România va fi economia cu cea mai rapidă creștere din Europa până în 2028, cu creștere economică medie de peste 3%, arată o analiză a celebrei publicații The Economist. Publicația analizează „Europa cu două viteze” din punctul de vedere al creșterii economice.
Analiza arată că, în perioada 2009-2018, Polonia a fost țara cu cea mai rapidă creștere medie, de peste 3%. Și, deși se preconizează că va crește în medie cu 3% în a doua perioadă, 2019-2028, ceea ce reprezintă una dintre cele mai mari rate de creștere din Europa, va crește mai lent decât înainte.
Iar previziunile pentru anii 2019-2028 arată că România, alături de Ungaria vor avea cele mai mari creșteri economice medii din UE.
Publicația arată că, în ultimul deceniu, norocul economic a favorizat nordul Europei. Țările scandinave, plus Germania, Polonia și chiar Marea Britanie, toate s-au lăudat cu o creștere economică și o ocupare a forței de muncă decente. Sudul, în schimb, a fost lovit mai întâi de criza euro din 2010-2012 și de ajustarea dureroasă care a urmat, iar apoi de pandemie, care a afectat economiile sale, care sunt foarte dependente de turism, mai mult decât majoritatea. Pe măsură ce Europa se confruntă cu noi provocări, cum ar fi schimbările climatice și tulburările geopolitice, soarta economică a țărilor sale diferă în noi moduri care vor începe să devină vizibile în 2024.
Începeți cu schimbările climatice. Europa își propune să devină primul continent neutru din punct de vedere al emisiilor de dioxid de carbon. Pentru a realiza acest lucru, trebuie să își elimine emisiile de dioxid de carbon din alimentarea cu energie electrică, apoi să modernizeze industria, încălzirea și transportul pentru a funcționa cu energie verde. Este o sarcină dificilă. Pentru unii, această transformare ecologică ar putea stimula creșterea, deoarece investițiile cresc cererea, iar geografia creează oportunități. Locurile cu mult potențial de energie regenerabilă, cum ar fi cele situate de-a lungul coastei vântoase a Mării Nordului sau în aproape toată Spania însorită, ar putea avea un impuls verde pentru creștere.
Dar industriile tradiționale vor avea probleme, subliniază The Economist. Procese precum fabricarea cimentului sau a oțelului utilizează energie fosilă, care este greu de înlocuit la prețuri mici cu energie verde. Pe piața globală unde se comercializează astfel de produse, alți producători vor avea costuri energetice mult mai mici decât cei europeni, deoarece fie au gaz natural astăzi, fie vor beneficia de electricitate verde și hidrogen din abundență mâine. În industria grea, Germania este cel mai mare consumator de energie din Europa, consumând aproximativ de două ori mai mult decât următoarele țări, Italia și Franța.
Și industria auto se confruntă cu o nouă concurență, pe măsură ce mașinile cu motoare cu combustie sunt eliminate treptat, iar vehiculele electrice (VE) preiau piața. Ancheta anunțată recent de UE privind subvențiile acordate de China industriei de vehicule electrice arată cât de nervoasă este Europa în legătură cu acest nou concurent. Țările cu industrii auto importante – Republica Cehă, Franța, Germania, Slovacia și Spania – vor avea de suferit din această cauză.
Urmează demografia. Deja, companiile din întreaga Europă se luptă să găsească suficienți lucrători. Rata locurilor de muncă vacante, adică raportul dintre numărul de locuri de muncă vacante și numărul total de locuri de muncă din economie, a depășit 4% în Austria, Germania și Țările de Jos în al doilea trimestru al anului 2023 (media zonei euro era puțin peste 1% în urmă cu zece ani). Și, în fiecare an, cohorte mari din generația baby-boomerilor intră la pensie. Zona euro are 23 de milioane de persoane cu vârste cuprinse între 60 și 64 de ani, dar numai 18 milioane cu vârste cuprinse între 15 și 19 ani. Dintre țările mari, diferența este cea mai mare în Germania, Italia și Polonia. Nu există aproape niciun decalaj în Franța sau în Scandinavia și doar unul mic în Belgia și Țările de Jos.
Nu toate țările europene pot compensa deficitul prin creșterea migrației. Războiul din Ucraina a forțat multe persoane să fugă spre vest, oferind economiilor cehe, germane și poloneze o nouă sursă de lucrători. În 2024, imigrația va domina din nou dezbaterea politică, pe măsură ce deficitul de forță de muncă se va intensifica, tot mai mulți ucraineni vor decide să se întoarcă acasă, iar migranții din afara Europei vor continua să sosească pe coastele sale.
În cele din urmă, rivalitatea geopolitică tot mai mare dintre America și China – și, prin extensie, dintre democrații și autocrații – va avea repercusiuni economice în întreaga Europă. Țările care au legături comerciale puternice cu autocrațiile ar putea să își vadă lanțurile de aprovizionare perturbate sau să fie supuse unor represalii economice. Germania și Italia au trecut deja printr-un astfel de șoc, și anume încercarea de șantaj a Rusiei cu livrările de gaze. Aceste țări, împreună cu câteva economii est-europene, cum ar fi Polonia, fac schimburi comerciale intense cu autocrațiile, spre deosebire de, să zicem, Franța sau Suedia. UE, care are ca scop să facă economiile să converge, a mai văzut divergențe. Dar noile tipuri care vor lovi continentul în 2024 vor fi mult mai greu de gestionat.