Sursa foto: Federal Reserve
Federal Reserve (Fed), banca centrală americană, a făcut în septembrie o primă mult anticipată scădere a ratelor de dobândă la dolar. Fed a tăiat dobânzile cu 50 de puncte de bază (0,50%), mai mult decât se anticipa înainte de ședința Fed, într-un efort de a contracara orice scădere majoră a piețelor financiare în septembrie și octombrie, lunile cele mai volatile în ani cu alegeri prezidențiale.
Mișcarea mai mare din septembrie, de 50 de puncte de bază, este explicată parțial de faptul că deși ar fi vrut să opereze o scădere de 25 de puncte de bază încă de la ședința din 31 iulie, semnalul către piețe nu fusese transmis. Astfel, Fed decis să a “recupereze” oportunitatea ratată în iulie printr-o scădere mai mare în septembrie, în condițiile în care dorește de asemenea să asigure “aterizarea” lină a economiei SUA. În plus, economia americană a tot dat semne de încetinire în ultimele luni, ceea ce a permis Fed să facă acest reglaj fără să provoace frici prea mari de recesiune în piețele financiare, care tot cereau o scădere înainte ca semnele de recesiune să devină evidente.
Asta arată cum Fed-ul și-a schimbat în ultimii ani abordarea și a început să fie mai agresivă pe termen scurt, în loc să facă mutări mai mici, repetate. De ce? Pentru că, în zilele noastre, atunci când vine vorba despre puterea unei scăderi a ratelor de dobândă, această putere nu stă neapărat în scăderea efectivă, ci în semnalul pe care îl transmite și efectul asupra psihologiei din piețe și din economie, adică efectul asupra dobânzilor pe 2 ani, 5 ani sau 10 ani din piețe, care contează cu adevărat pentru economia americană.
Mare parte din scăderea din septembrie era oricum deja inclusă în prețuri, inclusiv în nivelul dobânzilor suverane, după discursul președintelui Fed, Jerome Powell, de la conferința anuală din Jackson Hole, Wyoming, din 23 august. Acolo, Powell a transmis că Fed va demara ciclul de scădere a dobânzilor.
- Powell a transmis în august că banca centrală americană și-a încheiat victorioasă lupta cu inflația și că va începe în septembrie scăderea dobânzilor. „A venit momentul ca politica monetară să fie ajustată. Direcția este clară, iar momentul și ritmul scăderilor de dobândă vor depinde de datele pe care le vom primi, perspectiva economică încă în evoluție și balanța riscurilor”, a spus Powell.
În prezent, Fed-ul încearcă să evite declanșarea unei recesiuni. Mai mult, banca centrală americană știe că piețele sunt cumva la o răscruce și au încercat să contracareze o scădere majoră în septembrie și octombrie, lunile cele mai volatile în ani cu alegeri prezidențiale, mai ales luând în considerare cele întâmplate în Japonia în debut de august.
Desigur, piața dobânzilor futures din SUA a sărit deja să anticipeze că va primi încă 150-200 de puncte de bază (1,50%-2,00%) în reduceri ale ratelor de dobândă.
Realitatea este însă retorica și semnalul fac treaba Fed prin stimularea piețelor, iar participanții la piață riscă să fie surprinși din nou de un puseu de creștere economică în final și început de an 2025, care ar putea aduce cu sine presiuni inflaționiste.
În America încă există o cerere agregată reprimată imensă în zona de real-estate (și nu numai) și vorbim despre gospodării și firme care au așteptat venirea dobânzilor mai mici. De altfel, prețurile la locuințe din SUA sunt la maxime istorice și avansează cu 6,5% în acest an, în condițiile în care creditarea efectivă este la niveluri de recesiune.
Totodată, tensiunile geopolitice din Orientul Mijlociu riscă să se transmită în prețul petrolului, în ciuda faptului că administrația Biden încearcă să țină prețurile sub un anumit nivel, iar greva portuară din America riscă să se transforme într-o veritabilă “lebădă neagră” dacă se întinde pe mai mult de 3-4 săptămâni.
Un risc suplimentar pentru inflație apare și din China, care a anunțat ceea ce se dorește a fi un fel de “bazooka fiscal-monetară”. China s-a dovedit un stabilizator macro foarte util la nivel global, ținând piciorul pe frână (exportând deflație) în ultimii ani și accelerând acum când restul lumii încetinește și reîncepe scăderea dobânzilor.
În plus, efectul mișcărilor de dobândă în SUA este puternic asimetric: dacă crești dobânzile, efectul majorării se resimte doar peste 1-2 ani și nu are efect imediat în încetinirea economiei, din cauza faptului că majoritatea dobânzilor imobiliare sunt fixe pe 30 de ani. Pe de altă parte, o reducere a dobânzilor, chit că e făcută prin efectul de semnal, are un efect mult mai rapid, iar asta s-a văzut în decembrie 2023, când Fed-ul a spus că în 2024 vor veni în sfârșit mult-așteptatele scăderi de dobânzi, ceea ce a reaprins inflația în final și debut de 2024.
Declarația prin care Powell încearcă să țină așteptările inflaționiste ancorate. Risc major pentru Fed din 2025 încolo
O declarație interesantă a lui Powell, la conferința de presă din 18 septembrie, a fost că “rata neutră a dobânzii ar putea fi substanțial mai sus decât în trecut”. Vorbim despre nivelul teoretic la care dobânzile nici nu stimulează și nici nu frânează activitatea economică.
Afirmația demaschează un pic ieșirea definitivă din ciclul dobânzilor zero din perioada 2009-2021 și faptul că am intrat într-un ciclu cu presiuni inflaționiste structurale, care cel mai probabil vor ține rata inflației anuale peste nivelul țintă de 2%.
