Sursa foto: pp22.itu.int
Statul este cel care trebuie să preia inițiativa privind digitalizarea unei țări, iar apoi trebuie să coopereze cu sectorul privat pentru implementare; nu este ieftin, dar economiile aduse per total pentru economie sunt mai substanțiale decât cheltuielile statului pentru a întreține sistemul digital, spune, într-un interviu pentru Economedia, Kersti Kaljulaid, fostă președintă a Estoniei. Privatizarea este cea mai bună soluție pentru a preveni ingerințele politice în managementul unei companii de stat și ea oferă acces la noi piețe, spune Kaljulaid. Ea este de părere că statul poate alege să nu privatizeze anumite companii, precum unele care oferă servicii publice ca cele de încălzire, însă susține că cu cât avem mai puține companii de stat, cu atât mai bine. În plus, fosta președintă a Estoniei nu susține niciun fel de sprijin al statului pentru anumite sectoare, deoarece acestea duc la denaturare și fac economia mai puțin variată.
Estonia este recunoscută ca un „fenomen” în materie de digitalizare, lider global când vine vorba de utilizarea tehnologiei în sectorul public.
Kersti Kaljulaid a fost președinte al Estoniei între 2016 și 2020. La momentul alegerii, în 2016, Kaljulaid era prima femeie președinte din istoria Estoniei și era, de asemenea, cel mai tânăr președinte ales vreodată în țara baltică, în vârstă de numai 46 de ani. Ea este biolog, cu un masterat în economie cu teza de absolvire cu titlul „îmbunătățirea sistemului de management al companiilor de stat”. Ea a lucrat în companii telecom, în bănci, și drept consilier economic al prim-ministrului estonian Mart Laar. Ulterior, ea a fost director al Iru Power Plant, o subsidiară a companiei energetice de stat Eesti Energia, fiind prima femeie care a condus o centrală electrică în Estonia.
Kersti Kaljulaid a participat, sâmbătă, la Forumul Parlamentar Privat, un eveniment organizat la București în cadrul Conferinței Plenipotențiare a Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor (PP-22).
Cele mai importante declarații:
- Deși Estonia are 100% din serviciile guvernamentale online, sectorul privat este mai puțin digitalizat.
- Întreaga societate se transformă doar atunci când sectorul public își oferă serviciile online.
- Mai întâi, ar trebui să creăm un spațiu juridic permisiv pentru o identitate digitală securizată și sigură oferită de stat. Și apoi să cooperăm cu sectorul privat pentru a executa din punct de vedere tehnic aceeași identitate digitală. Apoi, acest sistem să se deschidă și pentru furnizarea de servicii pentru toate entitățile din sectorul public și privat, pentru că numai atunci devine un standard național și transformă societatea.
- Nu este ieftin, încă mai cheltuim aproximativ un procent din PIB anual pentru întreținere și dezvoltare. Dar noi credem că economisim două procente.
- Așadar, totul pornește de la conducerea politică, care ar trebui să aprobe spațiul legal permisiv necesar pentru dezvoltarea serviciilor digitale. Și apoi toată lumea trebuie să urmeze.
- În Estonia, 60% dintre cei care lucrau la taxe și-au pierdut locurile de muncă atunci când taxele au trecut online. Dar aceștia sunt persoane cu înaltă calificare, iar companiile i-au angajat foarte repede.
- Privatizarea (n.r. este cea mai bună soluție pentru a preveni ingerințele politice în managementul unei companii de stat).
- Pe unele companii alegi să nu le privatizezi, dar trebuie să le conduci în condiții cât mai apropiate de o afacere normală.
- Cred cu siguranță că trebuie să existe un organism independent de concurență. Și dacă există prețuri reglementate în sistem, cel care ia decizii în funcție de baza de cost și de marja acceptabilă este acest organism. Nu guvernul, nu o companie de stat.
- Separarea, transparența și reglementarea independentă sunt cele care dau rezultate.
- Dar cu cât avem mai puține companii de stat, cu atât mai bine. Oriunde se poate, privatizează, deoarece privatizarea oferă acces la noi piețe.
