Foto: Info Sud-Est
Rata sărăciei relative a fost în anul 2020 de 23,4%, în valori absolute, numărul săracilor corespunzător acestei rate fiind de 4,524 milioane persoane, conform datelor centralizate de Institutul Naţional de Statistică.
„Sub unul din patru locuitori ai României trăia într-o gospodărie ale cărei venituri erau mai mici decât pragul stabilit la nivelul de 60% din mediana veniturilor disponibile pe adult-echivalent”, precizează INS, citat de Agerpres.
În perioada 2017-2020, rata sărăciei, estimată în raport cu pragul stabilit în funcţie de nivelul şi distribuţia veniturilor din anul pentru care se face evaluarea, a avut o evoluţie oscilantă, maximul perioadei fiind atins în 2019 (23,8%), iar minimul în 2020 (23,4%).
Analiza ratei sărăciei pe sexe în 2020, evidenţiază o tendinţă de creştere a diferenţei între femei şi bărbaţi, de la 1,3 la 2,5 puncte procentuale.
Riscul de sărăcie afectează cu intensitate diferită populaţia în funcţie de grupa de vârstă, de capacitatea de muncă de care dispune şi, evident, de veniturile dobândite, subliniază INS.
Cea mai înaltă incidenţă a sărăciei s-a înregistrat între anii 2017-2020 în rândul copiilor în vârstă de până la 18 ani şi a tinerilor de 18-24 ani, circa 3 din 10 dintre aceştia s-au aflat sub pragul de sărăcie, mult peste nivelurile corespunzătoare adulţilor.
În ultimul an comparativ cu începutul perioadei analizate, s-a observat o descreştere a fenomenului sărăciei atât la grupa de vârstă 18-24 ani (de 3 puncte procentuale), cât şi în rândul copiilor (de circa 2 puncte procentuale). O creştere semnificativă a ratei sărăciei în decursul perioadei s-a resimţit însă la grupa de vârstă de 65 de ani şi peste (cu 4,5 puncte procentuale).
În ceea ce priveşte evoluţia ratei sărăciei pe sexe şi grupe de vârstă în perioada 2017-2020, cea mai pronunţată diferenţă pe sexe se întâlneşte la grupa 65 de ani şi peste, caracteristică ce s-a menţinut pe întreaga perioadă analizată, în 2020 femeile atingând valori ale ratei sărăciei cu peste 11,5 puncte procentuale mai mari decât ale bărbaţilor (maximul perioadei înregistrându-se în 2019, de 13,1 puncte procentuale).
Anul trecut, cele mai mari rate ale sărăciei s-au înregistrat în regiunile Nord-Est (35,6%), Sud-Vest Oltenia (32,7%) şi Sud-Est (32,6%), iar cea mai mică în Bucureşti-Ilfov (2,4%).
Din totalul persoanelor ocupate, cele aflate sub pragul de sărăcie au reprezentat 14,9%, cu 14,7 puncte procentuale mai puţin decât în cazul persoanelor care nu au desfăşurat nicio activitate economico-socială.
În cadrul persoanelor antrenate într-o activitate economico-socială de tip salarial sau pe cont propriu, se remarcă diferenţierile între sexe: 18,1% dintre bărbaţi, respectiv 10,4% dintre femei au fost sub pragul de sărăcie. În schimb, la persoanele neocupate sau inactive în anul 2020, diferenţa dintre ponderile femeilor şi bărbaţilor a fost de 8,1 puncte procentuale, în scădere cu 1,6 puncte procentuale faţă de anul 2017.
„Referitor la persoanele neocupate, trebuie evidenţiată situaţia şomerilor a căror rată de sărăcie este foarte mare. Practic, peste 3 din 5 şomeri este sărac, bărbaţii şomeri având situaţia cea mai grea, comparativ cu femeile aflate în şomaj (cu 13,9 puncte procentuale mai mulţi bărbaţi decât femei aflate în situaţie similară)”, semnalează INS.
Riscul de sărăcie al persoanelor neocupate a crescut pe perioada analizată în special şomeri, cu 11,3 puncte procentuale, mai pronunţat la femei (14,3 puncte procentuale) decât la bărbaţi (10 puncte procentuale). La pensionari riscul de sărăcie a crescut în 2020 faţă de 2017 cu 6,2 puncte procentuale.
Institutul Naţional de Statistică mai menţionează că un factor important în apariţia şi intensificarea stării de sărăcie îl constituie existenţa şi numărul copiilor aflaţi în întreţinerea gospodăriei din care face parte persoana respectivă. Sărăcia este mai frecventă în rândul persoanelor care trăiesc în gospodăriile cu copii dependenţi (în anul 2020 a atins 25,4%), decât în cazul celor care trăiesc în gospodăriile fără copii (20,8% în ultimul an).
În 2020, dintre gospodăriile cu copii dependenţi, cele mai puternic afectate de sărăcie au fost gospodăriile numeroase formate din 2 adulţi cu 3 sau mai mulţi copii dependenţi (mai mult de jumătate), familiile monoparentale, părinte singur cu cel puţin un copil dependent (aproape trei din zece), a celor de 3 sau mai mulţi adulţi cu copii dependenţi (puţin peste un sfert), dar şi persoanele din gospodăriile formate din 2 adulţi cu 2 copii dependenţi (aproape un sfert). În comparaţie cu acestea, gospodăriile formate din 2 adulţi şi 1 copil dependent au fost afectate de sărăcie într-o măsură mai redusă (11%).
În gospodăriile fără copii dependenţi, considerate în general mai puţin afectate de sărăcie, apar totuşi diferenţieri notabile determinate de numărul şi vârsta persoanelor care trăiesc într-un anumit tip de gospodărie. Astfel, persoanele singure sunt mai expuse riscului de sărăcie, în special în cazul femeilor (40,8% faţă de 25,6% la bărbaţi). De asemenea, persoanele care trăiesc singure devin tot mai sărace pe măsura înaintării în vârstă: persoanele în vârstă de până la 65 de ani au o rată de sărăcie de 25,8%, pe când cei cu vârsta de 65 ani şi peste sunt săraci în proporţie de 42,1%.
Rata sărăciei relative reprezintă ponderea persoanelor sărace (care au un venit disponibil pe adult-echivalent mai mic decât pragul stabilit la nivelul de 60% din media veniturilor disponibile) în totalul populaţiei.