Sursă Pixabay
Un acord pe tema cerealelor, care a permis exporturile ucrainene și a mai atenuat criza de alimente la nivel mondial, provoacă acum proteste în România și printre alți vajnici susținători ai Kievului, scrie The New York Times.
După mai bine de un an de uimitoare unitate europeană în sprijinul Ucrainei, cerealele discordiei se adună în hambarul lui Robert Vieru, un fermier român cu 500 de tone de grâu și 250 de tone de floarea soarelui rămase acum nevândute din cauza concurenței prețurilor reduse ucrainene.
Un val de cereale ucrainene și de alte produse au redus cu aproape jumătate rezultatul eforturilor depuse de Vieru, surprinzându-I pe fermierii din Europa Centrală și de Est – ca de altfel și guvernele lor care, anul acesta sau în anul următor, se confruntă cu alegeri – între solidaritatea față de Ucraina și propria lor supraviețuire.
„Îmi pare rău pentru ei, dar pentru mine mi se rupe inima”, afirmă Vieru, referindu-se la ucrainenii care trăiesc în apropierea frontierei cu România din Delta Dunării și deschizând pentru noi porțile unui hambar din beton, plin până la refuz cu recolta de anul trecut, rămasă nevândută.
El afirmă că prețurile au ajuns atât de mici din cauza valului de alimente ieftine din Ucraina, iar vânzarea ar însemna câștiguri mai mici decât banii cheltuiți de el pentru a-și crește cerealele.
Greutățile lui Vieru, împărtășite și de fermierii din Polonia, Ungaria, Slovacia și Bulgaria, se datorează consecințelor nedorite ale celor mai bune intenții.
Forțele pieței, în goană după profit, au transformat ambițiosul efort al Uniunii Europene de a ajuta Ucraina să-și exporte recoltele și de a ușura ceea ce, potrivit unei declarații ale Națiunilor Unite de anul trecut, ar fi fost o „foamete fără precedent la nivel mondial” în sursa unor dispute politice și a unor greutăți economice pentru pământurile fost-comuniste din estul Europei.
Toate aceste necazuri nu au scăzut sprijinul populației față de Ucraina, cel puțin deocamdată, dar au deschis o portiță în calea grupurilor de extremă-dreaptă care sprijină Rusia, au provocat grave disensiuni în sânul blocului european și au încordat atmosfera într-o regiune care a fost bastionul aproape unanim al sprijinului față de Ucraina. O propunere a Comisiei Europene, vizând acordarea unor compensații fermierilor, în valoare de 100 milioane euro, nu a dus la o reducere prea mare a tensiunilor.
Cu excepția Ungariei, al cărui premier populist, Viktor Orban, a flirtat deseori cu Rusia, țările cel mai grav lovite de această concurență se numără printre cei mai vajnici susținători europeni ai Ucrainei. Polonia, România și Slovacia au oferit armament și instrucție militară.
Totuși, săptămâna trecută, toate cele cinci țări au impus restricții dure importurilor de cereale ucrainene, doar România evitând să impună o interdicție totală.
„Noi suntem ultimii rămași”, a declarat într-un interviu ministrul român al transporturilor, Sorin Grindeanu.
În același timp, Moscova a amenințat să nu-și mai reînnoiască acordul său vizând cerealele din zona Mării Negre în cazul în care Grupul celor Șapte State Industrializate (G 7) blochează exporturile Rusiei. Luni, ministrul rus de externe, Serghei V. Lavrov, s-a întâlnit cu Antonio Guterres, secretarul general al Națiunilor Unite, pentru a discuta despre acest acord, care expiră pe data de 18 mai.
