bulgartransgaz relevă că plățile către Gastrade pentru un pachet de 20% au fost efectuate în mai multe rate și au ajuns la aproape 30 de milioane de euro – un preț semnificativ supraevaluat privind retrospectiv, având în vedere rezultatele financiare ale companiei în 2024 și perspectivele sale pentru 2025. Acest lucru sugerează că participarea companiilor bulgare este dictată în primul rând de „considerații strategice”, conștientizând pe deplin lipsa unei logici economice reale.
Adevărata problemă este că de ani de zile, considerentele politice au dominat luarea deciziilor atât la Bulgartransgaz, cât și la Bulgargaz – indiferent că este vorba despre tranzacția cu BOTAS (pentru rezervarea capacității neutilizate – n.red.), de gazoductul Turkish Stream, sau de extinderea depozitului subteran de gaze de la Ciren.
Astăzi, aceste angajamente au devenit o povară pentru companiile bulgare. Bulgargaz plătește pentru capacitatea sa rezervată de 1 miliard de metri cubi pe an în Alexandroupolis, indiferent de utilizarea efectivă, menținând în același timp contracte suplimentare de aprovizionare cu Azerbaidjan (1 miliard de metri cubi pe an) și BOTAS din Turcia (1,8 miliarde de metri cubi pe an). Acești factori au condus compania la o criză financiară, însoțită de o scădere dramatică a cotei de piață – de la 93% în 2022 la sub 60% în 2024.
Situația din jurul închiderii terminalului LNG din Alexandroupolis lasă multe întrebări fără răspuns. Cea mai presantă dintre acestea este dacă în spatele suspendării platformei plutitoare stau probleme tehnice sau sunt în joc interese geopolitice și economice?
Articol de Ilian Vasilev, fost ambasador al Bulgariei în Rusia, în prezent expert în energie. Editor al „Analize și alternative”, unde a fost publicat comentariul său / Traducerea: Mirela Petrescu
