Foto: ERMAS
“Sunteți mulțumiți de ceea ce învață copiii voștri?”. Nu e întrebarea unui diriginte de clasă, ci a unui profesor care predă macroeconomie la una dintre cele mai prestigioase universități din lume. “E ușor să intri în obiceiul de a face față crizelor zilei, dar pe lângă asta trebuie să plantezi semințe pentru viitor. Să crești”, spune cercetătorul Martin Eichenbaum, într-un interviu pentru Economedia, în care a ținut să lanseze acest mesaj, printre multele griji aflate la ordinea zilei, pe care le-a abordat pe rând: recesiunea de pandemie, inflație, război, criză energetică, cercetare. Spune că avem economiști români talentați (și, cum cercetătorii economiști nu spun vorbe de complezență în țări unde sunt invitați, ne dă rapid și câteva nume), iar țările emergente au mare nevoie de “sfaturi economice solide”. Un alt mesaj pe care am vrut să îl punem în evidență, în țara care are cele mai mici alocări bugetare guvernamentale pentru cercetare și dezvoltare din UE.
Recesiunea COVID, una fără precedent în ultimele decenii, e gata și urmează lupta cu inflația, Statele Unite vor avea un an – doi de gestionat acest front, Europa e însă sub spectrul războiului și a multor necunoscute și va avea de plătit serios pentru dependența de energia Rusiei. Știm să gestionăm pandemia și efectele ei economice? Care vor fi efectele inflației și ce pot face băncile centrale mai departe? Ne îndreptăm spre recesiune? Ce poate face o țară ca România în acest context? Sunt câteva dintre temele discutate de economistul și cercetătorul Martin Eichenbaum, din Statele Unite, într-un interviu pentru Economedia. Acesta a fost prezent în România săptămâna trecută, cu prilejul ediției de 2022 a ERMAS, o conferință care îi aduce în țară pe cercetării români din afara României, dar și “keynote speakers” străini din mari universități internaționale. Conferința Științifică Anuală a Economiștilor Români din Mediul Academic din Străinătate (ERMAS) a fost găzduită în acest an de Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor din cadrul UBB Cluj.
Martin Eichenbaum e profesor de Economie la Northwestern University, una dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ din Statele Unite și una extrem de bine cotată în ceea ce privește Științele Economice, în aceeași ligă cu nume ca Harvard, MIT, Stanford, Princeton sau Yale. E Membru al Academiei Americane de Arte și Științe și Cercetător asociat la Biroul Național de Cercetare Economică (NBER)
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Profesorul de la Northwestern studiază efectele politicilor fiscale și gestionarea șocurilor economice și, recent, a realizat o serie de cercetări legate de modele economice și efectele pandemiei.
În ceea ce privește aria sa (geografică) de interes – cercetătorul spune că abordează modele generale și încearcă să nu fie foarte limitat (“too prorochial”): Eichenbaum e canadian și cetățean american, cu rădăcini europene (părinții plecați din Polonia), dar petrece mult timp și în Israel, țara de naștere a soției.
Găsiți AICI CV-ul complet al cercetătorului
-
Pandemia, cea mai gravă recesiune din ultimii ani și efectele sale
Rep: Ați cercetat evoluția pandemiei și efectele ei economice, încă de la instaurarea crizei. Ce ați aflat până acum? Știm să gestionăm mai bine o astfel de situație?
Martin Eichenbaum: Am participat recent la un simpozion Nobel despre COVID, acum câteva săptămâni, unde au venit economiști și epidemiologi, împreună, ceea ce e grozav. Ca să învățăm unii de la alții. Ceea ce reiese destul de clar este că modelele epidemiologice pe care le-am folosit inițial erau foarte sofisticat la anumite dimensiuni, dar, în ceea ce privește alte aspecte, erau și foarte ciudate, în sensul că nu luau în calcul cum vor răspunde oamenii la risc, ceea ce va afecta transmiterea virusului, ceea ce, la rândul său, va afecta evoluția pandemiei.