În luna iunie a anului trecut, atunci când blocul european a anunțat ridicarea taxelor și a celorlalte bariere impuse produselor agricole ucrainene, demersul a fost salutat, fiind considerat o îndrăzneață ripostă în fața blocadei și a bombardamentelor Rusiei asupra principalelor porturi ucrainene de la Marea Neagră și din Marea de Azov. Perturbarea stârnise temeri potrivit cărora, lipsite de sursa de pâine din Ucraina, o serie de țări din Africa, din Orientul Mijlociu și din anumite zone ale Asiei ar putea fi amenințate de foamete.
Pentru a ocoli rutele maritime blocate, Europa a conceput un amplu program vizând crearea unor căi de transport alternative din Ucraina, respectiv, șosele, barje din Delta Dunării și trenuri.
În general, planul a funcționat. Datorită lui, milioane de tone de grâne ucrainene au ajuns pe piața mondială, reducând prețurile și prevenind foametea dintr-o serie de țări. Dar fluxul de alimente ucrainene în niște țări învecinate, precum România, ea însăși un producător major de cereale, a creat greutăți fermierilor locali. Ei s-au trezit excluși din căile de transport și incapabili să concureze cu produsele din Ucraina, eliberate de restricții costisitoare și de controlul de calitate impus de Uniunea Europeană.
„Nu putem face față unor asemenea prețuri. Nimeni nu poate”, afirmă Bogdan Dediu, proprietarul unei ferme de familie din județul Galați, de pe Dunăre. Spre deosebire de Vieru, el și-a vândut cerealele la puțin timp după recolta de anul trecut – chiar înainte ca prețurile să înceapă rapid să coboare – dar se consideră totuși „o victimă colaterală a războiului”.
Deși prețurile au scăzut, transportul și o serie de alte costuri au crescut pe măsură ce grânele ucrainene începeau să ajungă în principalul port din județul Galați, o regiune agricolă. Anul trecut, transporturile de cereale ucrainene prin portul Galați au crescut de peste 90 de ori comparativ cu anul 2021.
Până când Uniunea Europeană nu a alocat 2 milioane de euro pentru reparațiile unei căi ferate de multă vreme scoasă din uz astfel încât trenurile din Ucraina și din Moldova, două țări care apelau la căi diferite, să poată transporta cereale direct, portul gestionase rareori cerealele ucrainene.
De acolo, majoritatea cerealelor ar fi urmat să fie transportate la bordul unor barje prin rețeaua fluvială internă până la Constanța, un port de la Marea Neagră, de unde să pornească spre Africa sau spre alte destinații.
Multe dintre ele au ajuns pe piața internă a României.
Marcela-Daniela Costea, directorul portului Galați, afirmă că o mare cantitate de cereale a stat săptămâni întregi, dacă nu chiar luni, în silozurile din docuri gestionate de companii din afară. „Nu am idee ce s-a întâmplat cu ele”, spune ea.
Florin Ciolacu, directorul executiv al Clubului Fermierilor Români (corect – Florian Ciolacu, directorul executiv al Clubului Fermierilor Români pentru Agricultură Performantă, n. red.), o organizație de sprijin, afirmă că, începând din luna februarie a anului trecut, agricultorii din țara sa au pierdut 3,5 miliarde euro din cauza prețurilor mici și a costurilor mai mari pentru producție și transport.
Referindu-se la eforturile Uniunii Europene de a veni în ajutorul Ucrainei, el a declarat: „Intențiile au fost bune, dar rezultatele sunt foarte proaste”. El a subliniat că jumătate din cerealele destinate tranzitului prin România, în conformitate cu programul european, au rămas în țară.
Vânzând cerealele ucrainene pe plan local, comercianții și-au sporit profiturile ocolind costurile îmbarcării și lungile așteptări în porturile supraîncărcate.
Dl Vieru, fermierul, i-a criticat pe comercianții ahtiați după profit care i-au ruinat afacerile, dar a adăugat că nu îi poate condamna: „Dacă aș avea miere pe degete, bineînțeles că mi le-aș linge”, a spus el, apelând la o zicală românească legată de o tentație irezistibilă.
