Sursa foto: Tibi Oprea / Economedia
Ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, a susținut miercuri, la ora 13:00, o conferință de presă pe tema măsurilor de reformă fiscală.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
Alexandru Nazare a anunțat o schimbare radicală în modul de impozitare a companiilor multinaționale, prin înlocuirea actualului impozit pe cifra de afaceri cu o „taxă pe afiliați” care vizează direct transferul artificial de profit.
„Vom schimba paradigma: nu mai taxăm întreaga activitate economică a unei multinaționale, ci exact zona prin care își exportă profiturile”, a declarat Nazare.
Noul mecanism se va aplica din 2026 și se bazează pe patru tipuri de cheltuieli către companii afiliate (management fee-uri, drepturi de proprietate intelectuală, dobânzi intra-grup și consultanță) pentru care ANAF estimează un volum de aproape 15 miliarde de lei în 2024. Modelul este inspirat de „base erosion tax” din SUA și presupune deductibilitate limitată la 3% din cifra de afaceri, iar tot ce depășește acest prag va fi taxat cu 16%.
Nazare a criticat actualul impozit pe cifra de afaceri (IMCA), estimat inițial să aducă 5-7 miliarde lei, dar care a generat doar 1,2 miliarde, ca fiind un obstacol pentru investiții și o măsură care „nu a atins zona sensibilă a cheltuielilor multinaționalelor, ci a lovit întreaga lor activitate economică”.
El susține că noua formulă va încuraja investițiile străine, într-un context de creștere economică în decelerare și scădere a investițiilor străine directe cu 30% în primele cinci luni ale anului.
„Multinaționalele trebuie să investească, să creeze locuri de muncă și plus-valoare în România, dar când vine vorba de transferuri de profit, trebuie să plătească impozit aici”, a punctat ministrul.
În plus, Alexandru Nazare a anunțat o taxă de 25 lei pe coletele cu valoare sub 150 de euro.
Se schimbă, de asemenea, regulile pentru eșalonări și pentru cesiunea de acțiuni la firmele cu datorii.
Se majorează, totodată, capitalul social minim pentru firme de la 200 lei la 8.000 lei.
Principalele declarații:
- Am publicat spre consultare componenta fiscală a pachetului doi de măsuri.
- Vom schimba paradigma în privința modului în care tratăm companiile multinaționale.
- Nu am găsit foarte multe urme în ANAF în privința supravegherii transferurilor de profituri artificiale ale multinaționalelor. Nu am găsit nici măcar o evidență clară a sumelor transferate către afiliați.
- Începem un exercițiu care în paralel va însemna o întărire a direcției de transferuri de prețuri din ANAF.
- Am plecat de la niște evidențe cuantificabile. În evidențele ANAF există categorii de cheltuieli ale multinaționalelor în relația cu persoanele afiliate. Vorbim de management fee-uri, de cheltuieli de adminsitrare, de proprietate intelectuală, de dobânzi intra-grup și cheltuieli de consultanță. Vrem de acum să ne raportăm în speecial la aceste cheltuieli susceptibile, pricinoase ale multinaționalelor, prin care în mod tradițional se transferă profituri.
- Vrem să schimbăm atitudinea de la o taxă pe cifra de afaceri a unei multinaționale, care în fapt previne creșterea economică, previne investițiile acelor companii, la o taxă care să vizeze exact zona prin care acele multinaționale își exportă profiturile.
- Pe aceste patru categorii de cheltuieli avem un volum calculat pentru anul 2024 de aproape 15 miliarde de lei, în relația cu afiliații.
- Am creat o nouă formulă de taxare, inspirați din base erotion tax, folosită în SUA, cu un trigger de 3% pe aceste patru categorii de cheltuieli, ca tot ce depășește acești 3% să fie considerat nedeductibil.
- În fapt, permitem niște cheltuieli deductibile la un nivel minimal de 3%. Tot ce depășește acest 3% este taxat cu 16%.
- Ne așteptăm la un efect în creștere a impozitului pe profit și la o evidență mult mai clară a zonelor susceptibile în zona de export de profit a multinaționalelor.
- Acest impozit va fi construit pentru anul 2026, având ca bază anul 2024.
- Propunerea este ca noua taxă pe afiliați să înlocuiască impozitul pe cifra de afaceri care funcționează în acest moment la companiile de peste 50 de milioane de euro.
- De ce facem asta? Pentru că vrem investiții, avem o creștere economică în decelerare, avem investiții străine care scad la primele 5 luni ale anului cu 30%, și pentru că trebuie să fim pregătiți în orice moment pentru recesiune, având datele economice la zi, de astăzi, care ne indică că trebuie să fim pregătiți în orice moment pentru o recesiune și trebuie să anticipăm acest lucru.
- Odată cu eliminarea impozitului pe cifra de afaceri (IMCA), ne așteptăm de la companii să aibă o altă atitudine față de investiții în România.