Rep.: Un factor subiectiv: omul.
Da. Economia e grea. Matematica e utilă, dar nu înlocuiește înțelegerea oamenilor. Ceea ce puteam să facem noi, economiștii, era să îi alertăm pe epidemiologi, să îi facem mai atenți la acest lucru, să lucrăm cu ei și să integreze acest factor în modelele lor. Vedem în politici importanța elementului uman: poți să le spui oamenilor să se vaccineze, dar asta nu înseamnă că ei o vor face; poți să le zici că, într-un anumit moment, pericolul a trecut, dar ei să creadă că există pericol în continuare. Din perspectiva politică, ne luptăm încă să stabilim care e mesajul corect pentru oameni, unde e echilibrul.
Rep.: Avem un model destul de de bun până acum?
Cred că am învățat multe. Dar modelele nu pot înlocui judecata. Dacă te uiți cum gestionăm acum virusul, se vede că suntem la altă etapă, nu mai închidem economia mondială, deschidem încet, ceea ce facem acum pare rațional. Sunt beneficii grozave la orice facem, dar trebuie cântărite deciziile în funcție de context. La început am avut acel “shuting down”.
Rep.: A fost decizia bună la început? În contextul în care nu știam nimic despre virus. E ușor poate pentru unii să zică “nu închidem economia”, dar în 2020 nu aveam nimic, nu știam nimic – nu aveam tratamente, nu aveam vaccinuri. Pare decizia corectă să mergi pe shut down.
Da, sigur. Dar s-au făcut cercetări și s-a pus întrebarea cât din shut down era datorat politicilor și cât oamenilor. Puteam crede că oamenii nu au făcut anumite lucruri pentru că guvernele nu i-au lăsat. Dar avem dovezi care arată că politicile de restricții ale guvernelor au avut efecte, sigur, dar mult din shut down s-a datorat oamenilor care au spus “ok, nu știu ce se întâmplă, așa că nu voi face anumite lucruri”. Nu putem zice că dacă guvernele nu ar fi făcut nimic oamenii ar fi mers la petreceri
Rep: Unii ar fi mers. Avem destule exemple de nemulțumiri chiar și în fața restricțiilor, ale celor care își invocau “libertatea”.
Din 100 de oameni, vei avea mereu câțiva care sunt greu de înțeles. Pe care trebuie să îi respecți, dar care sunt greu de înțeles. Dacă te uiți la obiceiurile de consum, oamenii au răspuns la context. Spre exemplu: vârstnicii sunt mai expuși la boală – consumul lor a scăzut mult mai mult decât al tinerilor. E complet rațional. Eu sunt mai în vârstă, am fost mai precaut. Mulți s-au comportat logic și consecvent. Nu toți, dar mulți.
Rep.: Care au fost efectele pandemiei în economie?
Groaznice. Am avut o recesiunea fără precedent. Cred că în niciun moment din ultimii 200 de ani nu am văzut asemenea declin, efectul a fost instant. În martie 2020, totul s-a prăbușit, s-a oprit. Pe de altă parte, acum avem o revenire, care se datorează parțial vaccinurilor, parțial faptului că am învățat mai multe despre boală, acum această boală nu mai e atât de periculoasă. Dacă ești vaccinat, e ca și cum ai avea o gripă mai gravă, pentru cei mai mulți. Și viața nu se oprește din cauza unei răceli. Oamenii reacționează.
Rep.: Se vede asta deja în economie?
În Statele Unite, da, până recent, cu mișcările FED, dar aceasta e altă discuție… până recent, rata de angajare ajunsese unde era în martie 2020. Europa e diferită din cauza războiului, dar în SUA revenirea era aproape completă.
Rep.: Învățăm să trăim cu COVID așadar. Știm ce avem de făcut mai departe? Care sunt măsurile corecte, în așa fel încât să ții oamenii în siguranță, dar fără să închizi ecconomia total?
