Sursa foto: Inquam Photos / Octav Ganea
Primirea de noi state membre în blocul european garantează o putere economică și geopolitică mai mare, dar ridică și unele provocări instituționale și de guvernare care îngrijorează țări precum Franța sau Germania, scrie El Pais, conform Rador Radio România.
Uniunea Europeană (UE) dorește să crească și să se consolideze în fața provocărilor politice și economice de pe scena globală. Albania, Bosnia și Herțegovina, Kosovo, Muntenegru, Macedonia de Nord, Serbia, Georgia, R. Moldova, Ucraina și Turcia sunt posibilii candidați pentru a se alătura Celor 27. Cu toate acestea, fiecare proces de aderare ridică provocări diferite: deși există un consens relativ cu privire la posibilele beneficii economice pe care le poate aduce această inițiativă, unii experți se întreabă dacă procesul este viabil sau necesar.
Pentru actuala conducere a Comisiei Europene (CE), finalizarea extinderii este esențială pentru a obține o mai mare autonomie în regiune. „Contextul geopolitic tensionat face să devină mai urgent ca oricând să finalizăm reunificarea continentului nostru sub aceleași valori ale democrației și statului de drept”, a indicat în urmă cu câteva zile președinta executivului comunitar, Ursula Von der Leyen, în cadrul prezentării „pachetului de extindere a UE”, un bilanț care înfățișează evoluția candidaților la aderare.
Proiectul a recăpătat avânt între 2023 și 2024, în special după începerea negocierilor de aderare cu Ucraina și Moldova, în iunie 2024. De asemenea, Comisia Europeană a raportat noi progrese în procesele din Albania, Muntenegru, Bosnia și Herțegovina și Macedonia de Nord. În schimb, procesele din Georgia, Kosovo, Turcia și Serbia rămân relativ înghețate din cauza factorilor politici. Mai exact, candidatura Turciei este cea mai blocată, date fiind dezacordurile cu guvernul autoritar al lui Tayip Erdogan.
„Extinderea este o oportunitate istorică atât pentru țările în curs de aderare, cât și pentru actualele state membre și UE în ansamblu. O Uniune mai mare și mai puternică are avantaje socio-economice, politice și de securitate importante. Are, de asemenea, o pondere geopolitică și o influență mai mare pe scena globală, inclusiv cea socioeconomică. Acest lucru ajută, de asemenea, la reducerea dependențelor externe, îmbunătățește reziliența și ne permite să acționăm mai autonom atunci când este necesar”, a explicat pentru CincoDías un purtător de cuvânt al Comisiei Europene.
„Având în vedere acest impuls politic, un scenariu pozitiv pentru anii 2030 este o UE cu aproximativ treizeci de state membre. Una sau două țări din Balcanii de Vest s-ar putea alătura Uniunii ca membre cu drepturi depline. Celelalte vor fi strâns integrate în instituțiile și politicile sale, pe măsură ce vor avansa pe calea anevoioasă a negocierilor de aderare. Georgia, Moldova și Ucraina vor deveni mai profund integrate în ecosistemul UE datorită banilor, instituțiilor și politicilor Uniunii, în ciuda provocărilor formidabile la adresa suveranității și stabilității lor. Sfera de influență a UE va deveni o realitate mai palpabilă decât este astăzi”, a declarat Dimitar Bechev, cercetător la Carnegie Endowment for Peace, într-o analiză recentă.
Beneficiul economic
Purtătorul de cuvânt al executivului comunitar subliniază că extinderea cea mai recentă a transformat UE în cea mai mare piață integrată din lume și anticipează că noile aderări ar aduce beneficii similare. „A deschis fluxurile comerciale și financiare, contribuind astfel la creșterea economică atât în UE, cât și în țările candidate și a întărit ponderea UE în afacerile mondiale. „A dublat investițiile străine directe interne ca procent din PIB între 2004 și 2012 și a dus la câștiguri pentru bunăstarea UE”, a adăugat purtătorul de cuvânt.
Executivul comunitar asigură că extinderea ar întări, de asemenea, competitivitatea și potențialul de creștere al Pieței Unice, „creând noi economii și oportunități pentru cetățenii și companiile UE”. De asemenea, subliniază faptul că extinderea UE ar putea stimula securitatea energetică și ar putea promova standarde mai înalte de mediu, sănătate, sociale și de consum, precum și acțiunile globale privind schimbările climatice. „Fundamental este faptul că o extindere bine gestionată amplifică și consolidează democrația, statul de drept, stabilitatea, securitatea externă și internă și respectarea drepturilor fundamentale pe întreg continentul nostru”, a spus purtătorul de cuvânt al CE.
Ucraina și Balcani
Jumătate dintre țările care solicită aderarea la UE sunt situate în Balcani și au granițe cu statele membre. Din acest motiv, blocul a investit constant în regiune în ultimele decenii. Un exemplu în acest sens este Planul de creștere al UE pentru Balcanii de Vest, care urmărește să aducă unele dintre beneficiile aderării în regiune înainte de aderare, deschizând domenii-cheie ale pieței unice, stimulând creșterea economică și accelerând convergența socioeconomică atât de necesară cu UE.
