Jerome Powell, președintele Rezervei Federale (Fed) a Statelor Unite, cea mai importantă și puternică bancă centrală din lume, a transmis vineri că banca centrală și-a încheiat victorioasă lupta cu inflația și că va începe în septembrie scăderea dobânzilor. Declarațiile domnului Powell au fost făcute la simpozionul anual al bancherilor centrali de la Jackson Hole, Wyoming, din Statele Unite.
În ciuda faptului că inflația anuală din SUA este încă prinsă de trimestre bune într-un interval de 2,5%-3,0%, peste ținta Fed, Powell a făcut o „necropsie” a puseului inflaționist din ultimii ani, care a produs o inflație cumulată de peste 20% în ultimii 4 ani, exportată în restul lumii. În răspuns la această inflație, Fed a majorat în 2022 dobânzile la dolar de la zero la peste 5%, la fel ca mare parte din băncile centrale ale lumii.
Președintele Fed a spus că balanța riscurilor a ajuns să încline către o moderare în jos a nivelului dobânzilor, pentru a securiza „aterizarea lină” a economiei, în condițiile diminuării riscurilor accelerării inflației și creșterii riscurilor la adresa economiei. Powell a subliniat piața muncii, care nu mai este „supraîncălzită” – șomaj de 4,3%, de la 3,5%, în urma imigrației, creșterii participării și scăderea numărului de job-uri vacante din economie – și deci nu mai aduce cu sine presiuni inflaționiste puternice pe salarii.
„A venit momentul ca politica monetară să fie ajustată. Direcția este clară, iar momentul și ritmul scăderilor de dobândă vor depinde de datele pe care le vom primi, perspectiva economică încă în evoluție și balanța riscurilor. (…) Cu o reducere adecvată a fermității politicii monetare, avem motive bune să credem că economia va reveni la o inflație de 2%, cu o piață a muncii ce va rămâne puternică. Nivelul actual al ratei noastre de politică ne oferă spațiu amplu să răspundem la orice riscuri care ar putea să apară”, a spus Powell.
În general, un puseu inflaționist, cel puțin unul de o asemenea magnitudine ca cel din ultimii ani, nu poate fi contracarat definitiv decât printr-o recesiune (creștere a șomajului), iar comentatorii din America deja vorbesc despre succesul Fed ca despre unul istoric pentru perioade cu inflație mare, care va fi studiat pentru decenii de acum încolo.
Desigur, un risc major la adresa inflației este politica economică post-alegeri, unde nu doar că ambii candidați la președinție nu par să ia în considerare niciun fel de austeritate care să reducă deficitul bugetar anual de 2-3 trilioane de dolari (6-7% din PIB), puternic inflaționist, dar unul dintre candidați (Donald Trump) propune tarife vamale care ar funcționa ca un veritabil elixir stagflaționist.
De unde a venit inflația record din Statele Unite
Perturbările create de pandemia de Covid-19 au fost istorice: pandemia a dus la închiderea multor economii și apoi la redeschiderea lor abruptă, fără efecte recesioniste clasice pe veniturile gospodăriilor grație stimulentelor fiscale și monetare istorice (creșterea cantității de dolari din lume cu 38% în ultimii 4 ani), dar a provocat incertitudini majore pentru toate companiile din lume. După recesiunea din februarie-aprilie 2020, economiile lumii au repornit, iar redeschiderea lor (eliminarea restricțiilor) a însemnat că toți banii noi creați de guverne și bănci centrale (peste 10 trilioane de dolari doar în SUA), alături de cei adunați de populație pe perioada restricțiilor, au luat-o în goană după bunuri și servicii. Ieșirea de pe piața muncii din America a 8 milioane de angajați a însemnat presiune inflaționistă majoră pe salarii, mai ales în condițiile unei cantități enorme de bani în economie și piețe financiare.
Pentru a nu deturna revenirea economiilor și a piețelor financiare, în fața puseului inițial de inflație (înainte de războiul Rusiei cu Ucraina), băncile centrale au catalogat inflația drept „tranzitorie”. Adică ea urma să dispară de la sine, fără a fi nevoie de majorări de dobândă, deoarece ea provenea din perturbările economice cauzate de Covid-19. Ulterior, din a doua jumătate a lui 2021, a devenit clar că inflația nu este tranzitorie (6% inflație în debut de 2022, în SUA și 8,4% în România), iar puseul inflaționist inițial a fost dublat de începutul războiului rusesc cu Ucraina.