- Noi suntem ferm convinși că, în cele din urmă, guvernul nu ar trebui să înlocuiască piața liberă și sectorul privat. Pentru că, dacă începi cu o denaturare, aceasta te duce la următoarea denaturare și te întorci la economia planificată.
- Cred că la următoarele alegeri va trebui să decidem: fie devenim mai progresivi în sistemul nostru de impozitare ca să păstrăm sistemele de sprijin universale, fie devenim mai atenți la condițiile de venit și păstrăm o bază de impozitare largă.
- Sunt împotriva încurajării publice a oricăror sectoare. Știți de ce? Pentru că îți faci economia mai puțin variată. Economia, pentru a fi rezilientă, trebuie să fie ca un ecosistem, foarte variată. Așadar, sugestia mea este un teren de joc egal pentru toată lumea. Guvernul nu ar trebui să creeze avantaje artificiale pentru nicio tehnologie sau niciun sector.
Reporter: După cum știm cu toții, Estonia este un campion digital. Ce lecții ar trebui să învețe România din experiența Estoniei pentru a beneficia de rețeaua sa rapidă de internet, având în vedere că se află pe un loc foarte jos în indicele DESI?
Kersti Kaljulaid: În primul rând, indicele DESI măsoară anumite lucruri pe care oamenii le consideră importante pentru a fi digital. Deși Estonia are 100% din serviciile guvernamentale online, tot nu este „câștigătoare” a acestor indici digitali, deoarece, de exemplu, sectorul privat este mai puțin digitalizat. Ceea ce este oarecum firesc, deoarece, dacă ne gândim bine, costurile salariale din Estonia sunt mai mici decât, să spunem, în Germania sau în Finlanda. Așadar, automatizarea în sectorul privat are sens atunci când salariile cresc. Acestea cresc foarte repede, deci procesul este determinat de creșterea salariilor. Dar, cu siguranță, în sectorul privat există mai puțină digitalizare în Estonia în comparație cu Germania sau Finlanda. Dar întreaga societate se transformă doar atunci când sectorul public își oferă serviciile online. Pentru că restul este izolat, compartimentat. Dar această transformare are loc dacă toată lumea o face împreună.
Iar în sistemul nostru, ceea ce este diferit este, într-adevăr, faptul că de mai bine de 20 de ani suntem legați prin identitate digitală. Iar aceasta, apropo, este doar un pașaport. În lumea reală, analogică, avem un pașaport analogic și nu acționăm sau tranzacționăm fără să arătăm cine suntem. Noi avem exact același lucru și în mediul online. Folosim acest lucru în mod universal, așa cum folosiți pașapoartele. Toată lumea, este și public și privat.
Dacă m-ar întreba cineva cum să facă acest lucru în țara sa? Aș spune că, mai întâi, ar trebui să creăm un spațiu juridic permisiv pentru o identitate digitală securizată și sigură oferită de stat. Și apoi să cooperăm cu sectorul privat pentru a executa din punct de vedere tehnic aceeași identitate digitală. În Estonia, din punct de vedere tehnic, acest lucru este realizat de sectorul privat.
Apoi, acest sistem să se deschidă și pentru furnizarea de servicii pentru toate entitățile din sectorul public și privat, pentru că numai atunci devine un standard național și transformă societatea. Și acesta este cel mai important lucru pe care trebuie să îl realizați dacă doriți cu adevărat ca toată lumea să beneficieze de el.
Nu este ieftin, încă mai cheltuim aproximativ un procent din PIB anual pentru întreținere și dezvoltare. Dar noi credem că economisim două procente.
Și este, de asemenea, un sistem înclinat către cei mai slabi din societate, deoarece dacă ești o întreprindere mică de tip IMM, atunci comunicarea cu guvernul este costisitoare pentru tine. Pentru o companie mare, în schimb, înseamnă o proporție infimă din toate lucrurile pe care trebuie să le facă. Așadar, sistemul sprijină cu siguranță IMM-urile.
Comunicarea este gratuită, se desfășoară 24 de ore din 24, 7 zile din 7 și este ușor de realizat.
