Sursa foto: Frames
2021 ar putea fi un an decisiv pentru România, din punct de vedere economic. Dincolo de restructurarea aparatului public, una dintre marile mize economice o reprezintă prioritizarea proiectelor de finanțare din sectorul energetic, pe baza fondurilor din Programul de Redresare și Reziliență. Dacă nu ne focusăm pe tehnologiile verzi, de la eolian la hidrogen și transport electric, în 10 ani vom deveni o economie depășită, necompetitivă, iar sancțiunile pentru poluare vor curge pe bandă rulantă, avertizează experții de la Frames & Factory 4.0, într-o analiză privind implementarea programului Green Deal al UE.
Bucureștiul a devenit unul dintre cele mai poluate orașe din Europa, cu un trafic infernal și o infrastructură depășită. Continuăm să importăm, fără niciun fel de limită, mașini vechi și poluante, importăm gunoi ambalat în containere (materiale plastice, cauciucuri, uleiuri etc.), ars apoi la marginea orașelor. În plus, multe din gropile de gunoi funcționează la limita legii, gestionarea ecologică a deșeurilor fiind, în continuare, doar un proiect de viitor.
În Valea Jiului, problemele sociale se acutizează pe fondul accentuării crizei cărbunelui. În munții României, defrișările continuă în condițiile în care există o cerere tot mai mare de material lemnos.
Cum ieșim din paradigma poluării, a distrugerii mediului în care trăim?
Potrivit analizei Frames, România are nevoie urgentă de măsuri concrete în privința limitării poluării și asigurării unei tranziții rapide către o economie verde, iar 2021 va fi un an decisiv din acest punct de vedere, având în vedere sumele puse la dispoziție prin Programul de Redresare și Reziliență, negociate în următoarele luni la Bruxelles.
„România are șansa de a arde etapele din tranziția energetică și să atingă mai repede țintele Pactului verde european (Green Deal), care își propune ca, până în 2050, Europa să limiteze drastic gazele cu efect de seră. Vorbim despre reforme structurale care trebuie realizate într-un context al crizelor multiple, iar istoria ultimilor 30 de ani ne arată o capacitate redusă de management al crizelor și a reformelor fundamentale. Dacă nu transformăm această oportunitate într-un proiect național care să implice în mod real instituțiile statului, mediul universitar, companiile și societatea civilă, nu avem garanția că vom mai avea această șansă”, afirmă Marius Hărătău, managerul Factory 4.0.
Potrivit experților, fără măsuri concrete, precum cele luate de țările din regiune, vom pierde din competitivitatea economică. Investitorii ne vor ocoli, iar vulnerabilitățile economice se vor accentua.
„Dacă România nu se va înscrie cu proiecte verzi concrete în PRR, care să angreneze afaceri pe orizontală în economie, dincolo de faptul că vom pierde finanțarea UE, vom fi buni de plată. Taxele pe poluare, lipsa de competitivitate economică și deteriorarea climatului de investiții ne vor afecta pe toți”, afirmă experții.
Asta dincolo de creșterea nivelului de poluare din țară, de aerul tot mai nociv pe care îl vom respira.
Semnalul de alarmă vine în contextul în care România se află pe ultimul loc în Europa la capitolul investițiilor în tehnologiile verzi. Din programul Horizon Europe, de exemplu, România nu a reușit să acceseze decât 1,8 milioane de euro, în ultimii 6 ani, din cei 2,5 mld.euro bani europeni.
În prezent, prin Strategia Energetică a României, document aflat încă în stadiul de lucru, sunt considerate investiții strategice de interes national doar câteva obiective, precum finalizarea Grupurilor 3 și 4 de la CNE Cernavodă, realizarea Hidrocentralei cu Acumulare prin Pompaj de la Tarnița-Lăpuștești, realizarea Grupului de 600 MW de la Rovinari și realizarea Complexului Hidrotehnic Turnu-Măgurele-Nicopole. Pentru niciunul dintre acestea nu există finanțare și niciun calendar de implementare.
Ce facem cu minerii?
În următorii 10-15 ani, în majoritatea țărilor europene, cărbunii și gazele naturale vor fi înlocuiți de tehnologiile verzi, precum energia din surse hidro & eolian, de inovațiile din sectorul hidrogenului și de energia nucleară.
În România, tranziția se desfășoară însă greoi. În ciuda investițiilor din ultimii ani, avem încă 20% din energie asigurată din cărbune.
„În anul 2030 (..)energia produsă din cărbune va înregistra 15,8TWh și va avea o pondere de 20,6%. O creștere de 1,9% va înregistra producția de energie electrică din hidrocarburi, cca. 14,5 TWh”, se precizează în document.
