Cum lovește statul economia când taxează tranzacțiile bancare și cere „solidaritate” de la firmele care merg bine, explică un profesor de economie pentru Ziarul de Iași.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
Ideea de a „redistribui” averea uriașă a lui Amancio Ortega, patronul Zara, nu doar românilor, ci la nivel global, sau de a fragmenta Dedeman în milioane de bucăți pentru a oferi fiecărui român o parte, din solidaritate, poate părea absurdă. Totuși, în România, astfel de scenarii stau la baza unor propuneri politice cât se poate de serioase.
Profesorul Dan Chirleșan, de la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor (FEAA) din Iași, atrage atenția că măsuri precum taxa de solidaritate și taxa pe tranzacții bancare, dacă s-ar adopta, ar fi ineficiente și chiar toxice pentru o economie fragilă și pentru antreprenorii care încă țin România în picioare, scrie Ziarul de Iași.
„Dacă nu suntem «parcați» într-un stat capturat de o juntă de extractori de rente sau într-o țară bananieră, în care să ne dorim ca plățile să se facă doar cu valiza, eventual prin revenirea la troc, nu cred că ar trebui să ne lăsăm mentalul colectiv păcălit de aceste fente, scăpate pe surse din zona negociatorilor partidelor către mediul public, prin care ni se propun tot felul de năzbâtii în loc de soluții decente de corecție a ceea ce reprezintă deficitele gemene devenite super obeze, deficite care netratate ne apropie de zona de Junk, pe poteca nisipurilor mișcătoare în care piețele financiare nu ne vor mai credita, prietenește sau chiar deloc”, atrage atenția profesorul Dan Chirleșan.
Legat de taxa de solidaritate – un impozit suplimentar aplicat companiilor sau persoanelor cu venituri mari –, cazul Dedeman, compania românească fondată de frații Pavăl de la zero, ilustrează perfect riscurile unor astfel de măsuri fiscale exagerate. Dacă statul își pune masca de Moș Crăciun fiscal și decide să „redistribuie” după ureche, spune economistul, firme solide precum Dedeman ar putea deveni victime ale populismului economic. În loc să sprijinim economia privată și investițiile, o astfel de abordare riscă să saboteze exact motoarele care țin România în mișcare.
„Cum ar fi ca prima companie de bricolaj din România, creată de la firul ierbii frații Pavăl, să fie fragmentată și împărțită în 18 milioane de bucăți, pentru a îndestula fiecare român cu așa numita lingură a solidarității sociale”, întreabă economistul.
Mai radical, el vine cu un alt scenariu: să luăm averea lui Amancio Ortega, patronul Zara, și să o împărțim egal între toți locuitorii lumii. Chiar dacă pare tentant, rezultatul ar fi o sumă foarte mică pentru fiecare persoană, dar fabricile ar fi închise, mii de oameni și-ar pierde locurile de muncă, iar milioane de clienți nu ar mai avea acces la produse. În loc să rezolve problema inegalităților, un astfel de demers ar crea un gol economic și social. În aceeași logică a măsurilor care par să ignore realitățile economice, apare și ideea taxei pe tranzacții bancare.