Spărturile din sistemul de conducte de gaze naturale Nord Stream de sub Marea Baltică au dus la ceea ce este probabil cea mai mare eliberare de metan, dăunătoare pentru climă, înregistrată vreodată, a potrivit Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu(UNEP), transmite Reuters.
Un uriaş val de metan foarte concentrat, un gaz cu efect de seră mult mai puternic, dar cu o durată mai scurtă de viaţă decât dioxidul de carbon, a fost detectat într-o analiză a imaginilor satelitare efectuate de cercetători asociaţi cu Observatorul Internaţional al Emisiilor de Metan al UNEP, a spus organizaţia.
”Este foarte rău, cel mai probabil cel mai mare eveniment de emisie detectat vreodată. Acest lucru nu este util într-un moment în care trebuie neapărat să reducem emisiile”, a declarat pentru Reuters Manfredi Caltagirone, şeful Observatorului Internaţional al Emisiilor de Metan.
Cercetătorii de la GHGSat, care utilizează sateliţi pentru a monitoriza emisiile de metan, au estimat că rata de scurgere de la unul dintre cele patru puncte de rupere a fost de 22.920 de kilograme pe oră.
Acest lucru este echivalent cu arderea a aproximativ 287 de tone de cărbune în fiecare oră, a spus GHGSat într-un comunicat.
Cantitatea totală de metan care se scurge din sistemul de conducte condus de Gazprom poate fi mai mare decât de la o scurgere majoră care a avut loc în decembrie, de la zăcămintele de petrol şi gaze offshore din apele mexicane din Golful Mexic, în care s-a scurs în jur de 100 de tone de metan pe oră, a spus Caltagirone.
Scurgerea din Golful Mexic, vizibilă şi din spaţiu, a eliberat în cele din urmă aproximativ 40.000 de tone de metan în 17 zile, potrivit unui studiu realizat de Universitatea Politehnică din Valencia şi publicat în revista Environmental Science & Technology Letters. Acesta este echivalentul arderii a 499.000 de tone de cărbune, conform calculatorului de echivalenţe a gazelor cu efect de seră al Agenţiei pentru Protecţia Mediului din SUA.
Scurgerile majore care au izbucnit brusc în gazoductele Nord Stream, care merg din Rusia către Europa, au generat o mulţime de teorii, dar puţine răspunsuri clare despre cine sau ce a cauzat pagubele.
Atât Rusia, cât şi Uniunea Europeană au sugerat că rupturile au fost cauzate de sabotori.