România nu va îmbunătăți colectarea de taxe la bugetul de stat dacă va introduce impozitul progresiv, ci singura diferență de venituri în plus va veni probabil din cota de taxare mai mare, afirmă Mihaela Mitroi, consultant fiscal, la emisiunea Flash Fiscal găzduită de Economedia.
- „Flash Fiscal” este o emisiune pe teme de fiscalitate, care își propune să explice hățișul fiscal din România și cum ne afectează principalele schimbări fiscale naționale și europene. Emisiunea este găzduită de Elena Deacu, redactor-șef Economedia, și Mihaela Mitroi, unul dintre cei mai cunoscuți consultanți fiscali din România, și va aduce de-a lungul timpului invitați relevanți pentru a dezbate temele fiscale de actualitate. Primul episod poate fi urmărit AICI.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Elena Deacu: Aș vrea să discutăm astăzi despre un raport al Băncii Mondiale, pe care Economedia l-a obținut în exclusivitate și care vorbește despre impozitarea progresivă a veniturilor. Ne amintim că și ministrul Finanțelor a afirmat că toate instituțiile financiare recomandă României să treacă la impozitarea progresivă. Ne amintim că președintele PSD, Marcel Ciolacu, a spus că suntem una dintre puținele țări din regiune care mai au cota unică, însă vedem cum șeful ANAF, Lucian Heiuș, spune totuși că impozitarea progresivă nu poate fi aplicată încă în România, poate într-un orizont de 2 ani, să zicem. Care este părerea ta?
Mihaela Mitroi: În primul și în primul rând, raportul Băncii Mondiale spune mult mai multe decât impozitarea progresivă și ăsta este un lucru foarte important. De ce? Pentru că mesajul Băncii Mondiale este: da, vă propun să introduceți impozitare progresivă, dar alături de multe alte măsuri care trebuiesc luate tocmai ca să se poată introduce impozitarea progresivă.
Iar una dintre măsurile care au fost menționate de către raportul Băncii Mondiale este pregătirea ANAF-ului pentru această introducere a sistemului de impozitare progresivă și impunere pe venit global. În acest sens, sunt de acord cu declarația președintelui ANAF, care spune că de-abia în 2 ani de zile – înțeleg cu aproximație – s-ar putea introduce această acest nou regim fiscal, pentru că într-adevăr, ANAF-ul trebuie să fie pregătit ca să poată să colecteze toate aceste informații, să le prelucreze și astfel încât noi să putem să ne declarăm impozitele într-o formă cât mai simplă și mai ușoară.
Acum, dacă îmi permit să spun puțin mai mult despre impozitul progresiv, am să fac următoarea observație: Noi am avut în România impozit progresiv, până undeva prin până în 2004.
Eu pe vremea aceea eram în continuare consultant fiscal și lucram în domeniu și știu cum a fost de complicat la momentul respectiv. Din punctul meu de vedere, România nu era pregătită pentru impozit progresiv.
Care erau dificultățile atunci când a mai introdus România impozitare progresivă?
Păi, în primul rând, sistemul progresiv înseamnă și impunere globală. Era așa-numitul IVG – impozitul pe venit global. Ceea ce se discută și acum. Deci trebuia să iei toate veniturile globale și să le pui acolo în declarația aceea, să le urmărești, să le identifici. Informații cu privire la salarii, chirii, venituri din străinătate, venituri din investiții, absolut tot.
La momentul respectiv, România nu era pregătită. De ce? Unu, evident că nu aveam o administrație fiscală tehnologizată sub nicio formă, se lucra totul manual.
Doi. Noi, ca țară, nu eram pregătiți să impunem cu niște cote progresive mediului economic și persoanelor fizice care desfășoară activitatea într-un mediu economic, pentru că nu eram dezvoltați. Eram la început, era o perioadă de tranziție. România de-abia atingea cu degetul ce înseamnă antreprenoriat. Eram „la grădiniță”, de-abia învățam limbajul elementar al antreprenorului. Habar nu aveam, clasa de mijloc nu exista, eram vai de noi. Și atunci să vii cu cote de impunere progresivă într-mediu economic atât de nefericit a fost, din punctul meu de vedere, o soluție proastă pentru respectivii ani.