Mai mult chiar, autoritățile afirmă că „pe termen lung, rolul lignitului în mixul energetic poate fi păstrat prin dezvoltarea de noi capacități, prevăzute cu tehnologie de captare, transport și stocare geologică a CO2 (CSC)”.
Resursele de lignit din România sunt estimate la 690 mil. tone [124 mil. tep], din care exploatabile în perimetre concesionate 290 mil. tone [52 mil. tep]. La un consum mediu al resurselor de 4.5 mil. tep/an, gradul de asigurare cu resurse de lignit este de 28 ani în condițiile în care în următorii 25 de ani consumul va rămâne constant și nu vor mai fi puse în valoare alte zăcăminte de lignit.
Capacitatea netă instalată și disponibilă (inclusiv cea rezervată pentru servicii de sistem) în centrale termoelectrice pe bază de lignit și de huilă este de 3300 MW.
„Este nevoie de o decizie dură, dar necesară, privind mineritul din Valea Jiului. Trebuie să trecem de la extracția de cărbune la exploatarea altor resurse, care vor asigura viitorul economiei, de la uraniu la grafit. Astfel că minerii trebuie reorientați profesional către aceste sectoare de viitor, să construim o nouă companie axată pe resursele viitorului, nu pe trecut”, afirmă Adrian Negrescu, managerul Frames.
„Rezervele de minereu de uraniu existente si exploatabile asigură cererea de uraniu natural pentru funcționarea a două unităţi nuclear-electrice pe toată durata de operare”, se precizează în Strategia Energetică a României.
Potrivit experților, restructurarea mineritului românesc poate fi realizată cu fondurile UE într-un termen mediu, cu consecințe extrem de benefice pentru economie.
„Fără măsuri concrete în acest sector, de la focusul pe exploatarea resurselor cerute de piață la recalificarea personalului, pierderile vor continua să se acumuleze, iar investițiile în reparația utilajelor, în susținerea acestei activități vor fi în zadar. Nu vor face altceva decât să asigure supraviețuirea unui produs economic muribund”, arată analiza.
Potrivit Mecanismului de tranziție justă, inițiat de UE, România ar urma să primească 757 milioane de euro pentru asigurarea tranziției de la minele de cărbune și lignit la tehnologiile verzi. Polonia și Germania vor primi cei mai mulți bani, 2 mld.euro respectiv 877 milioane de euro.
Alocarea s-a făcut ținând cont de emisiile de gaz cu efect de seră din industrii în regiunile în care intensitatea carbonului depășește media europeană (criteriu cu o pondere de 49%), rata angajării în aceste industrii foarte dependențe de carbon (care are o pondere de 50%) și partea de producție de turbă și de petrol de șist (1%).
În scenariile făcute de autorități, dincolo de producția de cărbune, se preconizează o creștere a producției de energie din surse nucleare de la 17,4 TWh în 2030, la 23,2 TWh în 2035. O creștere la 29 TWh va fi înregistrată pe total surse regenerabile, reprezentând o pondere de 37,6% din totalul surselor de energie primară care vor alcătui mixul energetic în anul 2030.
Centrala pe gaz devine amintire?
România are o tradiție de peste 100 de ani în producția de petrol și gaze. În contextul programului Green Deal al UE, viitorul acestui domeniu este pus sub semnul întrebării, mai cu seamă că rezervele dovedite de țiței ale României se vor epuiza în circa 16 ani la un consum de 3,4 milioane t/an.
Potrivit experților, în următorii 10 ani, dincolo de situația țițeiului, pe termen lung gazul natural va avea soarta cărbunelui, astfel că exploatarea acestuia va trebui focusată pe zone cu potențial economic.
„Într-o Românie în care centrala termică individuală a devenit o necesitate, este greu să implementezi o strategie în acest sector. Fără un plan concret în acest domeniu, care să reducă amprenta de carbon, n-avem nicio șansă să ardem etapele, să ne pregătim pentru viitorul energetic”, arată analiza.
Potrivit experților, în următorii 10 ani, folosirea gazelor pentru încălzire și activități casnice ar putea deveni mai scumpă decât utilizarea energiei electrice, astfel că utilizarea gazului natural va rămâne o soluție optimă doar în sectorul petrochimic.
„În următorii 5-6 ani, pentru populație va fi mai ieftin să treacă la încălzirea pe curent electric, centralele termice electrice având deja un randament foarte bun. Inovația în domeniu și taxele de poluare ce vor fi implementate la nivelul UE vor face ca folosirea gazelor naturale să nu mai fie rentabilă, urmând calea cărbunilor. Este necesar un proiect național de susținere a centralelor electrice”, afirmă experții.
Dincolo de curentul electric, o altă soluție care să elimine nevoia de gaze naturale poluante o reprezintă centralele pe hidrogen, aflate în stadiul de dezvoltare și care vor deveni realitate în următorii ani.
