Fabrica de îngrășăminte rusească EuroChem Anvers a ieșit de sub sancțiunile impuse de statul belgian și reia în forță producția, după ce oligarhul rus care o controla indirect a cedat controlul acțiunilor către soția sa. Andrey Melnichenko era vizat de sancțiunile impuse în bloc de UE afacerilor rusești și a anumitor oligarhi și decidenți din Rusia. Nu însă și soția sa, Alexandra Melnichenko, care acum deține pachetul de control la EuroChem și este o persoană în regulă pentru Bruxelles.
Guvernul Belgiei a ajuns la concluzia că uzina chimică EuroChem Antwerpen (parte a EuroChem) nu este supusă sancțiunilor impuse de autoritățile Uniunii Europene. Prin urmare, poate reporni complet producția de îngrășăminte minerale. EuroChem Antwerpen are, de asemenea, permisiunea de a achiziționa materii prime necesare pentru producerea îngrășămintelor minerale și furnizarea acestora, relatează Fertilizer Daily.
EuroChem Antvers a fost nevoită să-și oprească operațiunile în luna martie a acestui an, după ce Uniunea Europeană a impus sancțiuni împotriva lui Andrey Melnichenko, acționarul majoritar EuroChem. Din această cauză, compania germană BASF a încetat să mai furnizeze materii prime (cum ar fi sulfatul de amoniu) către EuroChem Antvers, iar alimentarea cu energie electrică a fost întreruptă. 400 de angajați ai EuroChem Antwerpen erau șomeri.
Andrey Melnichenko, la rândul său, și-a părăsit postul de membru al Consiliului de Administrație al EuroChem și a vândut pachetul de control al companiei. Noul beneficiar al EuroChem a devenit soția sa Alexandra Melnichenko.
„Faptul că Andrey Melnichenko a încetat să mai fie proprietarul EuroChem ar fi putut deveni motivul pentru care guvernul belgian a acceptat repornirea completă a EuroChem Anvers. Luna trecută a fost de acord doar cu repornirea sa parțială, când ar putea produce anumite tipuri de produse sub supraveghere externă”, comentează specialiștii Fertilizer Daily.
EuroChem a achiziționat fabrica în 2012 de la BASF. Poate produce 1 milion de tone de azot și 1,2 milioane de tone de îngrășăminte NPK pe an. 20% din acest volum este consumat de agricultura belgiană. EuroChem Rusia este cel mai mare producător de îngrășăminte din Rusia și unul dintre cele mai mari din Europa, cu venituri anuale de 6,2 miliarde de dolari.
UE este în prezent în toiul unei crize fără precedent în ceea ce privește aprovizionarea cu fertilizatori. Cu prețuri ale gazului (70% din tona de îngrășământ reprezintă gaz) care au urcat de cinci ori într-un an, prețurile fertilizatorilor au urcat cu același procent, iar multe fabrici și-au suspendat activitatea. În plus, cu piețele rusești și ucrainene aproape închise, fermierii sunt acum nevoiți să găsească soluții în aprovizionarea cu acest input esențial pentru agricultură în țări non – UE iar lupta pentru găsirea de soluțț în aprovionzare a devenit acerbă. În urmă cu doar câteva zile, Yara Norvegia, unul din marii producători europeni a cerut insistent Uniunii Europene să folosească fondurile de rezervă pentru a furniza gaz producătorilor de îngrășăminte, în ciuda faptului că Norvegia nu este țară membră a UE și este și un mare producător de gaz, relatează Farmers Journal.
Yara este îngrijorată de impactul negativ al crizei geopolitice globale asupra securității alimentare mondiale. Acesta solicită statelor membre ale Uniunii Europene să îmbunătățească sustenabilitatea agriculturii și să reducă dependența acesteia de aprovizionarea cu îngrășăminte minerale din Rusia.
„Este vital ca fermierii să aplice suficiente îngrășăminte minerale pe câmp pentru a obține randamentele necesare. De aceea considerăm că este necesar să folosim rezervele de stat pentru a asigura producția neîntreruptă de îngrășăminte minerale”, a spus Yara într-un comunicat.
În România, ultima mare fabrică de îngrășăminte rămasă în funcțiune, Azomureș, și-a suspendat activitatea în decembrie 2021, tot pe motivul prețurilor uriașe la gaz. De curând, conducerea fabricii controlată de un grup elvețian a transmis că începe să reia producția la începutul lunii mai. Cu toate acestea, compania spune că se teme încă de volatilitatea de pe piața gazelor și susține că va opera sub capacitatea normală de producție.