„Necropsia” inflației realizată de Powell pune accentul pe dispariția perturbărilor pandemice – readucerea în echilibru a cererii și ofertei la nivel internațional, creșterea migrației, etc. –, scăderea cotațiilor internaționale la materii prime și politica monetară restrictivă care a redus cererea agregată din economie.
De notat totuși că îmbunătățirea ofertei pe multe piețe – piața muncii prin creșterea imigrației și rezolvarea problemelor cu lanțurile de aprovizionare – a moderat într-adevăr inflația din SUA, dar totul a ținut mai degrabă de noroc (factori externi) și nu de influența Fed. În plus, faptul că economia SUA este una stimulată de creșterea veniturilor înseamnă că influența dobânzilor mari a fost mai redusă decât s-a anticipat.
Pentru ce Fed merită laude este menținerea așteptărilor inflaționiste ancorate, grație majorărilor rapide de dobândă din 2022, care au păstrat încrederea piețelor că banca centrală va readuce inflația în jos, pe termen mediu. Bunul control al piețelor este însă pătat de criza bancară din martie 2023.
De ce nu am avut recesiune în SUA, în ciuda celui mai rapid ciclu de majorare a dobânzilor din ultimii 40 de ani
Lipsa recesiunii în SUA este explicată de faptul că economia a fost stimulată de impulsuri fiscale istorice și burse cu randamente masive, pe lângă intervențiile și reglajele făcute de Fed, un exemplu de astfel de reglaj fiind criza bancară din martie 2023, în urma căreia banca centrală americană a revenit, pe net, la pomparea de bani în piețele financiare.
Deci nu doar că piața muncii a fost ocupată integral, dar a existat acest efect de avuție major grație piețelor financiare, iar cei care au beneficiat de pe urma activelor financiare umflate au nu doar capacitate, dar și predispoziție spre un consum mai mare de bunuri și servicii. În prezent, consumul în Statele Unite are o rată de creștere anuală de 5%, similară cu rata de creștere a PIB nominal.
Practic, în economia americană s-a înregistrat o creștere reală a veniturilor care au sprijinit consumul (care reprezintă peste 70% din economia americană), spre deosebire de alte cicluri în care consumul a fost sprijinit de crearea de credite.
În plus, rata de economisire din SUA este de 3-4%, creditarea nouă este la nivel de recesiune, iar prețul caselor înregistrează un plus de 37% pe ultimii 5 ani. În același timp, cei fără investiții au beneficiat, desigur, într-o măsură mai mică, de pe urma creșterilor de salarii (+5%).
Totul grație cantității masive de dolari noi pompați de guvernul american (care a preluat îndatorarea populației pe propriul bilanț) și de banca centrală, care a ținut piețele sub control. La tot acest tablou se adaugă un boom de investiții personal al americanilor și apoi al firmelor în capacități industriale și în sectoarele conexe inteligenței artificiale (AI).
Notă: Milton Friedman: “Guvernul este sursa inflației”
„În era modernă, pasul important este să recunoaștem că, astăzi, guvernele controlează cantitatea de bani. Astfel, inflația în Statele Unite este creată în Washington și nicăieri altundeva. Desigur, niciun guvern, la fel ca oricare dintre noi, nu vrea să își asume responsabilitatea pentru lucrurile rele. Suntem oameni, dacă se întâmplă ceva rău spunem că nu a fost vina noastră. Guvernul este la fel, deci nu își asumă responsabilitatea pentru inflație. Dacă asculți ce spun oamenii din Washington, ei îți vor spune că inflația este creată de oameni de afaceri lacomi, de sindicate avide sau că este produsă de consumatori risipitori. Sau poate că acei teribili șeici arabi sunt cei care o produc. Acum, desigur, oamenii de afaceri sunt lacomi. Cine dintre noi nu este? Sindicatele mereu vor mai mult. Cine dintre noi nu vrea? Și nu există nicio îndoială că și consumatorul este risipitor. Orice bărbat știe asta despre soția lui. Dar niciunul dintre aceștia nu produce inflație, dintr-un motiv foarte simplu: nici oamenii de afaceri, nici sindicatele, nici gospodina nu au în subsol o tiparniță unde să poată tipări acele bucăți de hârtie pe care le numim bani. Doar Washingtonul are acea tiparniță, așa că doar Washingtonul poate produce inflație.”