Foto: Pixabay
Nevăzătorul merge foarte încet; testează cu bastonul alb, ocolește, înaintează, se oprește la un semafor, dacă semaforul are avertisment sonor; merge foarte încet – așa se creionează, între sesiuni de prezentări și cercetări economice, imaginea marilor instituții financiare, navigând prin crizele zilei, între niveluri record de inflație, risc de recesiune, criză energetică și cu un război la poarta Uniunii Europene.
“Întrebarea e…”, “de ce contează asta?”, “nu avem încă răspunsuri bune”, “poți să lucrezi luni de zile la ceva și să îți dai seama că nu e nimic acolo”, “Dilema momentului e: unde trebuie să ataci?”, “în cercetare “10% din efort îți dă 90% din răspuns. Noi vrem să înțelegem acele ultime 10 procente (referitoare la inflație)” – sunt câteva extrase din interviul care urmează. Pentru că, mai ales într-o țară în care adesea ni se pare că toți știm de toate și care e guvernată de răspunsuri, contează uneori și să pui întrebările potrivite și să analizezi înainte de a trânti “soluții”.
Economist și cercetător, Virgiliu Midrigan a plecat din Chișinăul natal la 16 ani, a făcut facultatea (Universitatea Americană) în Bulgaria și apoi studii doctorale în Statele Unite (Ohio State University). Are în CV-ul său două scurte perioade în care a fost cercetător economist la Federal Reserve Bank of Minneapolis, iar acum e profesor în departamentul de Economie la New York University. Studiază în această perioadă chiar inflația, cauzele și efectele ei, dar și ce se întâmplă cu Întreprinderile Mici și Mijlocii în perioade de turbulențe din piețe, face parte dintre cercetătorii care caută răspunsuri la crizele momentului, dar, uneori, în răspunsurile la întrebări adaugă alte întrebări. Pentru că în cercetare așa se lucrează.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Midrigan a revenit în România la finalul lunii trecut, cu prilejul ediției de 2022 a ERMAS, o conferință care îi aduce în țară pe cercetării români din afara României, dar și “keynote speakers” străini din mari universități internaționale. Conferința Științifică Anuală a Economiștilor Români din Mediul Academic din Străinătate (ERMAS) a fost găzduită în acest an de Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor din cadrul UBB Cluj.
Vorbim despre inflație, criză energetică, ursul războinic din Est și sancțiuni economice, pericole sociale și riscuri de recesiune, reacțiile băncilor centrale și mersul de nevăzător prin crizele momentului
Rep.: Care a fost parcursul dvs academic? Cât de complicat e să ajungi de la noi, din Europa de Est, până în New York?
Virgiuliu Midrigan: E complicat. Dacă m-ar întreba cineva acum dacă merită să faci un doctorat în economie, aș zice că nu. Stai 6 ani și munceși din greu și nu e sigur că primești un job academic, oferta e foarte restrânsă. Acum, dacă ne referim la studenții mei, de exemplu, probabil că jumătate dintre ei nu primesc job-uri academice. Sigur, vor găsi în alte părți, în sectorul privat. Dar pentru a lucra în sectorul privat nu merită să faci doctorat, poți să iei același salariu cu masterat de un an sau doi. E greu.
Rep.: Dumneavoastră știați că vreți să lucrați în mediul academic?
Nu prea știam. Venind de aici, din Europa de Est, unde e mai greu, pentru mine asta a fost o posibilitate să mă mut în Statele Unite, iar asta a fost probabil o motivație. Era și Europa o opțiune – au fost oferte să fac doctorat în Ungaria, la CEU, în Praga, unde e o școală economică foarte bună, dar am zis că merg în State, totul e mai avansat acolo. E greu, dar dacă îți place să faci cercetare, munca îți dă o recompensă.
Rep.: E mare concurența, sunt grele examenele, e greu de dus, financiar, un doctorat în economie?