Ideea e că viața continuă. Oamenii trebuie să se vaccineze, sperăm că vom avea noua generația de vaccinuri în toamnă, care va fi și mai eficientă pentru variantele noi. Concluzia generală e că acest virus nu pleacă, se schimbă. Dacă mergi la restaurante, birouri, în aeroport, vezi că lucrurile nu sunt chiar complet ca înainte, ceva se schimbă, dar, per total, viața merge mai departe.
Rep.: Vom mai avea restricții?
Nu cred că mai e fezabil din punct de vedere politic. Dacă te uiți la sondaje, se vede. Una e să ceri măști în anumite situații sau în anumite locuri, în contextul creșterii infecțiilor, în unele state în SUA se cere mască, dar nu se mai pune problema de shut down. Vaccinurile sunt esențiale, în rest – precauție și bun simț. Dacă ești de vârsta mea nu mergi într-un bar, dar dacă ai 20 de ani și ești vaccinat…
Rep.: Poți plănui o vacanță
Da. Decizia se ia în funcție de vârstă, de starea de sănătate.
Rep.: Ce se poate face în termeni de politici publice?
Putem subvenționa și sprijini masiv dezvoltarea de vaccinuri. E ceva foarte real, o acțiune foarte reală pe care o putem implementa. Putem să educăm oamenii despre importanța vaccinării. Sigur, nu îi poți forța, costurile politice sunt mari. Trebuie să fim respectuoși. Adică eu, personal, nu sunt de acord cu cei care nu fac vaccinuri, dar strategia greșită e să îi jignești. Nu obții nimic. Guvernul poate face multe pentru o educație, cu respect.
Măștile ar putea fi obligatorii în unele spații, în anumite condiții. Eu aș fi de acord cu masca la aeroport, de pildă, ar ajuta un pic, chiar dacă nu ar elimina problema. Dar, când am venit aici, am văzut deja în aeroport că mulți oameni de vârsta mea purtau măști. Cred că oamenii fac deja lucrurile care au sens pentru ei, iar statul îi poate încuraja. Poți, de pildă, să le pui măști la dispoziție, să faci mai ușor accesul. Iar oamenii trebuie să fie sofisticați în a-și analiza probabilitatea de a se îmbolnăvi.
Rep.: Sunteți pentru o politică “soft”.
Nu am fost la începutul pandemiei, dar, în acest punct, are sens.
Rep.: Mai e Covid o amenințare la adresa economiei?
Economia Statelor Unite e în mare parte recuperată, încă ne ajustăm, dar recesiunea COVID e gata.
Rep.: Ce urmeză?
Inflația.
-
Inflația, politicile băncilor centrale și spectrul recesiunii
Rep.: Spuneați că Statele Unite sunt pe drumul recuperării economice, Europa era pe calea cea bună, dar a intervenit un război și nu mai e. Ce urmează, ne îndreptăm spre recesiune?
Voi spune acum părerea mea personală. Băncile centrale, FED (Federal Reserve, banca centrală a SUA, n.red.), acum tot mai mult Banca Centrală Europeană (BCE) sunt foarte preocupate de inflație, ratele dobânzilor merg în sus, în mod evident. Dacă fac asta prea mult, va fi o ușoară recesiune. Nu vorbim de criză financiară, în Statele Unite, dar e posibil să avem recesiune. Dar trebuie să controlăm inflația, inflația e o povară teribilă mai ales pentru cei săraci, în mod disproporționat sunt afectați săracii. Și vedem că inflație e prioritatea nr 1 pentru FED.
Rep: Face FED ceea ce trebuie?
Da. Cred că a început târziu. Trebuia să înceapă mai devreme. Dar nu e prea târziu să începi să lupți cu inflația.
Rep: Și Europa?
