„Mai sunt şi alte soluții pentru reducerea inflației și a deficitului bugetar, dincolo de taxele mari pentru noi, cei de rând?” a devenit o întrebare legitimă a cetățenilor, de îndată ce lungul șir de alegeri s-a încheiat, promisiunile s-au tot repetat, iar realitatea financiară a unei găuri imense în buget și împrumuturi iresponsabile ne-a trezit brusc din letargie.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
Soluțiile există deja, nu trebuie să ne pierdem timpul reinventând roata.
Un rol al UE pe care îl ignorăm de multe ori este că își asumă responsabilitatea atunci când noi ca stat nu o facem. UE ne-a avertizat să nu ne mai jucăm cu finanțele ca și cum le-am pune la pariuri. Ne-a spus că trebuie să combatem corupția și evaziunea fiscală și să ne concentrăm pe marii evazioniști. Iar pe 4 iunie 2025 am primit de la UE o serie de recomandări privind politicile economice, sociale, de ocupare a forței de muncă, structurale și bugetare ale României.
Pe hârtie, avem ce ne trebuie. Avem recomandări, avem strategii, avem planuri, avem și finanțări. Trebuie să ne concentrăm eforturile pe implementare. Eforturi administrative, eforturi politice, dar mai ales eforturi de schimbare a mentalității, de a înțelege că am intrat într-o altă etapă în parcursul nostru european, aceea în care nu suntem executanți, ci creatori de politici europene.
Să înțelegem odată pentru totdeauna că UE nu ne poate impune nimic fără ca noi să fim de acord!
Președintele României ne reprezintă în Consiliul European, unde se decide direcția în care va avansa UE pe anumite politici.
UE este atât de progresivă sau conservatoare, lentă sau flexibilă, vizionară sau plictisitoare pe cât o direcționăm și noi ca stat. UE este în căutare de lideri, iar statul în carapace nu ne apropie de profilarea în acel cerc.
Guvernul României ne reprezintă în Consiliul UE, unde miniștrii noștri au un cuvânt de spus dacă o lege europeană este aprobată sau nu. Lipsa de creativitate și curaj ne face să constatăm că avem de transpus directive și implementat regulamente care poate uneori nu se mulează 100% pe realitatea noastră națională.
România are a 6-a cea mai mare delegație în Parlamentul European, cu un număr de 33 de europarlamentari ce fac parte din grupuri politice relevante. Ei reprezintă cetățenii, propun amendamente și votează propuneri legislative. Lipsa de informații și promovare corectă a politicilor europene și a activității legislative duce automat la portretizarea eronată că UE ne vrea răul.
UE nu ne este dușman, iar România nu este o victimă. Vina aparține auto-sabotajului prezent la toate nivelurile instituționale, gândirii pe termen scurt a majorității politicienilor și partidelor politice, lipsei de viziuni pentru țară a celor care își doresc funcții publice și nu știu ce să facă odată ajunși în ele.
Revenind pe plaiurile mioritice, concret, ce avem de făcut în următoarea perioadă?
300 de zile până la finalizarea PNRR – Am pornit PNRR în 2021 cu 28,5 miliarde euro, 13,5 miliarde euro granturi și aproape 15 miliarde euro împrumuturi. Din aceștia, am atras aproape 11 miliarde euro. Acum avem un PNRR revizuit, cu 21,5 miliarde euro, fiindcă am renunțat la 7 miliarde euro împrumuturi din cauza întârzierilor.
Practic, într-un an trebuie să atragem fonduri cât în ultimii 4!
PNRR, prin reformele și investițiile sale, inclusiv cele din capitolul REPowerEU, pot stimula competitivitatea pe termen lung a României. Astfel că, în 300 de zile trebuie să abordăm întârzierile din procedurile de achiziții, să consolidăm capacitatea administrativă și să o suplimentăm prin implicarea reală a autorităților locale și regionale, a partenerilor sociali, a societății civile și a antreprenorilor locali. Investițiile în eficiența energetică (renovarea clădirilor în vederea îmbunătățirii izolării acestora și modernizarea sistemelor de încălzire), în infrastructura de mediu (modernizarea rețelelor de termoficare, îmbunătățirea sistemelor de gestionare a deșeurilor și a apei și reabilitarea zonelor industriale afectate de poluare) și tehnologiile „zero net” (dezvoltarea de noi industrii, cum ar fi componentele pentru panourile solare, asamblarea bateriilor sau chiar proiectele din domeniul hidrogenului) sunt măsuri ideale care se pot realiza prin acest tip de colaborare locală.
Punerea în aplicare a planului bugetar-structural național pe termen mediu – Pe 25 octombrie 2024, România a transmis Comisiei Europene un plan, cu calendar și măsuri prin care și-a luat câteva angajamente cheie pentru următorii 7 ani:
- Consolidarea sustenabilității finanțelor publice ale României pentru perioada 2025- 2031: deficit bugetar de maxim 3% din PIB și o datorie publică sub 60% din PIB;
- O traiectorie de deficit bugetar pentru 7 ani care pornește de la 7,9% pentru anul 2024 și are ca punct de sfârșit anul 2031 cu un deficit bugetar de 2,5% din PIB;
- Un nou model de finanțe publice al României începând cu anul 2029, respectiv de asigurare a finanțării cheltuielilor curente din veniturile din economia națională.