Concurențe e mare, pentru doctorat, dar examenele nu sunt grele. Sunt ușoare. Sunt ușoare, în sensul că dacă ți s-a dat ce trebuie să înveți și ai învățat și ai lucrat, le treci. Partea financiară nu e o problemă. Majoritatea programelor de doctorat sunt susținute – predai, ești plătiti. Nu e un salariu foarte mare, dar poți să te descurci. Problema cea mai mare e că atunci când începi să faci studii e foarte nesigur dacă reușești. Poți petrece foarte mult timp lucrând la ceva, la o temă, la un proiect, doar ca să îți dai seama la un moment dat că nu duce la nimic. Eu am fost dintre cei mai norocoși, mie mi-a ieșit de la început (cercetarea de doctorat), dar am avut proiecte, mai târziu, pe care am stat șase luni, pe care am lucrat, apoi mi-am dat seama că nu e nimic acolo. De aceea, lumea lucrează la mai multe proiecte în paralel. Dar la început, ca student doctorand, e greu: nu știi de ce să te apuci, depinzi mult de sfatul conducătorului de teză, de alții. Eu am avut un profesor foarte bun, care m-a susținut și m-a ajutat. Dar e foarte aleatoriu.
Rep.: Ce vă interesează acum? Ce proiecte aveți în derulare?
Fac macroeconomie, lucrarea prezentată aici, la ERMAS, e despre inflație. Încercăm să explicăm de ce crește inflația, de ce fluctuează atât de mult.
Rep.: Aveți răspunsuri? Sau măcar unele răspunsuri?
În știință, 10% din efort îți dă 90% din răspuns. Noi știm cum lucrează inflația, știm că politica monetară relaxată o să contribuie la inflație. Dar vrem să înțelegem acele ultime 10 procente. Lucrarea mea e despre inflație, în diverse sectoare. Sunt unele, cum e energia, unde inflația e foarte mare și unele unde e mică. Întrebarea e de ce inflația macro răspunde la fluctuațiile acestea de prețuri. Prețul gazelor e unul relativ, el nu ar trebui să influențeze inflația. În modelele obișnuite. Ar trebui ca o parte dintre produse, cele care depind mai mult de prețul energiei, să crească, altele să scadă și, în medie, să nu fie inflație. Acum, observăm că inflația crește de fiecare dată când cresc prețurile energiei. Am scris un model, împreună cu co-autorii mei, în care inflația răspunde într-un mod neliniar – la șocuri mai mari, răspunde mai repede, la șocuri mici nu răspunde deloc, de aceea inflația crește, în medie.
Rep.: Noi suntem într-un șoc mare acum.
Da, am fost motivat de ceea ce se întâmplă acum, când cresc prețurile la produse, dar celelalte nu scad. Întrebarea e: de ce celelalte nu scad? Părerea mea este că motivul principal e că politica monetară nu combate inflația.
Rep.: Nu e suficient de agresivă?
Nu e. Dar dacă ar fi mai agresivă politica monetară, am avea recesiune mai mare. Dilema momentului e: unde trebuie să ataci? Trebuie să alegi între două rele – inflație sau recesiune. În SUA, FED-ul e învinovățit de unii că a acționat prea târziu și de alții că mărește rata de dobândă. Care e cel mai mic rău dintre cele două rele?
Rep.: Aveți un răspuns din zona de cercetare? În zona de politică se văd tot felul de idei…
Modelele noastre nu prea au un răspuns prea bun la întrebarea de ce inflația e atât de costistitoare. În modele noastre, când e inflație de 10-20 procente, toate prețurile se măresc, salariile se măresc cu 20 de procente, ratele la dobândă se măresc. Întrebare e: dacă salariile se măresc, ratele la dobândă cresc, de ce ne pasă? Dacă se măresc toate prețurile, ce contează? Problema este că, în realitate, salariile nu s-au mărit. Problema mare nu e că inflația e ridicată, ci că salariile reale au scăzut. Întrebarea e: de ce salariile nu cresc imediat? Nu avem răspunsuri. Cea mai importantă e întrebarea: cine e afectat cel mai tare de inflație? Studenții mei, spre exemplu, iau lunar aceeași bani, dar inflația s-a ridicat și ei au mai puțini bani pentru hrană și cele necesare. Cine suferă – cei mai puțin înstăriți, cei mai înstăriți? La fel și cu recesiunea: pe cine afectează cel mai tare? Răspunsul nu e foarte evident, lucrurile sunt nuanțate și depind de mulți factori.