În mod similar, este în beneficiul persoanelor care au o viață de familie grea, cum ar fi femeile. Te poți adresa guvernului pentru servicii sociale și poți solicita online un loc la școală pentru copilul tău. Astfel, nu trebuie să faceți acest lucru între orele nouă și cinci. Este o împuternicire a acestor persoane.
Așadar, doar dacă guvernul va oferi acest ID digital ca un fel de serviciu de pașaport universal și va obliga toate organismele guvernamentale să folosească acest ID digital și, de asemenea, va oferi organismelor private posibilitatea de a folosi acest ID digital, ar trebui să fie suficient.
Din păcate, în România, principala barieră este mentalitatea angajaților publici și poate că aceștia nu-și doresc cu adevărat transparență, pentru că pot păstra status quo-ul. Cum putem schimba acest lucru?
Prin schimbarea legii. În Estonia nu ai voie să nu oferi acest serviciu digital. Nu ai voie să nu aplici un principiu. Trebuie să o faci, este în lege. Funcționarii publici aplică legea. Și sunt sigur că și în România este la fel.
Așadar, totul pornește de la conducerea politică, care ar trebui să aprobe spațiul legal permisiv necesar pentru dezvoltarea serviciilor digitale. Și apoi toată lumea trebuie să urmeze.
Cred că nici funcționarii publici estonieni nu au fost întotdeauna foarte entuziaști. Și sunt sigur că nu toți au fost. Mulți au fost, dar nu toți.
Dar, în mod similar, am întâlnit ieri o grămadă de funcționari publici care erau foarte entuziaști. Așadar, nu este un sentiment universal nicăieri.
În Estonia, 60% dintre cei care lucrau la taxe și-au pierdut locurile de muncă atunci când taxele au trecut online. Dar aceștia sunt persoane cu înaltă calificare, iar companiile i-au angajat foarte repede. Așadar, nu este o problemă atât de mare. Desigur, Estonia este în mod tradițional o societate în care munca în sectorul public și privat nu este divizată, în care ne mișcăm liber între sectoare.
Estonia se concentrează, de asemenea, pe securitatea cibernetică și vedem importanța securității cibernetice în contextul actual. Care ar trebui să fie principalul obiectiv al unei țări în acest context de conflict?
Să fie pregătită și să facă exerciții. Estonia are un poligon cibernetic și avem centrul de excelență al NATO. Iar în cadrul acestor exerciții antrenăm tehnicieni ai tuturor partenerilor și aliaților, antrenăm și funcționari publici, și experți juridici. Și avem echipe strategice și politicieni care participă, pentru a înțelege ce înseamnă un atac cibernetic. Așadar, trebuie să ne antrenăm, trebuie să monitorizăm în mod constant.
De exemplu, în primăvară am văzut mai multe „bătăi la ușa” sistemului. Așadar, știi că trebuie să te aștepți la ceva la un moment dat, că se vor întâmpla mai multe lucruri.
De asemenea, suntem foarte bine pregătiți să vedem nu doar un atac cibernetic convențional, care este împotriva sistemelor, ci și unul hibrid, adică atacuri împotriva minții noastre. Credem că aderarea Suediei și a Finlandei la NATO va însemna cu siguranță că se va încerca să se creeze o vrajbă între țările noastre, să se intimideze. Cred că acest lucru este mai periculos decât acest tip de atacuri cibernetice convenționale împotriva sistemelor, care sunt ușor de detectat și, chiar dacă trec, poți remedia situația și totul merge mai departe.
Dar sunt mult mai îngrijorată de atacurile hibride asupra minților noastre, ceea ce a fost cazul la primele alegeri ale lui Emmanuel Macron în Europa, în procedurile electorale din SUA. Și am auzit pe ici pe colo, uneori, când sunt proteste, demonstrații în țară, că serviciile sunt capabile îi să detecteze pe cei care agită spiritele și că aceștia provin din națiuni nu foarte democratice ale acestei planete.
Ați condus o sucursală a unei companii de stat. Având în vedere că și România are o istorie îndelungată a întreprinderilor de stat, ați putea să ne spuneți care este cea mai bună soluție pentru a preveni ingerințele politice în managementul unei astfel de companii?