Până invazia Rusiei din februarie trecut, Ucraina abia dacă exporta niște cereale în România. În ultimele 14 luni, țara a trimis acolo 20 milioane tone, potrivit declarației lui Grindeanu, ministrul transporturilor. El afirmă că impactul asupra prețurilor „a creat un mare scandal”, făcând ca fermierii să devină „foarte furioși”.
Pe data de 7 aprilie, ei au organizat proteste apelând la tractoare pentru a bloca traficul în mai multe orașe și un punct de trecere a frontierei cu Ucraina. Alte proteste sunt în curs. Fermierii polonezi au protestat și ei la începutul lunii aprilie, provocând demisia ministrului agriculturii din Polonia.
Într-o regiune europeană marcată de nemulțumiri istorice și de certuri teritoriale mocnite, inundația de cereale ucrainene, dacă scapă necontrolată, ar putea nărui digurile politice ridicate în fața invaziei ruse.
Pentru dna Costea, directoarea portului Galați, neplăcerile nu au însemnat doar niște „simple încălcări”, ci au afectat și mersul activității. Ele au ajutat la deschiderea unui canal de pe Dunăre multă vreme nefolosit, comutând traficul și veniturile din Galați spre porturile controlate de ucraineni.
„Cei de-acolo trăiesc un coșmar. Asta este evident”, afirmă dna Costea. Dar România are și ea niște interese de care trebuie să se țină cont, mai adaugă ea. „Toți s-au arătat interesați doar de sporirea propriilor profituri“, a spus ea.
Polonia, România și Slovacia nu au încetat să mai asigure armament pentru războiul împotriva Rusiei, dar interesele interne de ordin politic și economic, deseori opuse celor ale Ucrainei, devin tot mai pregnante având în vedere că, în toate cele trei țări, alegerile se apropie.
„Trebuie să ajutăm Ucraina până când va învinge Rusia. Acest lucru nu este negociabil”, afirmă ministrul transporturilor. „Dar trebuie să ajutăm și propriul nostru popor și să-I împiedicăm pe naționaliștii extremiști să profite de aceste nemulțumiri înaintea alegerilor parlamentare și prezidențiale de anul viitor”, a mai adăugat el. „Dacă naționaliștii vor dispune de o marjă de speculații, ei își vor întări sprijinul”.
În această săptămână, căutând să potolească spiritele și să elimine ceea ce, în opinia sa, ar fi interdicția unilaterală a importurilor de cereale ucrainene, impusă de Polonia, Ungaria, Slovacia și Bulgaria, forul executiv al UE, Comisia Europeană, a propus propria sa interdicție, deși temporară.
Asediată de plângerile prin care i se reproșează că se arată oarbă în fața impactului, Comisia a subliniat că este deplin conștientă că există tensiuni care afectează comunitățile de agricultori și a oferit 100 milioane de euro drept compensații alocate fermierilor, avertizând că numai Rusia va avea de profitat în eventualitatea creșterii indignării din rândurile lor.
Dar însămânțările cu floarea soarelui și cu porumb din acest an, pe cale să înceapă, și cum recolta de anul trecut a rămas încă nevândută, fermierii ajung în pragul disperării.
La o mare fermă de familie din județul Galați, deținută de Dorin Group, un hambar, de-obicei gol în această perioadă a anului, este acum plin cu 1000 de tone de porumb rămase nevândute. În perioada iernii, depozitarea unei cantități atât de mari nu constituie o problemă, dar situația se va schimba când temperaturile vor crește și când vor apărea insectele.
Gabriela Buruiană, directorul comercial al fermei, afirmă că, în trecut, comercianții „sunau în fiecare zi”, întrebând-o dacă are cereale de vânzare, „dar, anul acesta, nimeni nu sună”.
„Au primit toate cerealele necesare din Ucraina, la niște prețuri chiar mici”, spune ea. „Și tac”.