În mod normal, recesiunea și inflația îi afectează cel mai mult pe cei care nu au așa mulți bani, care nu au economii. Întrebarea e: cât de mult suferă cei mai puțin înstăriți? Adică ar trebui să mărim ratele de dobândă, să cauzăm o recesiune sau să lăsăm inflația să crească? La întrebările acestea noi nu avem răspunsuri. Sunt întrebări empirice. În macroeconomie, problema e că nu avem atât de multe date. Sunt mai mulți factori care cauzează situația și e foarte greu să dai un răspuns la o întrebare cauzală. Dacă ridică FED cu 5 procente rata de dobândă si ar crea o recesiune de 10 procente, cine ar suferi mai mult și de ce? La întrebările acestea nu avem răspunsuri bune și folosim modele matematice ca să studiem.
Rep.: Și vor veni aceste răspunsuri?
Problema e că ai nevoie de date microeconomice de la foarte mulți oameni.
Rep.: În condițiile acestea, cum se iau decizii? Dacă la nivelul acesta, când se fac cercetări cu date, nu aveți răspunsuri, cum știe FED, cum știe BCE ce au de făcut?
Nu stiu. De aceea sunt atât de atenți. Dacă te uiți după modele simple economice, acestea îți vor spune că dacă vrei o rată reală la dobândă de 2% și acum inflația e de 10% în SUA, ar trebui să ridici rata nominală la 12%. Dar ei nu fac asta, ridică rata încet, răspund cu pași mici, tocmai pentru că sunt foarte nesiguri de efecte. Răspund prudent.
Rep.: Și aceasta e direcția corectă în acest moment?
Da, acționezi cu pași mici și vezi ce se întâmplă. Nu poți să nu faci nimic, când inflația e de 10%, trebuie să răspunzi. Ridici încet rata dobânzii, vezi ce se întântâmplă, dacă inflația scade, poate mai mergi un pic.
Rep.: La fel se întâmplă și în Europa, cu excepția unor țări care au crescut mai agresiv ratele, băncile centrale sunt prudente. La fel a acționat BCE.
Acesta e motivul: nu sunt siguri de efectul acțiunilor lor. Dacă ar ridica rata la 12% ar fi o criză financiară și iar nu putem prezice care ar fi efectele asupra sistemului financiar. Ar suferi mare parte din lume din cauza șomajului. Nu se știe cât de mare ar fi acest șomaj, cum va fi afectat sistemul financiar. De aceea se răspunde prudent. Nevăzătorul merge foarte încet. Deciziile majore se iau prudent, problema e că vom avea inflație câțiva ani, pentru că FED sau alte bănci centrale nu răspund agresiv.
Rep.: Ce urmează?
E greu de zis. Inflația acum nu e o problem monetară, e o problemă legată de criza de energie, de război și FED nu poate răspunde la asta. Dacă nu ar fi fost niciun răspuns, în lipsa FED, am fi avut recesiune mare din cauza crizei energetice, FED încearcă să amelioreze starea asta.
Rep.: Cum vedeți situația din Europa, unde suntem și mai expuși și mai afectați, din cauza războiului din Ucraina. Cât de gravă e situația în Europa?
Aici avem nenorocul să se acumuleze o serie de factori în același moment – războiul din Ucraina, criza energetică, problema cu stocurile din China. Speranța mea e că unele din probleme se rezolvă, că războiul încetează, criza cu energia se atenuează.
Rep.: Dar, deocamdată, semnalele nu sunt pozitive – nici dinspre piața de energie, nici în ceea ce privește resursele pentru câștigarea independenței energetice, nu vedem nici semne de vreun final de război. Cum vi se pare răspunsul Europei la această criză? Cum vedeți măsurile, restricțiile? S-a făcut destul?