De aceea, multe din țările din Europa de Est – și mă refer la Estonia, care a fost prima prin 1991 și a fost urmată de celelalte țări – au venit cu ideea impozitului unic. Și Estonia, și țările baltice au zis: „hai să venim cu o variantă simplă, că noi nu suntem atât de dezvoltați din punct de vedere economic. Avem nevoie de clasa de mijloc, de antreprenori, să ajutăm să crească acești antreprenori”. Dacă bagi un impozit progresiv, nu-i ajuți.
Și așa am făcut și noi și am început impozitul cu cota unică, ceea ce din punctul meu de vedere a fost o alegere foarte bună.
Dar revenim la impunerea progresivă. Nu vreau să discut cotele, că e mult de povestit aici. Putem să discutăm exemple din alte țări. O să discut de principiu.
În primul rând, ANAF-ul să fie pregătit. Și nu este în acest moment.
De ce mai are nevoie ANAF pentru a fi pregătită de impozitare progresivă?
Există un program care se numește APIC la nivelul ANAF, care înseamnă „administrație performantă pentru interconectare date” și care practic vorbește de prelucrarea big data. Deci un fel de a colecta toate informațiile, care să fie prelucrate într-un mod cât mai prietenos, simplu și să poată fi analizate aceste date. Spre exemplu, acest program e necesar ca să pot să iei toate informațiile de peste tot să le poți prelucra.
Din păcate, noi în acest moment avem informații diferențiate. De exemplu la Inspecția Muncii avem informații diferite despre numărul de angajați, despre salarii, de cele de la Finanțe.
Acesta este un alt program. Spre exemplu, ANAF are un program, care se numește SFERA, un program dedicat persoanelor juridice, care are ca scop tot interconectarea tuturor informațiilor care sunt în diferite instituții, astfel încât să se pună laolaltă și să poată obțină aceste informații într-un mod mult mai facil și să poată să fie prelucrate și în avantajul tuturor, și administrației, și a contribuabilului.
Ce vreau să spun este că ANAF a pornit pe acest drum și sigur că ne ajută foarte mult PNRR-ul, ne ajută foarte mult toate finanțările pe care pe care le avem acum și important e că a pornit pe drum.
Dar poate face ANAF digitalizarea asta în 2-3 ani?
Va trebui să o facă. Și de altfel mi-ai spus de declarația președintelui ANAF care a confirmat că undeva în 2 ani se poate finaliza aceste programe. Și eu cred că se pot finaliza. Deci va trebui făcut acest efort. E important să ne modernizăm. Până la urma urmei, modernizarea administrației fiscale este una din cerințele nu numai a Uniunii Europene, ci la nivel internațional. Acolo vom ajunge cu toții. N-avem de ales bun.
Deci digitalizarea ANAF este primul punct. Iar al doilea punct?
Este în mod cert primul punct pentru a putea fi pregătiți.
În al 2-lea rând este o schimbare de filozofie. Când faci impunere progresivă, înseamnă că iei toate veniturile la o laolaltă și le pui acolo și începi să le chibzuiești cum trebuie să le impozitezi.
Ei bine, s-ar putea să renunțăm la modul în care calculăm acum impozitele. Noi acum avem o serie de venituri care se impozitează „la sursă”. De exemplu, impozitul pe salariu este impozitat la sursă. Acest venit din salariu nu apare în declarația unică. Odată ce este impozitat la sursă, nu mai trebuie să-l declar. E o regulă simplificată.
Dacă apare impozitul pe venit global, e foarte posibil ca să nu mai avem regimul de impozitare la sursă și să începem să declarăm tot acolo (în Declarația Unică, n.r.). Poate să fie și o așa-numită struțo-cămilă, prin care să ai o parte cu impunere la sursă, o parte depinde. Depinde ce se va alege. Ce vreau să spun e că chestiunea nu e simplă.
Mai mult decât atât, dacă se implementează fără impunere, cu reținere la sursă, așa cum se poate întâmpla, există un sistem – și asta întâlnește în toate țările: Franța, Germania, Statele Unite, în toate țările care au introdus impunerea progresivă – sistemul de deducere și de credit fiscal.