Potrivit analizei, asta nu înseamnă că exploatarea gazelor din Marea Neagră trebuie abandonată.
„Statul ar fi putut încasa cel puțin 1 mld. lei taxe directe și indirecte din exploatarea gazelor din perimetrul românesc”, mai arată analiza.
În plus, exploatarea din Marea Neagră ar putea deveni un proiect pilot pentru testarea tehnologiilor eoliene și pe bază de hidrogen. Asta mai ales că investitorii au luat deja în calcul principiile trasate de Green Deal și încearcă să reducă amprenta de carbon și să mizeze pe tehnologii care le pot aduce un avantaj economic pe termen mediu și lung.
În prezent, în România, se exploatează cca. 400 de zăcăminte de țiței și gaze naturale, din care OMV Petrom operează mai mult de 200 de zăcăminte comerciale de ţiţei și gaze naturale în România. În Marea Neagră, OMV Petrom operează pe șapte platforme fixe. Romgaz îşi desfăşoară activitatea, ca unic titular de acord petrolier, pe 8 perimetre de explorare, dezvoltare, exploatare.
Gazele naturale au o pondere de aproximativ 30% din consumul intern de energie primară.
În 2017, consumul total de gaze naturale a fost de 129,7 TWh, din care producţia internă a acoperit 89,4%, iar importul 10,6%. Structura consumului: consum casnic – cca 33,4 TWh (25,73%), producători de energie electrică și termica – cca. 35,4TWh (27,27%), industria chimică – cca. 12,9 TWh (9,93%), sectorul comercial – cca. 8,5 TWH (6,59%) .
Hidrocentralele, potențial uriaș
Dincolo de faptul că, până în 2050, va trebui să renunțăm, în mare parte, la resursele poluante, vestea bună este că avem resurse alternative. Iar cea mai importantă o reprezintă resursa hidro, exploatată în hidrocentrale.
Potrivit estimărilor, dintr-un total al potenţialului teoretic liniar de aproximativ 70,0 TWh/an, potenţialul teoretic liniar al cursurilor de apă interioare este de aproximativ 51,6 TWh/an, iar cel al Dunării (doar partea românească) este evaluat la cca.18,4 TWh/an.
Schemele de amenajare complexă a râurilor interioare şi a Dunării au fost elaborate începând din perioada interbelică şi au fost definitivate, în mare parte, până în anul 1990. Acestea au fost gândite pentru a permite folosinţe complexe: hidroenergie, navigaţie, regularizarea multianuală sau sezonieră a stocurilor de apă, pentru a permite alimentarea cu apă sau irigaţii, industrie şi populaţie, precum şi pentru atenuarea viiturilor şi tranzitarea lor în siguranţă la nivelul albiilor.
Schemele de amenajare au fost parţial puse în operă conform acestor folosinţe complexe până în 1990, dar o parte semnificativă sunt încă în stadiul de proiect sau au lucrări începute şi nefinalizate.
Potrivit strategiei energetice, realizată pe baza planurilor gândite încă înainte de 1990, potenţialul hidroenergetic tehnic amenajabil este de cca. 40,5 TWh/an, din care cca. 11,6 TWh/an revin Dunării, iar pe râurile interioare se poate valorifica un potenţial cca. 24,9 TWh/an prin centrale cu puteri instalate mai mari de 3,6 MW, iar restul de 4,0 TWh/an în centrale mai mici.
Focus pe energia eoliană
Pe fondul investițiilor private, România a devenit, în prezent, una dintre țările cu cel mai dezvoltat sector energetic ecologic din regiune. Avem șansa să ajungem ca 30% din energia necesară să fie furnizată din resurse regenerabile.
Sectorul eolian se află în prim-plan, cu capacități instalate de aproximativ 3.000 MW, cele mai multe focusate în zona Dobrogei. Prin poziţia sa geografică România se află la limita estică a circulaţiei atmosferice generată în bazinul Atlanticului de Nord, care se manifestă cu o intensitate suficient de mare pentru a permite valorificarea energetică doar la altitudini mari pe crestele Carpaţilor.
Pe măsură ce vom depăși criza COVID, investițiile în domeniu vor accelera, iar producătorii își propun un ritm de creștere de aprox. 500 MW anual. În următorii 10 ani, am putea atrage, astfel, investiții de peste 10 miliarde de euro în capacități noi de 6000 MW.
Un studiu sistematic de inventariere a potenţialului eolian teoretic pentru întreg teritoriul naţional s-a realizat de către ICEMENERG în anul 2006 şi a oferit o valoare a potenţialului de aproximativ 23 TWh/an prin instalarea unor capacităţi cu puterea totală de cca. 14.000 MW.
„Investițiile în eolian se desfășoară rapid, în 2-3 ani, astfel că putem ajunge la un nivel excelent până în 2030. Pentru ca sectorul eolian să își atingă potențialul este nevoie de rezolvarea problemelor din rețelele de transport, creșterea capacității de interconectare și stocare, unde suntem în continuare deficitari”, spun experții.
