Sursa foto: Pixabay
Mobilizarea la nivel diplomatic și de afaceri pentru repunerea pe tapet a proiectului conductei petroliere Burgas-Alexandroupoli este în plină desfășurare, scrie Kathimerini, potrivit Rador.
Proiectul gândit în 1993 de consultantul Nikos Grigoriadis pentru transportul petrolului din Marea Caspică în Bulgaria și de acolo prin Burgas până în portul grecesc Alexandroupoli pentru a pleca apoi cu nave cisternă către piețele internaționale ocolind strâmtoarea Bosfor, ajunsese în 2007 la un pas de a fi implementat, dar a fost anulat trei ani mai tarziu prin retragerea unilaterală a Bulgariei care a invocat ca pretext motive de mediu. Acest proiect revine acum în atenție cu același traseu, dar cu un alt scop si cu o direcție inversată a fluxlui de petrol. Nu de la Burgas la Alexandroupoli, ci invers.
Portul grecesc Alexandroupoli, care se transformă într-un hub energetic, va primi petrol din surse din afara Rusiei și prin respectiva conductă va ajunge la Burgas pentru a fi direcționat de acolo către piețele din Balcani și din Europa de Est. Este vorba despre o conductă de capacitate mai mică, mai concret de 10 milioane de tone de petrol pe an față de cele 35-50 de milioane de tone preconizate inițial a fi trasportate pe an de la nord la sud. Conducta va urma până la un punct traseul conductei de gaze naturale IGB.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Bulgaria, care prin retragerea în 2011 din acordul interstatal cu Grecia și Rusia, pe care îl semnase în 2007, a dus la prăbușirea proiectului, este cea care, cel puțin la prima vedere, pare să preia conducerea în demersurile de revigorare a acestui proiect și pentru funcționarea lui cu flux inversat. Planul de revigorare a conductei de petrol Burgas-Alexandroupoli a fost anunțat public pentru prima dată pe 20 noiembrie de ministrul bulgar al Energiei, Rosen Hristov, la o conferință a Institutului pentru Energie în Europa de Sud-Est (IENE), la Atena. În 2024, expiră derogarea obținută de Bulgaria din partea UE pentru aprovizionarea cu petrol din Rusia, după ce a fost admis argumentul părții bulgare că rafinăria Lukoil Burgas a fost construită pentru a funcționa exclusiv cu țiței rusesc. În plus, faptul că Turcia a crescut de cinci ori taxele de tranzitare a Bosforului este un alt factor care obligă guvernul bulgar să găsească o soluție de aprovizionare viabilă din punct de vedere economic și compatibilă cu politica europeană de obținere a independenţei energetice față de Rusia.
Conducta Burgas-Alexandroupoli, conform declarațiilor lui Rosen Hristov în presa bulgară, este singura soluție pentru a asigura funcționarea pe termen lung a rafinăriei bulgare cu petrol ieftin.
Proiectul în noua sa formă, spre deosebire de planul inițial, pare să aibă sprijinul deplin al SUA și al UE, în contextul strategiei de obținere a independenţei totale față de combustibilii fosili rusești. Surse cunoscătoare ale discuțiilor purtate în forurile diplomatice apreciază că tocmai pentru că proiectul susține această politică va fi inclus în lista PCI, care deschide calea pentru asigurarea finanțării atât de la BERD, cât și de la BEI. Aceleași surse subliniază pentru Kathimerini dimensiunea geopolitică a proiectului, „ca o altă componentă a Coridorului Vertical al gazelor naturale care este completat astfel și prin transportul de petrol de la sud la nord”, o situație care duce la o afirmare a Greciei ca poartă de intrare, dar și ca hub de tranzit.
Această axă verticală va traversa Grecia, Bulgaria, România, Ungaria, Ucraina și Moldova, utilizând infrastructurile de gaze naturale existente, dar și pe cele nou-create pentru a aproviziona Europa Centrală și de Est cu GNL care va ajunge din diverse surse în Grecia, și anume la stația de la Revythoussa, la terminalul GNL de la Alexandroupoli care este deja în construcție, dar și la noile FSRU care sunt în faza de proiect.
Principala „verigă” a acestei axe verticale este conducta IGB care leagă Grecia de Bulgaria și care transportă gaze din sistemul TANAP – TAP către piața bulgară cu perspectiva de a transporta gaze și de la noua stație FSRU de la Alexandroupoli. De asemenea, se preconizează ca această axă să fie consolidată prin utilizarea conductei Trans Balkan (TBP), în prezent dezafectată, care timp de 30 de ani a transportat gaz rusesc prin Ucraina până în Europa de Sud-Est și care este pregătită acum pentru a funcționa cu flux inversat. Capacitatea conductei transbalcanice este de 17 miliarde de metri cubi de gaze, iar 7,5-8 miliarde din această capacitate vor putea fi acoperite cu gaze care vor fi transportate prin sistemul grecesc și prin Bulgaria până la Kiev și Budapesta. Piața din Macedonia de Nord va fi alimentată și cu gaze care vor ajunge în Grecia prin TAP sau prin terminalele GNL.
Atena și Bruxelles-ul, deranjate de acordul Bulgargaz – Botas
Decizia Bulgariei de a apela la Turcia pentru furnizarea de gaze naturale a provocat îngrijorare și disconfort în Grecia, dar și la Bruxelles, mai ales că este vorba de un angajament pe termen lung, de 13 ani.
La data de 2 ianuarie, compania de stat Bulgargaz a semnat un acord cu compania de stat turcă de gaze Botas, care asigură Bulgariei acces la terminalele GNL din Turcia, precum și la rețeaua de transport al gazelor naturale pentru furnizarea a 1,5 miliarde de metri cubi de gaz pe an. Consumul total al Bulgariei se ridică la 3-3,5 miliarde de metri cubi, iar în 2022, 2-2,5 miliarde de metri cubi au fost acoperiți cu GNL de la stația Revythoussa din Grecia.
Bulgaria participă prin Bulgargaz și la noul terminal de la Alexandroupoli și a angajat cantități de 1 miliard de metri cubi de gaze, în timp ce se află în discuții cu partea elenă și cu acționarii FSRU Alexandroupoli pentru a participa și la proiectul unei a doua stații FSRU în aceeași zonă pentru scopuri strict de export. Mai concret, gazul care va ajunge la acest al doilea terminal va fi direcționat prin IGB către Bulgaria și de acolo către România și Ucraina.
Acest plan, potrivit unor specialiști care cunosc bine piața și geopolitica, este vulnerabilizat de acordul cu Turcia prin care Bulgaria își va acoperi mai mult de 1/3 din nevoile sale, în condițiile în care importă deja și 1 miliard de metri cubi gaze din Azerbaidjan. Unii vorbesc chiar despre un acord „asimetric” în relație cu Grecia, dar aceasta este o parte a îngrijorării pe care a provocat-o.
Un alt aspect îngrijorător vizează rolul pe care acordul turco-bulgar îl are în competiția energetică și geopolitică, întrucât experții geopolitici vorbesc despre ambițiile Rusiei de a face din Turcia un hub pentru aprovizionarea Europei, și anume de a livra către piața turcă petrol și gaze naturale ieftine care mai apoi vor ajunge în Europa ca fiind de proveniență turcească, ocolind astfel sancțiunile impuse Rusiei de către UE. Experții spun, de exemplu, că nu se poate verifica dacă gazul care urmează să fie furnizat către Bulgargaz de către compania Botas este GNL regazificat sau gaz rusesc.