De altfel, deși a redus dobânzile în data de 18 septembrie, costul suveran de îndatorare pe 10 ani din SUA a crescut de la 3,65% în 18 septembrie la 3,82% în data de 26 septembrie. Asta arată că piețele și investitorii iau în considerare/anticipează o anumită recrudescență a inflației, sau cel puțin o menținere a presiunilor inflaționiste.
Cel mai mare risc pentru Fed și încrederea piețelor în banca centrală americană ar fi o nouă majorare a dobânzilor, după scăderile din acest final de an. Piața de obligațiuni pune deja presiune pe Fed prin segmentul scurt (2Y yield) pentru noi reduceri de dobândă, în timp ce segmentul lung arată o creștere a anticipațiilor inflaționiste. Această tendință, intitulată “bear steepener”, ar putea forța o pierdere a controlului Fed asupra pieței de obligațiuni, în cazul în care tendința se accentuează în 2025 (10Y yield la >5%) din cauza riscului inflaționist al unei administrații Trump 2.0.
Investitorii din piața americană de obligațiuni deja se poziționează foarte puternic pentru o continuare a creșterii dobânzilor. Mai mult, oameni din campania lui Donald Trump au început să pregătească terenul pentru o “luptă” cu piața de obligațiuni.
În orice caz, oficialii Fed fac acum cam tot ce se poate ca să placheze o majorare a dobânzilor pe termen lung. Mai mult, pare că ei încearcă să sădească chiar un pic de confuzie în piețe: în săptămâna de după decizia de scădere a dobânzilor, oficialii Fed au avut în total 16 ieșiri publice și vorbim despre discursuri sau intervenții televizate prin care să-și explice planurile și dinamicile recente din economie.
Incertitudinea economică este dublată acum de cât de strânsă pare a fi cursa prezidențială americană și de faptul că miza alegerilor a tot crescut. Trump tot vine cu măsuri puternic inflaționiste/stagflaționiste, și cu tot felul de măsuri de reducere a veniturilor bugetare: scădere generală a taxelor pe companii, fără taxe pe bacșiș (adoptată de campania Harris) sau pe ore suplimentare, fără impozit pe veniturile de natura asistenței sociale, fertilizare in vitro asigurată din fonduri bugetare sau măsuri neortodoxe precum plafonarea dobânzilor la cardurile de credit. La fel, Kamala Harris are propriile planuri neortodoxe de controlare a prețurilor, pe lângă măsurile de stimulare a consumului sau de subvenționare a achiziției de locuințe.
În acest ritm, dacă Fed-ul continuă să scadă dobânzile (mai are două ședințe în acest an și Powell a semnalat deja două scăderi de câte 25 de puncte de bază) și avem o încheiere decisivă a meciului prezidențial (fără contestații ca în anii 2000 și 2020), dobânzile pe termen lung ar avea liber să o ia la goană într-un proces de includere în prețuri a inflației viitoare și a stimulilor fiscali. Și astfel să avem defapt dobânzi și mai mari în America pe scadențele lungi (10 și 30 de ani), care vor avea efecte negative inclusiv în restul lumii.
Culisele din spatele deciziei Fed. Powell a folosit Wall Street Journal de două ori ca să nu sperie piețele
În săptămâna de dinainte de ședința Fed din septembrie, piața dobânzilor futures din Statele Unite avea inclusă în anticipații o reducere a dobânzilor de doar 25 de puncte de bază. Mai mult, șansele pentru o reducere de 50 de puncte erau infime, pe la 10% probabilitate. Asta ca urmare a datelor economice care nu împingeau în niciun fel decizia Fed către 0,5%. Deci piața de dobânzi futures era puternic în direcția unei scăderi de doar 25 de puncte de bază.
Ulterior, după un articol în Wall Street Journal (WSJ) publicat de Nick Timiraos, așa-numitul “Fed Whisperer” pentru materialele cu informații din culisele Fed, șansele se echilibraseră spre 50:50. A mai fost nevoie de încă un articol al lui Timiraos în primele zile ale săptămânii cu ședința Fed ca piața dobânzilor futures să fie împinsă decisivă spre ceea ce plănuia Powell să facă, anume să opereze o scădere de 50 de puncte de bază.
Majoritatea economiștilor anticipau de altfel doar o scădere de 25 de puncte de bază pentru că sondajele Bloomberg/Reuters au fost realizate înainte de articolele WSJ. Aceasta a fost de altfel prima ședință Fed fără unanimitate din ultimele două decenii, cu unul din membrii boardului Fed înclinând către o decizie de doar 25 de puncte de bază.
Diane Swonk, economistul șef pe SUA al KPMG, a declarat la Bloomberg în ziua deciziei Fed că Powell a fost cel care a împins decizia către 50 de puncte de bază.
„Nu cred că înainte de întâlnire Jay Powell avea voturile în buzunar ca să împingă decizia spre 50. S-a văzut în mesajele mixte de dinainte: Chris Waller, unul din guvernatorii din consiliul Fed, a spus că ar fi deschis la o tăiere mai agresivă a dobânzilor, dar nu a părut să fie chiar gata să voteze pentru una în septembrie; John Williams, președintele New York Fed, a ieșit în aceeași zi cu Waller și a vorbit despre reduceri de dobânzi ceva mai prudente, adică de 25 de puncte de bază. Deci nu au telegrafiat decizia din timp pentru că Powell «nu adunase toate pisicile în sac». Dar asta îi arată inclusiv abilitatea specială pe care o are pentru a împinge decizia încotro dorește”, arăta Swonk.