Parteneriatele Public–Private (PPP) sunt prezentate adesea ca un instrument strategic pentru dezvoltarea economică, atragerea de expertiză privată și reducerea presiunii pe bugetele publice. În teorie, PPP-urile pot fi cheia unor proiecte majore în infrastructură, sănătate, educație sau agricultură. În practică, însă, realitatea din România ridică semne de întrebare privind transparența, predictibilitatea și accesul real al mediului privat la astfel de colaborări, afirmă Ioana Arsenie, strateg financiar și CEO Trusted Advisor Strategy & Finance.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
De ce PPP-ul rămâne subutilizat în România
Ioana Arsenie atrage atenția asupra unei bariere majore: incompatibilitățile și interesele duble în aparatul de stat, care pot altera funcționarea corectă a licitațiilor și selecției partenerilor. În plus, pentru o companie privată, intrarea pe piața contractelor B2G (business-to-government) presupune:
- Resurse financiare semnificative pentru a susține termene lungi și imprevizibile de încasare.
- Plata corectă a taxelor în timp ce fluxul de numerar poate fi dezechilibrat.
- Lipsa garanției că procedurile vor fi transparente și competitive.
Rezultatul: mulți antreprenori aleg să nu participe deloc la licitații publice, chiar dacă au capacitatea tehnică de a livra.
Pot fi PPP-urile o strategie câștigătoare pentru România?
La nivel european și internațional, există exemple de succes:
- Franța: integrarea resurselor naturale în proiecte turistice (ex. parc acvatic într-o localitate cu probleme sociale), generând locuri de muncă și venituri fiscale.
- Spania și Germania: spitale, infrastructură de transport urban, centre culturale sau filarmonici realizate prin PPP.
- Asia și America: proiecte pe 20–30 de ani, închise cu succes, cu lecții importante despre guvernanță și monitorizare.
În România, Ioana Arsenie vede ca priorități strategice:
- Infrastructura de irigații – pentru a reduce despăgubirile plătite din cauza secetei.
- Huburi logistice regionale – pentru valorificarea potențialului de distribuție.
- Proiecte ample în infrastructură, sănătate și educație – susținute din fonduri europene și capital privat.
KPI și mecanisme de control – cheia succesului
Experiența internațională arată că un PPP de succes are două faze critice:
- Etapa de design, finanțare și construcție
- Control strict al bugetului de investiție (CAPEX).
- Monitorizarea permanentă a progresului, pentru a evita depășirile de termen care reduc perioada de profitabilitate.
- Etapa de operare și mentenanță
- Controlul calității serviciilor și al execuției bugetului de operare.
- Implementarea unui set clar de penalități contractuale pentru întârzieri, nerespectarea standardelor de calitate sau a tarifelor agreate.
Un element cheie, susținut de Ioana Arsenie, este administratorul independent de contract, care să garanteze echilibrul între parteneri și respectarea obligațiilor asumate.
Transparență și asumare – fără ele, PPP-ul rămâne doar pe hârtie
Pentru ca parteneriatele public–private să fie un motor real al economiei românești, este nevoie de:
- Criterii clare de calificare pentru companiile private.
- Procese transparente de selecție și atribuire.
- Monitorizare independentă pe întreaga durată a proiectului.
- Contracte standardizate, cu KPI măsurabili și sancțiuni aplicabile.
Fără aceste elemente, PPP-ul riscă să rămână un concept frumos în teorie, dar blocat în suspiciuni și birocrație.
Ioana Arsenie este expert cu peste 20 ani, membru în board și autor a numeroase studii, analize și opinii dedicate în principal IMM-urilor, în slujba cărora activează prin propriul cabinet de consultanţă Trusted Advisor Strategy & Finance din 2015.