Sursa foto: Facebook/ Transelectrica
Situația de ieri din Sistemul Energetic Național este revelatorie pentru cum arată azi energetica românească. Potrivit datelor interactive Transelectrica, ieri, la prânz, eram net exportatori de energie electrică, cu un sold negativ (care arată ieșirile din sistem de 1.700 MW). La ora 19.00, situația era cu totul inversată, înregistrând un import net de aproape 2.000 de MW, așa cum se vede în captura atașată. Ce s-a putut întâmpla în doar șapte ore în SEN, pentru a apărea această oscilație. Răspunsul este: aportul regenerabilelor.
Ieri, la prânz, fiind senin în mai toată țara, producția de energie din surse fotovoltaice era la maximul posibil – peste 1.500 MW. Se adăuga, pentru că bătea vântul, o producție relativ mare în eolian – 1.300 MW. În total, 2.800 MW din regenerabile. La un consum de doar 5.800 MW și cu o producție modestă din sursele clasice (ape, nuclear, termo pe gaze și cărbune), a rămas suficientă energie pentru export. Am livrat și în Ungaria, și în Bulgaria, pe fondul acestui exces de producție și prețurilor mici ale energiei regenerabile. Această energie este cea mai ieftină din toate tipurile de energii produse local, pentru că este subvenționată de toți consumatorii, prin sistemul certificatelor verzi. Dacă nu este consum aici, atunci energia pleacă către piețele din jur, care o caută. Din datele OPCOM, operatorul bursie de energie, în miezul zilei, când este senin, sunt cele mai mici prețuri ale energiei, care se apropie chiar de 0, deci exportăm aproape pe gratis.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
Cu totul altfel arată lucrurile pe seară. În jurul orelor 19.00, când avem acum maximul de consum al zilei, cu oamenii ajunși acasă și aprinse toate luminile și aparatele consumatore de curent din casă, nu mai avem aportul fotovoltaicelor. În plus, ieri nici nu prea mai bătea vântul. În aceste condiții, am avut nevoie de importuri masive de curent, care au ajuns la aproape 2.000 de MW iar ele s-au făcut tot de la vecinii unguri și bulgari. Mai mult, importul se face la prețuri mult mai mari decât exporturile, anume până la 200 de euro/MWh, pentru că piața devine mult mai scumpă în absența regenerabilelor.
Avem astfel două concluzii nu foarte încurajatoare:
- Nu ne putem asigura consumul intern din surse interne, dacă avem cer înnorat și nu bate vântul
- Când exportăm, exportăm foarte ieftin, iar când importăm, importăm scump, având practic o „hemoragie” financiară din SEN românesc către cele din vecini.
Sunem în această situație pentru că avem un aport mic în mixul energetic al surselor clasice. Termocentralele pe cărbune au fost lovite dur, în ultimii ani, de ecotaxe, astfel încât mare parte s-au închis iar ce capacități au mai rămas funcționează „la avarie”, pentru că-și găsesc cu greu loc în piață, pentru că produc la prețuri necompetitive. Termocentralele stau ceva mai bine, dar și ele produc la capacitate doar când este cea mai mare nevoie de ele, anume în situații de ger. Nuclearelectrica funcționează în bandă, pentru că așa produc reactoarele nucleare, la capacitate, ele neputând fi pornite și oprite funcție de condițiile de piață.
Cea mai mare „dezamăgire” vine de la Hidroelectrica. De aproape un an, compania, care operează cea mai mare capacitate instalată din țară – hidrocentrale de 6.400 MW nu reușește să producă mai mult de 1.500, rar 1.600 MW zilnic. Are două mari probleme: seceta de anul trecut, care a generat niveluri reduse ale râurilor interioare și Dunării, și probleme de la Porțile de Fier 1, cea mai mare hidrocentrală, a țării, unde mai multe hidroagregate s-au stricat, făcând ca unitatea să funcționeze la jumătate din capacitate.