- La adoptarea IMCA ne așteptam la 5-7 miliarde încasări, avem 1,2 miliarde încasări. Este clar că această taxă nu și-a atins efectele și nici măcar nu a targetat zona de cheltuieli a multinaționalelor, care era sensibilă, ci a targetat toată activitatea lor economică. Nu trebuie să targetăm activitatea economică a multinaționalelor, multinaționalele trebuie să investească în România, trebuie să încurajăm și alte multinaționale să vină în România, să creeze plus-valoare, să creeze locuri de muncă. Dar, când vine vorba de cheltuieli cu afiliații, când vine vorba de cheltuieli de transfer, trebuie să plătească impozit pe profit în România.
- O a doua măsură se referă la o taxă pe fluxurile extracomunitare de colete.
- La nivel european, fluxurile extracomunitare de colete, sub 150 de euro, au crescut de la 1 miliard la 4 miliarde în ultimii 4 ani. În România, aceste fluxuri au crescut de la 3-4.000 de colete pe zi la 225.000 de colete pe zi astăzi. Sunt foarte mulți antreprenori români, aproape 40.000, care vând în online și care au fost profund afectați de această creștere a coletelor din zona extracomunitare. Sunt multiple efecte negative ale acestei invazii de produse din zona extracomunitară. Sunt efecte de mediu, efecte logistice de a muta atâtea colete la o creștere atât de mare, riscuri în privința contrafaceri și a verificării acestor colete, posibilitățile de a le verifica sunt mult mai mici și resursele statului în această privință sunt mici.
- Propunem o taxă fixă de 25 de lei pentru fiecare colet de 150 de euro. Această taxă va fi instituită printr-o conlucrare cu toate companiile de curierat care preiau aceste colete, astfel încât să prindem și coletele care vin direct din zone extracomunitare în România și prin alte hub-uri în România.
- Odată instituită această taxă, cei care vor să își stabilească hub-uri logistice în România și vor să distribuie din România nu vor plăti acești bani. Îi invităm dacă vor să facă business în România să își stabilească hub-uri în România.
- Reglăm relația dintre Ministerul de Finanțe și ANAF, care a fost tensionată, iar rezultatul s-a văzut în nivelul foarte slab de colectare.
- Introducem un text în care, în privința activităților specifice, ANAF va fi coordonat de Ministerul de Finanțe. Ministerul de Finanțe are responsabilitatea și în privința construirii bugetului și în privința colectării și trebuie să poată coordona pe domeniul său de specialitate ANAF-ul. Activitatea de control rămâne în gestiunea ANAF. Dar în toate celelalte activități de coordonare o vom face. Această activitate era reglată dintr-un singur cuvânt: că ANAF era subordonată Ministerului de Finanțe, dar în spatele acestui cuvânt nu era absolut nimic, nu exista niciun fel de coordonare. Trebuie să avem coordonare dacă vrem să avem rezultate.
- Reiau ideile referitoare la testele de integritate pentru ANAF, pentru Autoritatea Vamală Română și pentru ONJN. Avem nevoie să instituim această măsuri pentru a putea acționa atunci când avem persoane suspecte de activități frauduloase, mai ales în zona de control, iar funcționarii suspecți să treacă prin aceste filtre.
- Introducem bodycam-uri pentru activitatea de control din ANAF, a Vămii și pentru zona de control din ONJN. Avem nevoie de astfel de măsuri tocmai pentru a avea o transparență a modului în care activitatea de control, fie că e ANAF sau Vamă, se întâmplă.
- Schimbăm filosofia modului în care se fac eșalonările. Avem 3 tipuri de eșalonări: eșalonarea simplificată, eșalonarea clasică și eșalonarea cu risc fiscal mic. Eșalonarea simplificată a fost adoptată în pandemie, și-a produs efectele, dar a fost permanentizată. Este vorba de un fel de credit cu buletinul aplicat companiilor dar care nu acordă statului măsuri suficiente astfel încât să și recupereze sumele atunci când acestea nu plătesc. Avem companii care au plecat de la o datorie foarte mică, de la 100.000 de lei, și au ajuns la zeci de milioane. Sunt foarte multe cazuri în care aceste companii au ajuns să acumuleze datorii foarte mari.
- Vom regândi sistemul de eșalonări astfel încât să permitem contribuabililor corecți, care chiar au nevoie de eșalonare, să o fac, dar în același timp prevenind abuzurile. Se văd când ne uităm la arieratele pe care le au aceste companii și la numărul de debitori.
- La eșalonarea simplificată mai avem 3 miliarde de recuperat.
- Pentru celelalte tipuri de eșalonări, că e vorba de o companie care are mai puțin de 12 luni nu aveam niciun fel de măsuri asigurătorii că o companie nouă vine direct la eșalonare.
- Aceste companii vor trebui să prezinte garanții. Am introdus un contract de fideiusiune pentru aceste companii, dar și pentru celelalte tipuri de eșalonări, ca să avem garanții suficiente că vom recupera banii.