E greu de zis. Frica lor (a liderilor europeni, n.red.) e să nu înceapă un alt război. Întrebarea dacă au făcut îndeajuns e foarte grea. Nu vrei să provoci ursul, dar vrei să ajuți. Numai că nu știi care vor fi efectele acțiunilor tale. Dacă s-ar putea face mai mult? Probabil, dar nu știi ce efecte provoci. Pe partea economică, e greu, trebuie să îi ajutăm pe ucraineni financiar, e o țară mare, nu știu dacă UE poate ajuta cu mult mai mult. Am acceptat refugiați, problema umanitară e importantă. Nu știu cum poți să intervii mai mult, că nu vor începe să funcționeze uzine și fabrici în Ucraina pe timp de război. Poate să se pregătească mai multe transporturi de mărfuri încolo.
Rep.: Restricțiile economice sunt cele corecte – cam asta s-a putut face? Excluzi bănci din sistem, reduci importuri…
Sancțiunile aceastea vor avea efect pe perioadă mai lungă. Citesc că rușii nu fabrică mașini sau le fac fără aer condiționat sau fără centuri de siguranță. Aceastea sunt chestiuni care vor avea efecte în 2 sau 3 ani, nu azi. Dar războiul e acum.
Rep.: Sunt măsurile cele corecte?
Sunt instrumente care nu rezolvă conflictul; ajută puțin, arată că Europa e împotriva agresiunii Rusiei. Dar nu cred că au efecte economice foarte puternice asupra Rusiei, în acest moment.
Rep.: Dar, pe termen lung, Rusia decuplată de la marile economii – de la UE, de la Statele Unite – nu poate funcționa la fel. Efectele se vor vedea.
Da, dacă continuă izolarea Rusiei. Dar dacă această izolare continuă, Rusia se va transforma într-o Coree de Nord. Și acum întrebarea e: vrem ca o țară atât de mare să fie o nouă Coree de Nord, cu arme nucleare și cu economie la pământ? Sau vrem să o reîncadrăm încetișor, cumva?
Rep.: Credeți că e posibil?
Sper. Pentru că alternativa e foarte dureroasă. Dacă Rusia se transformă în Coreea de Nord… o țară mult mai mare, mai periculoasă, mai aproape de noi… Speranța mea este că vom încerca să o reîncadrăm cumva, sunt mulți ruși care nu sunt de acord cu ce se întâmplă.
Rep.: Vorbim de speranțe. Dar în realitate – unde e partenerul de dialog, cu cine să negociezi?
Da. Nu prea ai cu cine. Alternativă nu e, trebuie să continuăm cumva, să nu escaladeze conflictul. Dacă și Europa e agresivă… poate să fie mai rău.
Rep.: Nu vedem asta din partea Europei, nu sunt agresiuni militare.
Da, vorbim de sancțiuni economice, nu de agresiuni militare. Să nu ajungem la un al treilea război mondial, ceea ce ar fi și mai dureros.
Rep.: Pentru dvs tema e și mai delicată, venind din Republica Moldova. Mai aveți legături cu țara?
Da, venim în fiecare an, părinții, socrii sunt acolo, nepoții își văd bunicii. De obicei vara stăm o lună la Chișinău.
Rep.: Cum vi se pare ce se întâmplă acasă? Urmăriți evoluția țării, v-ați bucurat de Maia Sandu?
Noi da, sigur. Noi, din diaspora. Dar și aici e o chestiune acum, când partidul de guvernare e blamat de inflație, de toate crizele. Lumea nu își dă seama că problemele noastre sunt cauzate de o istorie lungă de corupție și politici vechi. Nu putea Maia Sandu să repare toate drumurile într-un an. Dar unii se așteaptă la progres imediat. Cu criza energetică, s-au mărit prețurile și lumea dă vina pe partidul de guvernământ, pe Maia Sandu. Spun unii că dacă erau pro-rușii la putere, semnau acord pentru gaze la un preț mai bun, ca în Ungaria. Dar întrebarea e: vrei să continui să depinzi de ruși și de gazul lor ieftin? Tot progresul acesta care se face cu pași mici poate fi oprit în orice moment, pentru că lumea e nemulțumită de creșterea prețurilor. Dar nu partidul de guvernare, nu Maia Sandu controlează inflația. Inflația vine din exterior. Asta e frica mea: să nu mergem înapoi.