De exemplu, Franța este genul de țară în care plătești impozite mai mici cu cât ai mai mulți copii. Și Franța, spre exemplu, are tot felul de deduceri fiscale în funcție de numărul de copii, ai rate de impunere în funcție de ei ș.a.m.d.
Deci, sunt tot felul de reguli pe care fiecare stat le introduce cu scopul de a-și proteja propriii cetățeni, în funcție de situația economică a țării respective. Spre exemplu, vrei să curajezi demografia, ai grijă de numărul de copii. Vrei să încurajezi charity activities (activitățile de caritate), atunci dai deducere sau credit fiscal pentru activități de caritate ș.a.m.d. Deci aceasta este o altă chestie care va complica puțin viața unui contribuabil care va trebui să-și facă o asemenea declarație de impozit pe venit global și care, credeți-mă, o să aibă câteva zeci de pagini.
Vorbim despre asta într-o țară în care educația financiară este la unul dintre cele mai joase niveluri din UE.
Pe lângă faptul că ne trebuie și educație financiară. ANAF-ul a început să facă pași destul de importanți și frumoși, spre exemplu, inclusiv în educație. Când a introdus SAF-T-ul, a început să facă programe de pregătire pentru contribuabili. Dacă se va introduce impozitul pe venit global, va trebui să facă niște programe de pregătire care să-i pregătească pe contribuabili, cum să își completeze o declarație, ș.a.m.d.
Cât de pregătiți suntem acum pentru impozitul progresiv? Pe lângă digitalizarea ANAF și complexitatea unei declarații de impozit pe venit global sau impozit progresiv, mai apare o întrebare. Respectiv cât de pregătită este clasa noastră de mijloc, antreprenorii, să producă suficientă valoare adăugată sau bani, simplist, astfel încât să nu fie afectată de o cotă de impunere mai mare decât cea care există la momentul actual.
Interesul unei economii sănătoase este ca această clasă de mijloc să readucă în societate valoarea adăugată. Ea este miezul unei economii.
Eu nu vreau să spun că nu vom ajunge la un impozit progresiv. Probabil vom ajunge, pentru că va trebui să îl abordăm într-un viitor, pe măsură ce economia este echilibrată și produce valoare adăugată. Va trebui să adresăm și problema celor foarte săraci, pentru că practic asta face și cota progresivă, ea chestiunea legată de cei foarte săraci.
Dar trebuie să fim foarte atenți, să facem niște simulări foarte precise – și chiar raportul Băncii Mondiale menționează micro-simulări – pentru a vedea când, cum și sigur în ce cote vom lua această măsură, vom schimba practic filozofia sistemului fiscal.
Banca Mondială vine și spune: aveți grijă că trebuie să schimbați mult. Deci e o schimbare chiar de folosofie. Ea spune: reduceți, eliminați facilitățile, uitați-vă la regimul microcompaniilor și aliniați-l cu cota de TVA de scutire, schimbați regimul impozitării proprietăților și uitați-vă la valoarea de piață.
Reformă care de fapt începuse și a fost amânată pentru 2025.
Pentru că, la fel, nu eram pregătiți. Iar Banca Mondială se oferea să vină cu tot felul de soluții pentru a ajuta în stabilirea valorii de piață ș.a.m.d.
Deci vreau să spun că vorbim de o schimbare fundamentală, multe se vor schimba. Deci este nevoie de simulări, de informat agentul economic și populația, de discuții cu agenții economici, cu populația, de pregătit. Durează niște ani de zile ca să-i pregătim și să le arătăm cum îi va impacta ș.a.m.d.
Este impozitul progresiv, totuși, o soluție pentru creșterea colectării veniturilor la buget? Pentru că așa se vede acum din perspectiva autorităților care împing această soluție și spun că ăsta este scopul.
Sunt două lucruri complet diferite, eu așa le văd. Una e una, alta e alta. Despre ccolectare discutăm de când sunt eu în profesia asta.
