Sursă foto: Unsplash
Marea Britanie are cea mai mare rată de telemuncă dintre 18 țări europene, angajații lucrând în medie 1,8 zile pe săptămână de acasă. La o scară mai largă, acest total plasează Marea Britanie pe locul al doilea din 40 de țări.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
Sondajul global privind condițiile de muncă (G-SWA) arată că tendințele de telemuncă au evoluat de la pandemia COVID-19.
A patra rundă a sondajului, realizată între noiembrie 2024 și februarie 2025, acoperă lucrătorii cu normă întreagă cu vârste cuprinse între 20 și 64 de ani care au absolvit studii superioare (colegiu sau universitate), scrie Euronews.
În timp ce media globală a telemuncii este de 1,2 zile pe săptămână, ratele de lucru de acasă variază semnificativ în cele 40 de țări studiate, de la doar 0,5 zile pe săptămână în Coreea de Sud la 1,9 zile în Canada.
De ce Marea Britanie este liderul mișcării de lucru de acasă?
Mai mulți factori stau la baza clasării Marii Britanii pe primul loc, potrivit dr. Cevat Giray Aksoy, economist principal la BERD și profesor asociat de economie la King’s College London.
„Marea Britanie are un scor ridicat în ceea ce privește individualismul cultural, care este puternic asociat cu confortul în medii de lucru autonome”, a spus Giray Aksoy.
Aksoy a remarcat că Marea Britanie a cunoscut perioade lungi și stricte de lockdown, accelerând adoptarea infrastructurii și normelor de lucru la distanță. El a explicat, de asemenea, că piața muncii din Marea Britanie este concentrată în sectoarele de servicii — precum finanțe, consultanță și mass-media — unde munca de acasă poate fi o opțiune practică.
„În mod crucial, lucrătorii britanici au dezvoltat preferințe puternice și durabile pentru munca hibridă, dorind de obicei 2-3 zile de lucru de acasă pe săptămână. Acest lucru nu mai este un beneficiu marginal, ci o așteptare fundamentală”, a spus el.
Aksoy a avertizat că firmele care ignoră această realitate pot fi dezavantajate în ceea ce privește atragerea și păstrarea talentelor, în special atunci când concurează cu angajatori din alte țări vorbitoare de limbă engleză care au adoptat flexibilitatea.
Finlanda, Germania și Portugalia au fiecare o medie de peste 1,5 zile de lucru de acasă
În Europa, Finlanda (1,7 zile) și Germania (1,6 zile) au urmat Marea Britanie în clasament. Ratele de lucru de acasă sunt, de asemenea, relativ ridicate în Portugalia (1,5 zile), precum și în Ungaria și Țările de Jos (ambele cu 1,4 zile).
Angajații din Cehia, Italia și Suedia lucrează de acasă 1,3 zile pe săptămână, ceea ce este ușor peste media globală. România, Spania și Austria se aliniază la media globală, fiecare raportând 1,2 zile de lucru la distanță pe săptămână.
Ce explică diferențele în ceea ce privește munca la distanță?
Dr. Aksoy atribuie variația dintre țările europene unui mix de factori structurali, culturali și economici.
„Dintre aceștia, cel mai puternic factor predictiv este individualismul – o trăsătură culturală care pune accentul pe autonomia personală, autosuficiența și independența față de obiectivele colective sau supravegherea strictă”, a spus el.
El a adăugat că și alți factori joacă un rol important. Printre aceștia se numără severitatea și durata restricțiilor impuse de COVID-19, densitatea populației și structura industrială a fiecărei economii. De exemplu, țările cu o pondere mai mare a sectoarelor favorabile muncii la distanță, precum IT și finanțe, sunt mai bine poziționate pentru a susține modelele hibride. Țările dens populate înregistrează adesea niveluri mai ridicate de WFH, în parte din cauza distanțelor mai mari de parcurs pentru a ajunge la locul de muncă.
De ce Grecia are cea mai mică rată?
Grecia raportează cea mai mică rată de WFH din Europa, de doar 0,6 zile pe săptămână.
„O parte din explicație rezidă în structura economiei grecești, care se bazează în mare măsură pe sectoare precum turismul, comerțul cu amănuntul și ospitalitatea – locuri de muncă care necesită, în general, prezența fizică”, a spus Aksoy.
„Dar și factorii culturali și instituționali mai profunzi joacă un rol important. Grecia are un scor relativ scăzut în ceea ce privește individualismul”, a adăugat el.
El a afirmat că adoptarea tehnologiilor digitale și practicile de management erau relativ subdezvoltate înainte de pandemie, ceea ce probabil a încetinit normalizarea muncii la distanță.
Țările nordice au opinii împărțite cu privire la tendințele de lucru la distanță
În timp ce Finlanda ocupă locul al doilea în Europa, cu 1,7 zile de lucru la distanță pe săptămână, Norvegia și Danemarca raportează rate semnificativ mai mici, de doar 0,9 zile. Suedia, cu 1,3 zile, se situează între cele două, reflectând o diviziune clară în tendințele de lucru la distanță în țările nordice.
Aksoy a explicat că Finlanda are o cultură puțin mai individualistă și pune de mult timp accentul pe echilibrul dintre viața profesională și cea personală și pe autonomia angajaților, în comparație cu Danemarca și Norvegia, care pot menține practici de management mai tradiționale.
„Organizațiile finlandeze, în special din sectorul public și din industria tehnologică, au adoptat din timp politici de lucru flexibile, chiar înainte de pandemie”, a adăugat el.
Dintre cele mai mari cinci economii ale Europei, Franța are cea mai scăzută rată de lucru la distanță, angajații lucrând în medie doar o zi pe săptămână de acasă. Turcia urmează îndeaproape, cu 0,9 zile, în timp ce Polonia este ușor în față, cu 1,1 zile.