Evident, privatizarea. Dar unele companii alegi să nu le privatizezi. Eu am lucrat la o centrală electrică care asigura încălzirea întregii capitale Tallin, oraș în care locuiește patruzeci la sută din populația noastră. Așa că s-a decis ca această companie să nu fie privatizată. Și atunci trebuie să o conduci în condiții cât mai apropiate de o afacere normală. Ceea ce înseamnă că societatea estoniană de energie are un consiliu de administrație care este numit de un organism special, care este ținut departe de politicieni, deci este prin ales în funcție de calificare. Acești directori generali sunt aleși și din exterior, de firme care se ocupă de aceste lucruri, cum ar fi găsirea de directori generali. Așadar, sectorul privat se ocupă de găsirea directorilor executivi. Acest consiliu independent desemnat aprobă CEO-ul.
Iar ministrul reprezintă, bineînțeles, proprietarul, care este poporul estonian. Astfel, ministrul poate împinge compania să facă anumite lucruri, dar totul este întotdeauna foarte transparent.
În prezent, conducerea și consiliul de administrație al acestor companii afirmă în mod clar că prețul energiei impus de guvern pentru micii consumatori de electricitate este sub costul lor de producție.
Prin urmare, numai proprietarul, adică ministrul, poate acum să forțeze compania să aplice un astfel de preț. Compania a explicat foarte clar care este poziția sa. Ministrul a spus foarte clar că ia o decizie politică.
Așadar, totul este foarte transparent, pentru că o companie este condusă în continuare în conformitate cu legislația comercială normală, iar directorul general și consiliul de administrație sunt responsabili, în conformitate cu legislația comercială, să nu aducă prejudicii companiei. Așa că trebuie să fie absolut transparent și clar. Dacă dăunează companiei, este dorința și voința proprietarilor.
În acest fel, cred că sistemul poate funcționa într-un mod onest și sincer și chiar sunt foarte mulțumită de modul în care funcționează.
Credeți că un stat ar trebui să fie un actor în economie prin intermediul companiilor de stat? Este corect pentru concurență?
Cred cu siguranță că trebuie să existe un organism independent de concurență. Avem unul în Estonia. Și dacă există prețuri reglementate în sistem – ceea ce nu am mai avut de mult timp, iar acum am revenit la sistemul prețurilor reglementate în cazul prețurilor la energie – atunci cel care ia decizii în funcție de baza de cost și de marja acceptabilă este acest organism, care este autoritatea de concurență din Estonia. Nu este guvernul, nu este o companie de stat. Prin urmare, o companie de stat nu poate subcota companiile private de pe piață.
De asemenea, am separat, de exemplu, activitatea de distribuție și cea de furnizare a energiei electrice. În mod similar, furnizorii de gaze din rețeaua de gaze sunt companii private.
Iar rețeaua este apoi deținută de Elering, care este operatorul nostru național de sistem. Așadar, separarea, transparența și reglementarea independentă sunt cele care dau rezultate.
Dar cu cât avem mai puține companii de stat, cu atât mai bine. Oriunde se poate, privatizează, deoarece privatizarea oferă acces la noi piețe. Cineva care vine să cumpere aduce o tehnologie mai bună.
Există sectoare economice în care statul ar trebui să aibă o implicare puternică, cum ar fi cel energetic? Sau piața ar trebui să fie absolut liberă?
Eu cred în piețele libere. Și aceasta este o tensiune în cadrul Uniunii Europene, în care economiile mai mari din Europa Centrală investesc încă foarte mult bani publici în producție, iar țările nordice și baltice încearcă să creeze o piață. Iar acest lucru, în situația actuală, care a devenit și mai dificilă din cauza situației din Rusia, înseamnă că am rămas în urmă în ceea ce privește crearea de capacități de producție, în special pentru că sistemul nu este o piață liberă, ci există un fel de distorsiune a pieței. Green Deal este în sine o distorsiune a pieței.