Situația din Europa e mult mai complicată, pentru că aveți problema Rusiei și consecințele războiului din Ucraina, consecințele dependenței de Rusia în ceea ce privește energia. Costurile energiei sunt uriașe pentru Europa. Europenii vor plăti un preț pentru că sunt atât de dependenți de Rusia pentru gaze. Eu vorbesc cu prietenii mei germani și despre asta și mulți se uită la decizii din trecut pe tema energiei și se întreabă: de ce am făcut asta?
Rep: E o politică de decenii. Acum avem câteva luni pentru a schimba lucrurile.
Va fi greu. Nu poți schimba lucrurile imediat. Întrebarea e: Cum am ajuns atât de dependenți de o țară – căreia îi doresc binele – dar despre care am știut mereu că reprezintă o potențială amenințare?
Rep.: Cum vedeți politicile Europei, a Băncii Centrale Europene, în acest context?
ECB va trebui să crească ratele și o face deja. Nu cred că vor fi atât de agresivi ca americanii. De ce ai inflație? Există considerente legate de cerere și considerente legate de ofertă; în Europa, partea legată de ofertă este mai importantă, iar capacitatea politicii monetare de a face față problemelor legate de ofertă este mai limitată. Așa că, într-o anumită măsură, ECB are “mâinile legate”. Dar nu poate tolera inflație de 5-6%. Va fi dur la un moment dat. Dar cred că vor reuși să ajungă la țintele potrivite.
Rep.: Înspre ce ne îndreptăm?
În ceea ce privește SUA, sunt optimist că intr-un an, doi inflația va fi relativ sub control, se va apropia de ținta de 2%, dar costul va fi o încetinire a ritmului economic. Dar nu cred că vom avea de-a face cu o criză. În Europa e foarte greu de prezis ceva. Aici nu e atât despre econome, cât e despre politică. Va conta ce face Rusia. E o chestiune de primă importanță. Lanțurile de aprovizioanre se vor regla, deja vedem asta. Dar energia e subiect diferit. E nevoie de mult timp ca să dezvolți alternative la Rusia. Europa va suferi, Germania cu siguranță va suferi. Dacă suferă Germania, toți suferă.
Rep.: Germania pare hotărâtă să ia măsuri de reducere a dependenței de gazul rusesc.
Acum. Nu poți corecta atât de rapid greșelile de genul acesta. Să luăm gazul natural lichefiat, de exemplu. Germania a avut capacitatea să importe GNL, apoi a lăsat facilități să iasă din funcțione. Sigur, într-un an le vor pune la punct. Dar de ce le-au lăsat în primul rând?
Rep.: Se îndreaptă Germania spre recesiune?
Da. “Fail” e un cuvânt prea dur, dar cu siguranță Germania o va duce greu un an, doi, să gestioneze problemele cu energia. Iar Germania e un motor important în Europa, dacă acest motor încetinește, acest lucru va afecta tot continentul.
Rep.: Ce se întâmplă cu regiunea?
Nu sunt expert în regiune, dar pot să spun că războiul e chestiune de maximă importanță pentru țări ca România. Dar poate fi și un avantaj. România are gaze, dacă va avea strategiile bune în dezvoltarea resurselor sale, într-un un, doi, trei, aceasta poate fi sursă de mare putere. Dar, pe termen scurt, e dur.
Rep.: Există pași corecți pentru o țară ca România, în contextul crizei energiei, a inflației, a războiului? Ce se poate face în termeni de politici?
România, ca restul țărilor din Europa și ca Statele Unite, de altfel, va trebui să creasă ratele dobânzilor, să se ocupe de inflație. Nu are de ales. Apoi să fie pregătită de o încetinire a economiei. Eu sper să se folosească politici fiscale să îi ajute pe cei săraci și pe cei mai afectați. Să lupți cu inflația e o chestiune fezabilă politic dacă îi ajuți pe cei care sunt cei mai afectați de recesiuni. E fezabil, putem face aceste lucruri. De asemenea, aș zice că pentru o țară ca România e important să se concentreze pe viitor.