La colectare, problema este că trebuie să o îmbunătățim. Toată lumea se chinuie să îmbunătățească colectarea. Bănuiesc că și sunt convinsă că și digitalizarea va aduce un ajutor în privința îmbunătățirii colectării mai departe. Eu, de exemplu, nu sunt promotorul controalelor fiscale pentru că consider că a angaja o armată de inspectori care să se ducă peste agentul economic nu este neapărat cel mai eficient mod de a îmbunătăți colectarea. Eu cred mai mult în conformarea voluntară, adică vino cu programe de conformare voluntară, încearcă încet-încet să educi în timp contribuabilul și în programe de conformare care să-și încurajeze pe cei care cu adevărat plătesc la timp.
Deci, răspunsul meu este nu cred că are legătură una cu alta. De ce ar avea legătură? Pentru că am o cotă de impozit mai mare? Până la urmă, impunerea, că este declarație unică sau că este impozit pe venit global cu declarația respectivă, plata este aceeași, dar numai că se face în tranșe.
Atunci de ce guvernanții aduc întotdeauna vorba despre schimbarea cotei unice cu impozitul progresiv atunci când se vorbește despre colectare?
Bănuiesc că se gândesc că este vorba de o cotă mai mare sau preconizează o cotă mai mare. Și atunci se gândesc că e o sumă puțin mai mare față de cota actuală de 10%. Și atunci se îmbunătățește colectarea nu procentual, ci suma absolută. Despre asta bănuiesc că este vorba.
Există astfel de exemple în alte țări care au trecut la cota progresivă? Colectare mai mare?
Da, sigur, dar nu are legătură. Țările din Europa de Est, cum spuneam, au fost majoritatea în cotă unică. Acum au mai rămas Estonia, Ungaria, Bulgaria și noi. De exemplu, Cehia a avut până în 2020 cotă unică și în 2020 sau 2021 a trecut la cotă progresivă – are două cote acum, de 15 și parcă 23%. Franța are mult mai multe cote progresive. Polonia are două cote progresive. Au trecut treptat, pentru că a trebuit să aibă grijă cum implementează.
Din perspectiva ta, care ar fi principalele probleme pentru gradul scăzut de colectare din România?
Eu nu vreau să spun că nu face ANAF-ul ce ar trebui să facă, că mie mi se pare că totuși se fac eforturi. Chiar observ în ultimul timp că se introduc niște mecanisme și că se urmăresc anumiți contribuabili. De exemplu, în relația cu persoanele fizice – se caută acum îmbunătățirea colectării și la nivelul persoanelor fizice și se urmăresc anumite categorii de persoane care nu prea și-au declarat și nu prea au plătit taxele. La fel și la nivelul persoanelor juridice.
Marea problemă a colectării cred că este problema TVA-ului în primul și în primul rând. TVA-ul este o o parte importantă din din veniturile fiscale, undeva la 40% din veniturile fiscale. Iar când vorbești de TVA vorbești mai multe aspecte: vorbești sigur și de evaziune, de economia gri.
E-Transportul, E-Factura sunt măsuri foarte bune pentru reducerea evaziunii fiscale. Până acum povestea transportului aceea chiar un „cartof fierbinte” în ceea ce privește evaziunea. Dar ele abia s-au introdus și de abia se aplică pentru anumite categorii de mărfuri, cele cu risc fiscal ridicat. Dar, pe măsură ce se vor implementa toate aceste programe, eu sunt convinsă că și colectarea se va îmbunătăți.
Per total, niciuna dintre aceste măsuri n-are legătură cu impozitul progresiv ca să îmbunătățească colectarea. E o temă falsă.
Eu cred că se gândește toată lumea că are legătură cu cota în sine și nu neapărat cu sistemul de impunere. Deci pare să nu fie o temă neapărat. Dar important este că s-a redeschis subiectul impozitului progresiv. În mod constant avem discuția impozitului progresiv. De aceea, în măsura în care într-adevăr se dorește introducerea acestuia, subiect de toate comentariile care le-am făcut mai devreme, este important să pregătim populația și agenții economici.
Acest interviu a fost transcris cu ajutorul Vatis Tech.