Foto: Pexels
Mari suprafeţe de teren la sud de Roma au fost zone mlăştinoase timp de mii de ani, până când, în anii 1930, un program de drenaj de proporţii a transformat mlaştinile infestate de malarie în terenuri agricole de primă mână, conform Reuters.
După 90 de ani, în locurile unde cândva apa se regăsea din abundenţă, acum este din ce în ce mai puţină, deoarece una dintre cele mai drastice secete din istoria recentă, alimentată de săptămâni de temperaturi caniculare, a redus considerabil debitul izvoarelor locale.
Dar infrastructura degradată şi ţevile neetanşe înrăutăţesc o situaţie deja dezastruoasă, având în vedere că o cantitate însemnată de apă se pierde înainte de a ajunge la robinete.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
„Managementul infrastructurii de alimentare cu apă a Italiei a fost dezastruos”, a declarat pentru Reuters Roberto Cingolani, ministrul pentru tranziţia ecologică. „Conductele noastre pierd în medie 42% din apa pe care o transportă. În Israel acest procent este mai aproape de 3%. Pierderile noastre nu pot fi justificate”.
În provincia Latina, situată la 60 de kilometri sud de Roma de-a lungul coastei, 70% din apa potabilă se pierde în timpul transportului, al doilea cel mai mare procent din ţară, conform unui raport publicat în această lună de lobby-ul de afaceri Confartigianato.
Compania locală de apă din Latina, Acqualatina, spune că o parte din apă este folosită în mod fraudulos sau consumată de gospodării ce refuză verificarea contoarelor. Dar aproximativ 50-60% se pierde din cauza ţevilor fragile şi fisurate.
‘„Surgerile nu sunt cauzate de neglijenţă, ci pentru că reţeaua este foarte veche. Aproape jumătate din ea a fost instalată în urmă cu mai mult de 50 de ani”, a spus Marco Lombardi, directorul general al firmei, deţinută parţial de compania franceză de utilităţi Veolia Environnement.
Compania, înfiinţată în 2002, suportă anual costurile a mai mult de 10.000 de reparaţii pe reţeaua sa de 3 500 km, astupând nemumărate găuri pentru a ridica presiunea scăzută a apei care poate afecta casele şi întreprinderile. Dar procedând în acest fel ţevile foarte vechi din alte părţi ale reţelei se sparg, transformând reparaţiile într-un joc de tip “whack-a-mole”.