Rep.: E o perioadă de mari turbulențe, ceea ce e interesant pentru studii
Pentru economiști, da.
Rep.: Vă influențează întotdeauna contextul în deciziile de studii? Faceți cercetare aplicată pe crizele momentului?
Da, desigur. Nu vrei să răspunzi la fiecare articol din The Wall Street Journal, dar, când suntem într-un moment ca cel al recesiunii din 2007, cu criza imobiliară, sau cel de acum, cu inflația… normal că economiștii răspund la temele acestea. Vom avea mult mai multe lucrări despre inflație, în următorii câțiva ani, așa cum am avut despre recesiune. Suntem influențați de ceea ce se întâmplă in jurul nostru.
Rep.: Sunteți și ascultați? Se văd rezultatele cercetărilor, se preiau?
La Board (board-ul FED, n.red.), sunt foarte mulți economiști care fac cercetare și care îi consultă pe cei care fac politica monetară. Da, suntem auziți. Probabil modelele complicate pe care le facem nu le iau acasă decidenții, dar ideile generale ajung. Poate cu un delay, dar ajung.
Rep.: Credeți că se întâmplă asta și în România?
Nu știu precis despre România, dar cred că sunt specialiști peste tot. Ei văd, urmăresc și ce fac alte bănci. Încetișor, se ajunge acolo.
Rep.: Care va fi următoarea cercetare, următorul proiect?
Lucrez la mai multe domenii, pe macroeconomie, inflație și pe tema de microeconomie a firmelor și am câteva planuri să înțeleg datele despre evoluția IMM-urilor și cum sunt afectate aceste întreprinderi de lipsa de finanțare. IMM-urile sunt mai lovite de astfel de șocuri, nu au acces la credite.
Rep.: Se vede deja acest lucru, în perioada aceasta?
Datele vin cu 2- 3 ani mai târziu. Dar, având în vedere modelele și datele din trecut, e clar că firmele mici sunt mai afectate de crize. Problema e că, dacă ele nu investesc și nu se creează firme noi, vom avea stagnare economică, nu vom avea creștere la același nivel. Creșterea vine de la firmele mici, care vin cu idei noi. Dacă stagnăm puțin, atunci nu vom avea creștere economică în următorii ani.
Rep.: Spre asta ne îndreptăm? E recesiunea temă validă în acest moment?
Da. E o probabilitate foarte mare să avem recesiune, și în State și în Europa. Factorii implicați, criza energetică – sunt factori globali. E foarte greu de prezis cu exactitate, dar nu m-aș mira să avem în următorii câțiva ani o recesiune mare, până la 3-4% scădere economică. Nu m-aș mira deloc.
Reuniunea cercetătorilor în Economie din diaspora
Conferința Științifică Anuală a Economiștilor Români din Mediul Academic din Străinătate (ERMAS) a ajuns în 2022 la a 8-a ediție. Prima ediție a conferinței s-a ținut în 2014, la Cluj, iar inițiatorii săi sunt Sebastian Buhai (Stockholm University), Mihai Copaciu (BNR), Cosmin Iluț (Duke University), Cristian Litan (Universitatea Babeș Bolyai). Evenimentul aduce în principal economiști români din mediul academic afiliați la universități/ institute de cercetare din străinătate, dar și pe colegii lor care lucrează în România. Începând cu cea de-a 4-a ediție a ERMAS din 2017, conferința este deschisă și pentru economiștii străini. De altfel, în 2017, la ERMAS Cluj a ținut o prezentare Eric Maskin, profesor la Harvard şi laureat al Premiului pentru științe economice al Băncii Centrale Suedeze în memoria lui Alfred Nobe (“Nobelul în Economie”).
Tot din listele de participanți ERMAS, puteți citiți și: