Sursa foto: EY.com
Qatar va insista asupra unor condivții ca să livreze gaz natural lichefiat către țările UE, anume să încheie contracte pe 20 de ani, pentru a avea o garanție a licrărilor. O astfel de mișcare va complica obiectivul blocului european de a reduce emisiile de carbon și, în același timp, de a-și reduce dependența de combustibilul rusesc, scrie Blommberg.
Statul din Golful Persic, unul dintre cei mai mari exportatori de GNL din lume, va cere ca națiunile UE să semneze contracte pe termen lung, potrivit unor persoane familiarizate cu situația, care au cerut să nu fie identificate discutând o chestiune privată. Țările UE spun că au nevoie de o durată mai scurtă pentru a atinge obiectivele de reducere a poluării din regiune, au spus persoanele respective.
Un acord recent încheiat de Germania pentru un acord de furnizare de GNL pe 20 de ani în SUA a întărit rezerva Qatarului de a-și impune cererile, au spus persoanele respective. Cu toate acestea, europenii susțin că ofertele Qatarului sunt prea rigide, oferind cumpărătorilor o capacitate redusă de a devia aprovizionarea – spre deosebire de contractele americane. Negocierile privind durata importurilor se află în impas din martie, au declarat persoanele respective.
Qatar Energy, controlată de stat, și Qatargas, care operează instalațiile de GNL, nu au răspuns imediat la solicitările de comentarii. Nici Ministerul de Finanțe al Germaniei nu a răspuns.
Națiunile europene, în frunte cu Germania, au ripostat la presiunea Qatarului de teama că natura strictă a acestor contracte va însemna că vor trebui să continue să importe combustibil fosil chiar și după ce regiunea își propune să reducă emisiile. Dacă Qatarul nu cedează, aceasta amenință capacitatea Europei de a diversifica aprovizionarea cu gaze naturale din Rusia, deoarece națiunea din Orientul Mijlociu ar putea să semneze mai multe pacte în alte regiuni, cum ar fi Asia.
Europa se grăbește să găsească alternative la gazul din Rusia – cel mai mare furnizor al continentului – după invazia Moscovei în Ucraina. Importurile de GNL din Qatar, care investește zeci de miliarde de dolari pe pentru a crește producția în următorii cinci ani, ar putea fi o parte esențială a acestei soluții.
În afară de Qatar și de SUA, există puțini alți exportatori de GNL care să stimuleze semnificativ oferta în următorul deceniu, mai ales că războiul din Ucraina este posibil să frâneze planurile de expansiune ale Rusiei. Dar, în același timp, cererea europeană de GNL este programată să crească vertiginos până în 2030, în timp ce Qatar are nevoie de clienți pentru a susține un plan de expansiune uriașă a GNL.
Acordul pe care Germania l-a semnat cu SUA la începutul acestei săptămâni, deși are o durată de 20 de ani, are termeni foarte flexibili și permite devierea sau chiar anularea transporturilor în schimbul unei taxe mai mici. Acești termeni s-ar putea dovedi utili în cazul în care, în viitor, cererea de gaze a Germaniei va scădea pe fondul tranziției energetice. Gazul este un combustibil fosil mai curat decât cărbunele sau petrolul, dar industria este în continuare responsabilă pentru emisii semnificative de carbon și metan.
În schimb, Qatar nu permite, de obicei, cumpărătorilor să trimită încărcăturile în porturi diferite sau să renunțe la o livrare fără a plăti întreaga valoare a încărcăturii.
Ministrul qatarez al energiei, Saad al-Kaabi, a declarat marți că există încă „multe nemulțumiri” în negocierile dintre țara sa și Germania.
Robert Habeck, ministrul german al economiei, a vizitat Qatarul în martie. El s-a întâlnit cu emirul și cu al-Kaabi ca parte a eforturilor Berlinului de a consolida aprovizionarea cu gaz, în timp ce națiunea se pregătește să înceapă să importe direct combustibilul super-refrigerat.
Qatar a declarat că GNL ar putea fi trimis în Germania de la o nouă uzină americană la care deține o participație, începând cu 2024, dar nu a existat niciun acord concret.