- Termenele pe care le aveau aceste companii pe diverse tipuri de eșalonări, inclusiv la restructurare, se reduc. De la 180 la 60 de zile. Ei, practic, odată ce își luau eșalonarea, își eșalonau și datoriile curente, și din eșalonare în eșalonare, din cascadă în cascadă, am ajuns la sute de milioane datorii, companii care intră în concordat sau insolvență, după care statul trebuie să consume resurse să recupereze acei bani.
- Vom sancționa penal cesionarea părților sociale deținute într-o societate comercială cu răspundere limitată, în situația în care societatea are obligații bugetare neachitate, iar cesionarea se dovedește că s-a realizat în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale. Vom închide acest capitol în care diverse firme erau vândute cu datorii, tocmai pentru a scăpa de datorie. Nu se mai pot cesiona acțiuni, acolo unde există datorii. Împreună cu ONRC și Ministerul Justiției am gândit un mecanism ca cei care cumpără sau vând o firmă, unde există datorii, trebuie să prezinte dovezi fie că sunt plătite, fie să arate măsuri asigurătorii în privința acelor datorii, tocmai pentru a nu muta aceste datorii pe o firmă oarecare, după care firma să intre în inactivitate și statul să nu mai poată recupera nimic.
- 698.000 de companii nu au un card bancar, nu au un cont în bancă. Am constatat că o mare parte din aceste companii au datorii la stat de peste 1,7 miliarde lei. Ponderea companiilor care nu au relaţii cu nicio bancă şi nu fac tranzacţii prin bănci este extrem de mare. Aproape jumătate din companiile active nu au un card bancar. Instituim obligaţia ca persoanele juridice să deţină un cont în bancă.
- În zona companiilor cu capital social 1 leu statul are foarte puţine posibilităţi de a recupera când aceste companii ajung în insolvenţă sau faliment. Propunem actualizarea cu rata inflaţiei a capitalului social iniţial de 200 de lei care nu a fost modificat niciodată din 90. Propunem stabilirea unui capital social minim de 8.000 de lei în cazul societăţilor de tip SRL. Banii care ajung în capital social sunt bani care pot fi cheltuiţi pentru companie. În acelaşi timp şi statul atunci când aceste companii ajung în insolvenţă, poate să recupereze.
- Eliminăm plafonul minim de 50.000 de lei pentru plăţile cu cardul. Orice comerciant trebuie să ofere atât posibilităţi de plată în cash, cât şi posibilităţi de plată cu orice mijloc de plată electronică. Sunt peste 300.000 de astfel de cazuri.
- Avem un număr de 462.000 de contribuabili inactivi. Aceştia datorează bugetului de stat 3,5 mld. lei. Practic, nu a existat o preocupare până acum în privinţa acestei pături de societăţi comerciale inactive. Dar ele îngreunează foarte mult administraţia fiscală şi creează datorii.
- Nu putem avea un regim atât de facil în privinţa înfiinţării companiilor, cu capital social de 1 leu, şi un regim atât de complicat în privinţa desfiinţării lor. Practic, nu le desfiinţăm niciodată.
- Nu e nici normal pentru toţi contribuabilii corecţi, care plătesc taxele la zi, să ai aproape jumătate de milion de companii în inactivitate la care nu se uită nimeni.
- Ne aşteptăm să aducem 1,3 miliarde lei din coletele extracomunitare. Din noua taxă pentru afiliaţi pentru multinaţionale să aducem între 1,7 şi 2 miliarde euro.
- Am reuşit introducerea autostrăzii Moldovei în componenta nerambursabilă a PNRR-ului. Practic garantăm finanţarea pe grant şi finalizarea în timp util. Trebuie să găsim şi soluţii pentru finanţarea autostrăzii până la momentul aprobării în Ecofin.
- Cred că este clar pentru toată lumea şi a fost clar pentru toţi cei care au analizat bugetul României încă din luna iunie că nivelul deficitului aşa cum este el trecut în buget, de 7.1, nu va fi în niciun fel atins. Ipotezele pe care a fost construit acest buget nu sunt ipoteze realiste. Ele în niciun caz nu conduceau la un deficit de 7.1.
- Este o nenorocire că am pierdut 7 miliarde de euro din PNRR. Este fără precedent, nu s-a mai întâmplat niciodată, în relaţia cu Uniunea Europeană sau cu un program de finanţare, să pierdem atât de mulţi bani care erau disponibili la un dobânzi foarte bune în comparaţie cu dobânzile pe care le plătim din piaţă. Şi toate aceste proiecte începute, care nu mai sunt prinse din diverse motive în PNRR, pentru aceste proiecte trebuie să facem un grup de lucru care să studieze posibilităţi de finanţare a lor din varii surse… din toate sursele pe care le avem şi să vedem care sunt sursele optime per proiect. Tipologia proiectului, calendarul de lucrări, modalităţile de plată, vârfurile de plată, toate aceste lucruri trebuie studiate tocmai pentru a crea un mix de finanţare care să fie optim.