Și apoi, Comisia schimbă uneori regulile, astfel încât piața nu este asigurată că regulile jocului sunt stabile. De exemplu, gazul nu era un combustibil verde, apoi Comisia a decis că gazul este un combustibil verde, dar nu pentru toată lumea, ci doar pentru cei care închid centralele pe cărbune. Și astfel, prin această singură decizie, un avantaj competitiv în Estonia a fost acordat companiilor energetice estoniene de stat. Acum mergeți și încercați să neutralizați acest lucru pentru a face ca piața să funcționeze…
Deci nu este ușor, dar noi suntem ferm convinși că, în cele din urmă, guvernul nu ar trebui să înlocuiască piața liberă și sectorul privat. Pentru că, dacă începi cu o denaturare, aceasta te duce la următoarea denaturare și te întorci la economia planificată. Și știm că acest lucru duce la deficite și la lipsa capacității de a ne adapta la schimbare.
Pe de altă parte, trebuie să vă asigurați că acest proces de adaptare nu îi afectează pe cei mai slabi din societate, cum ar fi consumatorii casnici.
România are unul dintre cele mai mici impozite pe profit din UE, dar, în același timp, impozite destul de mari pe salarii. Cum reușește Estonia să mențină echilibrul între aceste două aspecte?
Și noi avem cam același lucru. În Estonia, impozitul pe profit este zero pentru profiturile reinvestite. Doar dacă distribui dividende plătești și impozit pe profit. Avem un TVA foarte ridicat și impozite foarte mari pe salarii.
Întrebarea este ce faci cu aportul de taxe. Dacă aveți un astfel de tip de bază de impozitare largă, care se bazează pe TVA și salarii, atunci impozitul este larg. Ceea ce este bine în sine. Dar trebuie să înțelegeți că sunt și persoane cu venituri mici și medii care plătesc destul de multe impozite, așa că trebuie să vă asigurați că pe de altă parte oferiți niște scheme de sprijin, altfel este incorect.
Apropo, Estonia a trecut și ea la această poziție, în care majoritatea schemelor de sprijin sunt universale, dar baza noastră fiscală este largă. Așadar, există o tensiune și cred că la următoarele alegeri va trebui să decidem: fie devenim mai progresivi în sistemul nostru de impozitare ca să păstrăm sistemele de sprijin universale, fie devenim mai atenți la condițiile de venit și păstrăm o bază de impozitare largă. Aceasta ar fi alegerea mea, dar este la latitudinea poporului estonian să decidă cum dorește să meargă mai departe.
În climatul politic actual, o astfel de dezbatere este, desigur, extrem de dificilă. Este foarte greu să avem astfel de dezbateri, dar trebuie să o facem.
Dacă ați paria pe trei sectoare economice cheie pe care o țară europeană ar trebui să le încurajeze, care ar fi acestea?
Sunt împotriva încurajării publice a oricăror sectoare. Știți de ce? Pentru că îți faci economia mai puțin variată. Economia, pentru a fi rezilientă, trebuie să fie ca un ecosistem, foarte variată. Pentru că nu știi ce va fi în viitor. De exemplu, finlandezii nu au prezis că Nokia nu va mai fi capabilă să concureze în viitor. Și, prin urmare, nu ar trebui să încercați să alegeți sectoarele. Pentru că, dacă alegeți și acordați avantaje unuia sau altuia sau, să spunem, către trei-patru sectoare, atunci toate investițiile se îndreaptă spre acele sectoare. Pentru că guvernul le susține, există un avantaj competitiv și un randament mai sigur. Iar asta înseamnă că se neglijează celelalte oportunități din economie.
Acum, dacă vă înșelați – și s-ar putea să vă înșelați –, atunci unul sau două dintre aceste sectoare, dintre cele pe care le-ați ales, peste doi ani, cinci ani, zece ani nu va mai fi atât de util. Dar ați devenit mai săraci și mai puțin variați.
Așadar, sugestia mea este un teren de joc egal pentru toată lumea. Guvernul nu ar trebui să creeze avantaje artificiale pentru nicio tehnologie sau niciun sector.
Acest interviu a fost transcris cu ajutor Vatis Tech.