- Un ritm anual de investiții publice pentru a asigura absorbția integrală a fondurilor europene la un volum de investiții de peste 7,9% din PIB în anul 2025, 7,7% din PIB în anul 2026, 6,5% din PIB în anul 2027, pentru ca, până în 2021, ritmul mediu anual al investițiilor să fie de peste 5% din PIB;
- Un sistem fiscal predictibil pentru perioada 2025-2031, cu venituri curente ale bugetului general consolidat de 31,12% din PIB în anul 2031 și cu o mai bună colectare a veniturilor care să ducă la o creștere a veniturilor curente cu 0,5% din PIB începând cu anul 2026;
România nu a raportat progrese la reuniunea Consiliului miniştrilor de finanțe din UE (ECOFIN) din 9-10 octombrie, însă Ministrul de Finanțe, Alexandru Nazare, a anunțat că pe 15 octombrie va transmite măsurile fiscale adoptate în pachetele 1 și 2, pentru reîncadrarea în traiectoria asumată.
Pregătirea pentru bugetul UE 2028-2034 – suntem în pline negocieri pentru viitorul buget pe 7 ani al UE, dar noi încă avem de absorbit foarte multe fonduri din cel actual.
Punerea în aplicare rapidă a programelor politicii de coeziune, inclusiv Fondul european de dezvoltare regională (FEDR), Fondul pentru o tranziție justă (FTJ), Fondul social european Plus (FSE+), cu impact concret la nivel local. România trebuie, ca parte a evaluării la jumătatea perioadei a fondurilor politicii de coeziune, să revizuiască fiecare program în parte, să îl flexibilizeze pentru a permite o absorbție mai rapidă la nivel local și să aloce resursele mai eficient către cele cinci domenii strategice prioritare ale Uniunii, și anume competitivitatea în domeniul tehnologiilor strategice, apărarea, locuințele, reziliența în domeniul apei și tranziția energetică.
În plus, România are fonduri disponibile prin InvestEU sau platforma „Tehnologii strategice pentru Europa” (STEP) pentru a sprijini dezvoltarea sau fabricarea de tehnologii critice, curate și eficiente. inclusiv de tehnologii curate și eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor.
Aplicarea recomandărilor specifice de țară – recomandările din 4 iunie 2025 realizate în cadrul Semestrului European sunt o referință bună pentru pachetele de măsuri sectoriale necesare, dincolo de prioritățile economice și fiscale.
Simplificare și reducerea birocrației – 82% dintre întreprinderi consideră complexitatea procedurilor administrative ca fiind o problemă pentru întreprinderea lor atunci când desfășoară activități economice în România. Ca frână pentru investitori se mai adaugă procesul decizional imprevizibil, incertitudinea cauzată de măsurile cu aplicabilitate imediată fără informări prealabile și numărul de OUG-uri ridicat. Comisia insistă și pe necesitatea unor consultări reale ale autorităților cu părțile interesate din societate, dar și pe evaluările impactului legislativ care continuă să fie o simplă formalitate, iar calitatea acestora este discutabilă, în timp ce utilitatea lor efectivă este incertă.
Piața muncii și deficitul de competențe – România are a treia cea mai mare rată a șomajului în rândul tinerilor din UE (23,9 % față de media UE de 14,9 %) și cea mai mare rată a tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare din UE (19,4 % față de media UE de 11 %). Dat fiind procesul de îmbătrânire demografică, sporirea participării tinerilor pe piața muncii este esențială pentru situația economică și socială pe termen lung a României. Investiții mai multe în programe de formare și informare, și mai puține în subvenții ar rezolva și o parte din constrângerile angajatorilor, care se plâng că lucrătorii nu dețin competențele adecvate. În România, rata tinerilor în vârstă de 15 ani care nu dețin un nivel de bază de competențe la matematică este una dintre cele mai ridicate din UE (48,6 % față de media UE de 29,5 %). Aceeași constatare se impune în ceea ce privește competențele la discipline precum citirea (41,7 % față de media UE de 26,2 %) și științele (44 % față de media UE de 24,2 %). Comisia recomandă astfel României să implice mai mult întreprinderile locale în furnizarea de cursuri de formare, iar programele de învățământ și ofertele de formare să fie mai adaptate realității pieței muncii.
Sărăcie și excluziune socială – România a făcut progrese în a combate sărăcia și excluziunea socială, dar tot continuă să aibă una dintre cele mai ridicate rate de expunere la riscul de sărăcie sau de excluziune socială din UE, atât în rândul adulților, cât și al copiilor (27,9 % față de media UE de 21,0 %). O rată pe care trebuie să o reducă până în 2030, așa cum și-a luat angajamentul în planul de acțiune privind Pilonul European al Drepturilor Sociale. România poate realiza acest lucru prin asigurarea unei eficiențe sporite a sistemului de protecție socială și un acces mai bun la asistență medicală de calitate, în special în zonele rurale și pentru grupurile vulnerabile.
Atâta timp cât instituțiile statului sunt aliniate acestor obiective și cât pachetele de măsuri și propunerile legislative respectă aceste elemente, vom depăși această perioadă complicată. Dar dacă nu le luăm în serios, dacă le interpretăm după cum bate vântul în contextul politic de la acel moment, dacă supra-reglementăm haotic, vom ajunge ca, periodic, să fim nevoiți să peticim, să luăm măsuri drastice și să adâncim și mai mult gaura economică și diviziunea societală în care ne zbatem.