„Îmbunătățirea integrării economice în Balcanii de Vest prin Piața comună regională, bazată pe normele și standardele UE, ar putea contribui cu 10% la economiile lor. Planul de creștere este susținut de o Facilitate de Reformă și Creștere de 6 miliarde de euro pentru Balcanii de Vest pentru perioada 2024-2027, pentru a stimula reformele”, a spus purtătorul de cuvânt al CE.
Oficialii de la Bruxelles explică faptul că, pentru a avea acces la finanțare în cadrul Planului de creștere, partenerii trebuie să pregătească o agendă de reforme care să acopere atât reformele socioeconomice, cât și reformele fundamentale. Astfel, plățile se fac numai după respectarea reformelor convenite. În prezent, Comisia a aprobat deja agendele de reformă din Albania, Kosovo, Muntenegru, Macedonia de Nord și Serbia, în urma feedback-ului pozitiv din partea statelor membre ale UE.
Experții consideră însă că una dintre aderările care ar putea avea cel mai mare avantaj pentru UE din punct de vedere economic este Ucraina, unul dintre cei mai recenți candidați. Acest lucru se datorează faptului că țara nu numai că are a doua cea mai mare rezervă de gaze naturale din Europa, după Norvegia, dar are și aproximativ 42,5 milioane de hectare de teren agricol. Cu toate acestea, este de remarcat faptul că ei depind în mare măsură de agricultură ca principală sursă de venit din export.
„Ucraina produce în medie 27 de milioane de tone de grâu pe an, echivalentul a aproximativ 20% din producția UE. De asemenea, produce 34 de milioane de tone de porumb pe an, comparativ cu cele 52 de milioane ale UE, iar producția sa de semințe de floarea soarelui din Ucraina este aproape dublă față de cea a UE. Aceasta înseamnă că, în timp ce fermierii europeni ar putea fi nevoiți să crească productivitatea, gospodăriile din UE ar beneficia în mod semnificativ”, spun Mirek Dušek, director executiv al Forumului Economic Mondial și Andrew Caruana, director pentru Europa și Eurasia la Forumul Economic Mondial, într-o analiză recentă.
Provocare politică
Opiniile de pe Bătrânul Continent sunt împărțite cu privire la primirea de noi membri în UE. Influența Rusiei în multe dintre aceste țări, de exemplu, este un obstacol evident în cazul Ucrainei; dar asta intervine și în procesele din Moldova, Georgia și Serbia. Regimul lui Vladimir Putin s-a pronunțat împotriva includerii acestor patru țări în Uniunea Europeană, din cauza legăturii istorice pe care o au cu ceea ce Moscova consideră zona sa de influență. Acestea fiind spuse, o eventuală aderare a oricăreia dintre aceste țări la UE ar însemna o creștere a tensiunilor cu Moscova, iar acesta este un risc pe care partenerii comunitari ar trebui să-l evalueze. Pe de altă parte, există atât o diviziune geografică, cât și politică în interiorul țărilor membre, țări precum Austria sau Croația fiind în favoarea primirii de noi membri, Germania și Franța fiind mai puțin convinse. Polonia, în special, susține puternic candidatura Ucrainei, în timp ce România face același lucru pentru Moldova.
Aceste discrepanțe vin în principal din impactul pe care noii membri l-ar putea avea asupra luării deciziilor. La sfârșitul anului trecut, Franța și Germania au cerut reforme UE înainte de a primi noi membri, argumentând că actualele instituții ale UE sunt lipsite de agilitate și sunt afectate de complexitatea și abundența de actori. Printre punctele de luat în considerare, au cerut să se evalueze impactul creșterii numărului de europarlamentari, precum și unificarea legilor electorale pentru alegerile europene. De asemenea, au solicitat ca deciziile din Consiliul Uniunii Europene să nu mai necesite unanimitate, ci mai degrabă o majoritate calificată.
„În majoritatea țărilor membre, interesul pentru extindere depășește preocuparea cu privire la transformarea la care ar putea duce reformele instituționale. Posibilele schimbări în raportul de putere al UE, problema nerezolvată a protecției statului de drept și conflictele bilaterale sunt obstacole importante”, spun Piotr Buras și Engjellushe Morina, cercetători la think-tank-ul ECFR, într-o analiză recentă.
Această abordare este valabilă și pentru Parlamentului European. În timp ce blocul socialist (S&D) și Partidul Popular European s-au exprimat în favoarea extinderii, unii membri ai grupului parlamentar liberal Renew Europe au indicat că starea actuală a UE face imposibilă primirea de noi membri. „Odată cu venirea de noi membri și fără reforme, UE va fi complet paralizată. Trebuie să facem față acestei provocări și să realizăm o revizuire a tratatelor pentru democratizarea Uniunii, consolidarea politicilor comune și a bugetului în vederea extinderilor viitoare. Să reformăm Uniunea pentru a realiza unificarea continentului!”, a spus europarlamentarul Renew Europe Sandro Gozi, în aprilie.
