Încetinirea economiei ar putea îngreuna proiectele pe care Președintele Republicii dorește să le implementeze începând cu anul viitor (școală, sănătate, climă). Succesul reformei pensiilor va fi determinant, scrie Le Monde, potrivit Rador.
Luni, 26 septembrie, ministrul economiei Bruno Le Maire și-a luat toate măsurile de precauție atunci când a prezentat proiectul de lege al finanțelor (PLF) pentru 2023 în fața jurnaliștilor. „Această prezentare am făcut-o într-o perioadă de mare incertitudine economică”, a explicat în preambul ministrul economiei, înainte de a enumera vicisitudinile economice și geopolitice ale momentului: război în Ucraina, criză energetică, inflație etc. Înainte de Parlament, în fața Consiliului de Miniștri, el a detaliat împreună cu ministrul său delegat responsabil cu Conturile Publice, Gabriel Attal, și ministrul Sănătății, François Braun, cele două mari proiecte ale toamnei: proiectul de lege al finanțelor (PLF) și proiectul de lege privind finanțarea asigurărilor sociale (PLFSS). Texte „sunt dependente de evoluții neprevăzute, dar există o busolă: protecția francezilor”, a adăugat domnul Attal.
„Incertitudinile” legate de bugetul 2023 sunt numeroase. În primul rând din cauza unei majorități relative în Parlament. După „întâlnirile Bercy” organizate la minister pentru a audia opiniile opoziției, executivul va trebui să discute în continuare în comisie, apoi în Hemiciclu înainte de a trebui probabil să activeze 49.3 – un articol din Constituție care permite adoptarea unui proiect de lege fără vot. „49.3 nu este un cuvânt rușinos” – a declarat președintele Adunării Naționale, Yaël Braun-Pivet, luni, 26 septembrie. Dar nici 49.3 nu ar trebui să împiedice dezbaterile. Guvernul trebuie să-i asculte pe parlamentari, inclusiv pe cei din grupurile de opoziție, pentru a completa textul. O modalitate de a evita responsabilitatea blocajului.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Nori deasupra economiei
Celălalt pericol este unul economic. Împovărat de contextul politic, Emmanuel Macron este amenințat și de prognozele economice, pe măsură ce norii se acumulează deasupra economiei mondiale. Luni, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) estima că Germania ar putea experimenta o recesiune, cu o scădere a produsului intern brut cu 0,7% în 2023. Zona euro în ansamblu ar putea să înregistreze o stagnare, creșterea fiind limitată la 0,25%. Executivul francez și-a construit bugetul prognozând o creștere de 1% în 2023 și a promis să-și mențină traiectoria de reducere a deficitului (5% în 2023, înapoi la 3% în 2027). O prognoză optimistă, potrivit mai multor analiști. OCDE se așteaptă la o creștere de 0,6% în Franța.
Duminică, Înaltul Consiliul al Finanțelor Publice a apreciat prognoza de creștere „modestă”, iar toate scenariile Băncii Naționale a Franței sunt mai mici decât cele ale Executivului (0,8% în cel mai bun caz și 0,5% conform scenariului Băncii). „Este o prognoză credibilă. Pentru anul 2022, aceleași instrumente de prognoză ne-au indicat că nu vom ajunge la 2,3% [2,7% prognozat în final la sfârșitul anului]”, a reamintit luni Bruno Le Maire, îngrijorat de situația economică din Statele Unite și China. Însă, în cadrul unei alte conferințe de presă, ministrul economiei a menționat incertitudinea care planează /asupra economiei/ și a vorbit despre cifra de 1% ca despre o „țintă ambițioasă”.
Chiar dacă situația politică a ocupat o mare parte din dezbaterile de la începutul mandatului prezidențial de cinci ani, Emmanuel Macron va simți pe propria piele lipsa de dinamism a economiei, la fel ca unii dintre predecesorii săi, care au avut un al doilea mandat complicat la acest nivel. Reales în 1988, François Mitterrand a cunoscut o scădere a economiei și apoi o recesiune între 1990 și 1993. Din 2002, Jacques Chirac a avut de-a face cu o creștere lentă timp de doi ani, o consecință printre altele a exploziei bulei internetului. Cu excepția faptului că unele dintre proiectele majore planificate de Emmanuel Macron, precum tranziția ecologică, școala și sănătatea, vor avea nevoie de finanțare prin împrumuturi în anii următori. Prin urmare, anul 2023 ar putea fi decisiv și ar putea decide restul mandatului de cinci ani.
Apel la coeziune
Un context care explică parțial dezbaterile în jurul calendarului reformei pensiilor, principala sursă de economii pentru al doilea mandat. Realizarea acestei promisiuni, inclusă în programul prezidențial, este un pas necesar. S-au întocmit astfel proiectele PLF și PLFSS, mizând pe o aplicare a lor în vara anului 2023. Potrivit apropiaților președintelui, este mai bine ca reforma să ”treacă” în această toamnă, pentru că situația economică s-ar putea înrăutăți și măsura va fi și mai puțin acceptată de francezi anul viitor. Mai ales după creșterea cu 15% a facturilor la gaz și electricitate de la 1 ianuarie și 1 februarie. „Pentru reforma pensiilor nu există niciodată un moment bun. Dacă o faci în vremuri de criză, ți se spune că adaugi stres; dacă o faci când totul merge mai mult sau mai puțin bine, ți se spune că îți asumi riscul să trezești dispute”, rezumă Eric Woerth, deputat al RN și fost ministru al muncii.
Luni, în cadrul Consiliului de Miniștri, Emmanuel Macron estima că dezbaterea privind pensiile nu trebuie reluată, pentru că francezii au luat o decizie la momentul alegerilor prezidențiale și că acest mandat „clar” i-a angajat pe toți aleșii. Un memento asociat cu un apel la coeziune: „Vom găsi întotdeauna un motiv întemeiat pentru a nu realiza această reformă”, a declarat Macron, ”dar dacă nu ne respectăm angajamentele, nu ne merităm locul în jurul acestei mese”.
Mai devreme, Elisabeth Borne promisese la BFM-TV și RMC că o decizie va fi luată înainte de sfârșitul săptămânii după o întâlnire importantă de miercuri seara. „Am plănuit cu Președintele Republicii să avem un dialog în această săptămână cu miniștrii în cauză și cu responsabilii din majoritate”, a spus premierul, care se va întâlni din nou vineri cu președinții grupurilor parlamentare.