Photo 29663764 © Photographerlondon | Dreamstime.com
Editorial The Wall Street Journal, publicație americană de dreapta, via Rador Radio România:
Scriam vineri că, cel mai probabil, Kamala Harris va continua programul neterminat al lui Biden, „Build Back Better”, dar iată că se dovedește că eram excesiv de optimiști. Planul de măsuri prezentat vineri de vicepreședintă e mult mai rău, inclusiv intenția de a impune un plafon național al prețurilor la alimente și alte cumpărături de zi cu zi, potrivit Rador Radio România.
Problema lui Harris e aceea că politica economică Biden-Harris a dus la inflație și la scăderea veniturilor reale. Scumpirea alimentelor e în special o problemă, iar răspunsul lui Harris e să o agraveze prin adoptarea unui populism de stânga cum putem vedea în Venezuela. Și nu exagerăm deloc.
Ea a vehiculat vineri „prima interdicție federală din istorie asupra umflării prețurilor la alimente și cumpărături”, incluzând și o „nouă autoritate” acordată Comisiei Comerciale Federale (FTC) și procurorilor generali ai statelor de a pedepsi companiile cu prețuri excesive.
Sună similar cu un proiect de lege propus de senatoarea Elizabeth Warren care ar interzice „prețurile flagrant exagerate”, determinate ca atare de FTC. Companiile ar urma să fie amendate cu până la 5% din venitul lor anual. Acest lucru ar însemna efectiv că FTC ar urma să stabilească prețurile. Dar ce este acela un preț excesiv? Să fie patru dolari prea mult pentru un galon de lapte în Omaha? Dar la Miami ar putea fi corect un alt preț? Probabil că răspunsurile ar trebui să fie decise de președinta FTC, Lina Khan, și armata ei de birocrați.
Totodată nu există probe că supermarketurile și alți vânzători cu amănuntul de alimente ar umfla prețurile. Da, alimentele sunt mai scumpe decât la începutul președinției Biden, dar acest lucru i se datorează inflației. Prețurile cu amănuntul au crescut mai mult sau mai puțin în tandem cu cele angro. Supermarketurile au și o marjă de profit redusă – cam 2%, comparativ cu o medie de 8% la alte categorii de firme.
Plafonarea prețurilor garantează penuria, întrucât controlul lor îi descurajează pe furnizorii magazinelor. Și așa apar rafturile goale. Controlul prețurilor a dus la penurie oriunde a fost încercat, de la Moscova la Caracas.
Ultimul președinte american care a impus controlul prețurilor și salariilor a fost Richard Nixon la începutul anilor ’70. El a fost nevoit să-și organizeze o retragere umilitoare pe fondul penuriei și dislocărilor de piețe, iar prețurile au explodat imediat ce controlul a fost îndepărtat. Dacă Harris chiar crede cu adevărat în această măsluire a prețurilor, atunci înseamnă că nu stăpânește cele mai elementare noțiuni economice. Și dacă nu face altceva decât să vehiculeze ideea doar pentru a avea pretext să includă „umflarea prețurilor” într-un discurs, atunci dă dovadă de un cinism la fel de grăitor.
Nici alte idei cu care a venit Harris nu sunt mai bune. Ea propune o mărire a scutirilor fiscale pentru copii la 3.600 de dolari, cu o primă de 6.000 dolari pentru nou-născuți, două măsuri care ar costa împreună peste 1,2 trilioane de dolari în decursul unui deceniu. Acestea ar fi în esență venituri garantate, deoarece Harris ar vrea să fie deplin returnabile – a se citi disponibile pentru indivizi care nu muncesc.
Ar vrea să revigoreze și mărirea scutirii fiscale pentru venitul câștigat pentru familiile fără copii prevăzute de American Rescue Plan [pachet de ajutoare și stimuli în contextul pandemiei – n.trad.], făcând-o aproape triplă, de la 600 la 1.500 de dolari. Democrații pretind că această scutire promovează munca, în timp ce studiile demonstrează contrariul. Programul e totodată năpăstuit de fraude. Fiscul estimează că 25% din plățile făcute de el sunt nemeritate.
Inflația provocată de Biden-Harris a făcut ca locuințele să fie inaccesibile pentru cele mai multe familii tinere, iar ce a dus-o pe ea capul să facă în această privință a fost… și mai multe subvenții. Harris propune instituirea unui ajutor de 25.000 de dolari pentru plata primei tranșe de către cei care vor să-și cumpere o locuință în premieră. Or acest lucru nu ar face altceva decât să scumpească locuințele. Piața locuințelor e reglementată în principiu de state și de localități, însă Harris vrea să preia sarcina la nivel federal printr-o mare pomană de programe guvernamentale care să încurajeze construcția de locuințe „accesibile”.
Harris susține planul lui Biden de a condiția scutirile fiscale pentru constructori de plafonarea chiriilor, ceea ce va descuraja investițiile în construcția de locuințe. Nu există vreun alt stat care să fi cheltuit mai mult pe locuințe decât California ei natală, dar cu toate acestea are cele mai mari prețuri la locuințe din SUA. Rezultatul legislației stufoase e acela că în California te costă peste 1 milion de dolari să construiești o singură locuință „accesibilă”.
Am putea continua și cu alte idei ale lui Harris, cum ar fi aceea preluată de la Biden privind mărirea impozitelor cu 5 trilioane de dolari. Însă ideile pe care ea le-a revendicat vineri ca fiind proprii ne dezvăluie o candidată cu o judecată economică profund viciată.
Sursa: THE WALL STREET JOURNAL / Rador Radio România / Traducerea: Andrei Suba