Foto: Wikimedia Commons - Ein Dahmer
Energia eoliană offshore ar putea deveni cea mai mare sursă de producție de energie electrică a țării, cu peste 40% din total, arată o analiză Energy Policy Group (EPG), think-tank specializat în politici energetice și strategie energetică. Demararea cât mai rapidă a producției de energie eoliană în Marea Neagră ar putea schimba statutul României de importator net de energie electrică, spun specialiștii. De asemenea, ar oferi energie curată suplimentară necesară pentru decarbonarea sectoarelor precum industrie, transport și încălzire și răcir
Energia eoliană offshore joacă un rol esențial în drumul Europei către reducerea dependenței de importurile de combustibili fosili și către decarbonizare până în 2050, într-un moment în care interesele UE în materie de securitate energetică și obiectivele climatice sunt pe deplin aliniate, conform analizei. Același lucru este valabil și pentru România, un exercițiu de modelare indicând că este necesar să se dezvolte 15GW de capacități eoliene offshore în zona economică exclusivă a României din Marea Neagră (SEE) până în 2050, pentru a atinge neutralitatea climatică. Aceasta ar deveni cea mai mare sursă de producție de energie electrică a țării, cu peste 40% din total, în unele scenarii.
Dezvoltarea parcurilor eoliene offshore durează între cinci și zece ani, media UE fiind de șapte ani. Acest lucru înseamnă că există șanse mari ca România să conecteze la rețea prima sa capacitate eoliană offshore înainte de 2030. Acest lucru ar putea schimba statutul actual al României de importator net de energie electrică, precum și să furnizeze o cantitate suplimentară semnificativă de energie curată necesară pentru decarbonizarea unor sectoare precum industria, transporturile, precum și încălzirea și răcirea, spun consultanții.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Acest raport se bazează pe rezultatele primului studiu EPG care a estimat potențialul tehnic al energiei eoliene offshore în Marea Neagră, propunând soluții pentru depășirea provocărilor legate de rețea. Cu sprijinul instrumentelor UE, al planificării regionale comune și al dezvoltării comune între România și Bulgaria, energia eoliană offshore din Marea Neagră poate demara și realiza economiile de scară necesare pentru a face din energia eoliană offshore un factor important de decarbonizare în România și în Europa de Sud-Est.
Raportul arată că, pentru a aborda provocările legate de rețea cu care se confruntă atât România, cât și Bulgaria în desfășurarea potențialului lor eolian offshore, o insulă energetică româno-bulgară (RO-BG) ar fi o soluție eficientă și scalabilă pentru a debloca desfășurarea la scară largă a energiei eoliene offshore, precum și pentru a aduce o capacitate valoroasă de interconectare cu alte țări de la Marea Neagră (cum ar fi Turcia, Georgia, precum și Azerbaidjanul, mai la est), îmbunătățind drastic securitatea energetică și contribuind la stabilitatea prețurilor la nivel regional. Acest lucru ar consolida, de asemenea, potențialul eolian offshore al întregului bazin al Mării Negre. Într-adevăr, cablul submarin HVDC recent anunțat, care urmează să fie construit de România, Azerbaidjan, Georgia și Ungaria, va fi un pas înainte în acest proces.
“Într-un scenariu realist pentru 2030, costul energiei la nivel (LCOE) pentru energia eoliană offshore fixă din regiunea românească a Mării Negre va fi de 71 EUR/MWh, în timp ce pentru dezvoltarea ulterioară a energiei eoliene offshore plutitoare, LCOE ar fi de 94 EUR/MWh. În cazul unui proiect comun între România și Bulgaria, includerea în LCOE a costurilor unei conexiuni HVDC la stația Constanța Sud, așa cum se indică în scenariul de referință pentru energia eoliană offshore fixă, ar aduce costul total la 79 EUR/MWh pentru o capacitate instalată de 3 GW. Adăugarea unei insule energetice artificiale RO-BG ar duce LCOE la 85 EUR/MWh, presupunând că investiția de capital pentru insula energetică este împărțită în mod egal între cele două țări. Costurile CAPEX totale alocate României într-un proiect de insulă energetică RO-BG, inclusiv parcurile eoliene offshore de 3GW, ar fi de 8,4 miliarde EUR (810 milioane EUR reprezentând partea României din insula energetică RO-BG), în timp ce producția anuală de energie rezultată este estimată la 9,8 TWh”, arată calculele EPG.
Autorii analizei arată că, pe lângă importanța pentru aprovizionarea cu energie și reziliența energetică, implementarea eoliană offshore aduce beneficii socio-economice prin crearea de locuri de muncă în domeniul fabricării, construcției și operării și întreținerii (O&M) a proiectelor, cu un efect multiplicator asupra altor sectoare – inclusiv o concentrare semnificativă în Portul Constanța. Pe GW de putere instalată, energia eoliană offshore din Europa generează 2,1 miliarde de euro. Prin urmare, 3GW de energie eoliană offshore instalată în România ar genera 6,3 miliarde de euro, 2,6% din PIB (2021). Acest lucru ar putea contribui, de asemenea, la un total de 22.000 de noi angajați FTE (20.000 în faza de capital și 1.800 pentru O&M), cu 15.500 de noi locuri de muncă directe la nivel local, presupunând că România ar atrage investitori în fabricarea componentelor turbinelor eoliene și în construcția, instalarea și, respectiv, echilibrarea instalațiilor.
Există însă o serie de impedimente. Stabilirea unor cadre legislative și fiscale adecvate pentru dezvoltarea eoliană offshore este de o importanță critică, mai ales în prezent, la începutul implementării masive a capacităților eoliene offshore la nivel mondial, spun autorii studiului. Aceștia menționează că o discuție condusă de UE cu privire la viitorul dezvoltării offshore în Marea Neagră ar facilita procesul pentru cele două state membre (România și Bulgaria), precum și pentru partenerii din afara UE. De asemenea, ar promova discuțiile și investițiile în insulele energetice, precum și potențialele interconexiuni pe distanțe lungi.
Raportul propune o combinație între un model centralizat, condus de stat, și un proces de dezvoltare a siturilor, deschis, condus de investitori, cu scopul de a valorifica avantajele menționate, reducând în același timp dezavantajele și riscurile asociate pentru investitori. Ca o condiție prealabilă și ca o regulă pentru o planificare și o dezvoltare de succes, un dialog consecvent și continuu între autoritățile de stat și investitorii privați este esențial, încă din primele etape.
Raportul integral poate fi consultat AICI