Impredictibilitatea fiscală și schimbările legislative bruște din România alungă investitorii și subminează planurile pe termen lung ale industriei de hârtie și carton, un sector care necesită investiții masive, de sute de milioane de euro, cu amortizare pe 10-20 de ani, afirmă Ionel Ciucioi, director executiv al ROMPAP (Patronatul Industriei de Celuloză și Hârtie). Acesta subliniază, într-un interviu pentru Economedia, că taxarea excesivă, deși pare o soluție pe termen scurt pentru buget, devine contraproductivă prin pierderea competitivității.
Filmare și editare: Darius Petrașcu
„În primul rând, opinia publică trebuie să înțeleagă că nu există impozite și taxe pe care plătesc le companiile. În realitate, impozitele și taxele sunt plătit de companii, dar sunt colectate prin prețul produselor de la populație. Așa că orice impozit și orice taxă nouă în realitate este plătită tot de populație, prin prețul prin produselor pe care le cumpără.
În cazul companiilor, este și în cazul industriei de hârtie, este deosebit de complicată această schimbare peste noapte a regulilor jocului. Industria de hârtie necesită investiții semnificative. O fabrică de hârtie de carton necesită investiții de peste 100 de milioane de euro. În cel mai bun caz, dacă am face o fabrică de la zero, probabil acuma nu am putea-o face fără 200 de milioane de euro. Vă dați seama că la o asemenea investiție și, ulterior investițiile de menținere, de modernizare sunt extrem de ridicate. Nu poți să faci asemenea planuri, să faci business-ul, îți faci un business plan la sumele astea, și peste noapte să-i schimbi regula jocului. Investitorii fug de fug de economii în care peste noapte se schimbă regulile jocului. Toate business plan-urile pentru industria de hârtie sunt făcute pe 10-20 de ani. Este un domeniu destul de complicat.”
Reprezentanții industriei, în care majoritatea firmelor sunt filiale ale grupurilor internaționale, cer predictibilitate fiscală, nu neapărat taxe mici, ci reguli clare și stabile, precizează Ionel Ciucioi.
“Statul, într-adevăr, ne poate ajuta printr-o legislație corespunzătoare și prin stimulente acordate industriei, ceea ce se întâmplă și în alte țări. În general, fiecare stat își protejează anumite ramuri industriale și încearcă să le ajute. Iar această stimulare aduce competitivitate și aduce și posibilitatea de extindere în afară.”
În contextul austerității, Ciucioi avertizează că o taxare excesivă reduce competitivitatea, duce la restructurări, importuri mai mari și, în final, venituri mai mici la buget.
“Stimularea industriei aduce de fapt bani la buget. Împovărarea de taxe și de reguli administrative, hai să-i spunem, acea birocrație excesivă, nenecesară nu aduce decât pierderi de competivitate și în foarte scurt timp, de fapt, aduce mai puțin bani la buget. Reprezentanții politici trebuie să gândească foarte bine aceste lucruri. Unde tragem linia între taxe și stimulente? Pentru că o taxare excesivă, chiar dacă pe termen scurt și chiar foarte scurt, poate părea o soluție de a umple bugetul, de a aduce bani la buget, în foarte scurt timp, ea se va întoarce împotriva tot împotriva statului, prin faptul că filmele își pierd competivitatea și vor face reduceri de personal, vor plăti mai puține impozite și, de fapt, vor crește importurile și se vor pierde bani, pentru că tot timpul este mai scump să imporți decât să produci.”