Rep: Ce înseamnă asta?
Atenție la instituții, la educație, la aducerea femeilor pe piața muncii, la politici ce vor face din România o economie mai puternică. Resursele de energie sunt, iarăși, importante. Acestea sunt chestiuni care au de-a face cu planuri pe termen lung. E ușor să intri în obiceiul de a face față crizelor zilei, dar pe lângă asta trebuie să plantezi semințe pentru viitor. Să crești. Care e stadiul sistemului de educație, sunteți mulțumiți de ceea ce învață copiii voștri? Dacă nu, aceasta e o chestiune esențială care trebuie abordată. Pot femeile să balanseze cariera și viața personală? Ele reprezintă o resursă importantă pentru economie – dacă nu e folosită bine, ar trebui să ne întrebăm de ce.
-
Cercetare, cercetători români, valorificarea resurselor
Rep.: Care sunt temele pe care vă concentrați acum în munca de cercetare?
Efectele politicilor fiscale și care sunt cele mai eficiente metode să gestionezi șocurile economice – taxe, cheltuieli guvernamentale, mixul potrivit, cum depinde acest mix de distibuția averilor – sunt săraci, bogați, cât de sofisticați sunt? Tindem să presupunem că oamenii sunt sofisticați. Unii sunt, alți nu, trebuie să avem acest factor în vedere, pentru că are mare importanță.
Rep.: Cunoașteți cercetători, economiști români?
Cosmin Iluț a fost studentul meu, e grozav, îl știu pe Florin Bîlbîe (University of Cambridge), sunt economiști români foarte talentați. Mai e Virgiuliu Midrigan, care e din Republica Moldova. Circula în cercurile noastre o glumă la un moment dat: de ce sunt atât de mulți economiști israelieni, într-un moment în care economia mergea prost? Ei au cauzat-o sau ei doar răspund la situație? Lăsând gluma la o parte, pentru țările emergente, cele care se zbat, e foarte important să aibă sfaturi economice solide. Cred că oameni sunt și ei încearcă să răspundă la problemele momentului.
[Citiți AICI un interviu cu Cosmin Iluț, de la una dintre primele ediții ERMAS și AICI un interviu cu Florin Bîlbîe].
Rep.: Dar românii pe care îi menționați nu sunt aici, în România. Ei fac cercetare și predau în universități importante din afară.
Această e o temă. Accept. E o economie deschisă, salariile sunt mai bune în SUA. Canada și Israelul au aceleași provocări, e concurență dificilă.
Rep.: Dacă vorbești cu ei, aproape toți îți vor spune că plecarea și stabilirea peste hotare nu au fost determinată atât de motive financiare, cât de oportunități, oportunități de cercetare.
Da, înțelegem asta cu toții. Ce trebuie făcut, ce face și Canada, și Israelul, este să îi încurajezi, să îi aduci înapoi din când în când. Să îi aduci să predea, să folosești cunoștințele lor.
Reuniunea cercetătorilor în Economie din diaspora
Conferința Științifică Anuală a Economiștilor Români din Mediul Academic din Străinătate (ERMAS) a ajuns în 2022 la a 8-a ediție. Prima ediție a conferinței s-a ținut în 2014, la Cluj, iar inițiatorii săi sunt Sebastian Buhai (Stockholm University), Mihai Copaciu (BNR), Cosmin Iluț (Duke University), Cristian Litan (Universitatea Babeș Bolyai). Evenimentul aduce în principal economiști români din mediul academic afiliați la universități/ institute de cercetare din străinătate, dar și pe colegii lor care lucrează în România. Începând cu cea de-a 4-a ediție a ERMAS din 2017, conferința este deschisă și pentru economiștii străini. De altfel, în 2017, la ERMAS Cluj a ținut o prezentare Eric Maskin, profesor la Harvard şi laureat al Premiului pentru științe economice al Băncii Centrale Suedeze în memoria lui Alfred Nobe (“Nobelul în Economie”).