În prezent, România are o capacitate de interconexiune de 7%, și se estimează o creștere la peste 9%, fiind mai aproape de obiectivul de 10 %. Până în 2030, autoritățile estimează că se va ajunge la 15%, în principal prin implementarea PCI-urilor şi respectiv prin realizarea celorlalte proiecte de dezvoltare a rețelei electrice de transport incluse în Planul de Dezvoltare a RET perioada 2018 – 2027.
Și investiții în tehnologiile pe bază de hidrogen pot fi o soluţie optimă pentru decarbonizarea industrială.
„România are șansa de a dezvolta una dintre tehnologiile viitorului. De la sectorul chimic la cel auto, avem specialiștii și capacitățile necesare pentru a investi în acest domeniu considerat drept mai atractiv, în viitor, decât cel electric, mai ales în industria auto”, arată analiza.
Mașina electrică, în prim-plan
Investițiile în infrastructură sunt absolut necesare, însă trebuie însoțite de o strategie națională în privința transportului auto. Parcul auto naţional are aproape 80% dintre maşini cu o vechime de peste 10 ani, ceea ce reprezintă un pericol pentru sănătatea oamenilor, pe lângă cel adus de trafic.
„Avem cea mai mare rată de accidente raportată la numărul de locuitori din Europa. Iar acest lucru se întâmplă pentru că avem o infrastructură slab dezvoltată care nu este pregătită pentru numărul mare de maşini, dar şi pentru că starea tehnică a maşinilor din România este degradată”, arată analiza.
La finele lui 2019, în România erau înmatriculate 8,74 milioane de vehicule (autoturisme, motociclete, autoutilitare etc.), din care numai 392.430 erau noi (0-2 ani), iar cele mai multe aveau peste 12 ani de vechime (6,07 mil.vehicule). 4,34 milioane de vehicule erau pe motorină și 3,89 milioane pe benzină.
Potrivit experților, dincolo de extinderea Programului Rabla, este nevoie de o legislație care să limiteze circulația mașinilor poluante. „O mașină produce, în medie, între 1,5 şi 6 tone de CO2 anual. Dacă vrem să limităm poluarea, să decarbonizăm traficul rutier, este nevoie de investiții în transportul în comun, de susținerea tranziției la autovehiculele electrice și, în viitor, la cele pe hidrogen’’, spun experții.
Experții susțin, printre altele, necesitatea unui program național de garantare a creditelor auto pentru mașinile nepoluante, în condițiile în care, de exemplu, avem una din cele mai mari flote de camioane din Europa.
„Este necesar ca, în Programul de Redresare și Reziliență pentru România, să existe o alocare substanțială pentru dezvoltarea, în parteneriat public-privat, de rețele de alimentare a automobilelor electrice, o condiție esențială pentru dezvoltarea pieței auto nepoluante”, se spune în analiză.
Potrivit experților, în sectorul auto, trecerea la tehnologiile verzi a devenit realitate. Ford construiește deja la Craiova un automobil hibrid, iar Dacia va lansa un automobil electric, Dacia Spring.
„Investițiile în tehnologii nepoluante, în sectorul auto, reprezintă un bun exemplu de adaptare la noua realitate economică”, explică Adrian Negrescu. „Din păcate, singurul automobil electric românesc, Dacia Spring, va fi produs în China, astfel că, inerent, statul român va susține producția de acolo, în loc să susținem dezvoltarea unor capacități de producție în țara noastră”, a mai spus acesta.
Scăderi de emisii poluante se pot face și pe liniile de fabricație, din toate sectoarele industriei auto.
„Reducerea amprentei de carbon, a emisiilor poluante, va deveni, în următorii ani, unul dintre principalele criterii de succes în business. Unii vor câștiga, pentru că investesc în tehnologii nepoluante, alții vor pierde și vor plăti facturi uriașe pentru că au ratat trenul retehnologizării verzi”, arată analiza.
Inovația și oamenii
Dincolo de investițiile în sectoarele verzi, cele în inovație și resursa umană sunt esențiale pentru dezvoltarea unui mediu de business pregătit pentru Industry 4.0, pentru economia bazată pe digitalizare, inovație și tehnologie.
Din păcate, la acest capitol, România se confruntă cu o criză puternică, pe toate palierele, de la cei care ar trebui să construiască proiecte de finanțare și cercetare, la angajații care să folosească noile tehnologii.
„În sectorul resurselor umane, România are nevoie de un amplu program de reconversie profesională în meseriile viitorului, iar programul de reziliență ar putea fi primul pas spre o recalificare la nivel național. Cursuri specializate, gratuite, asigurate de stat și de partenerii săi din mediul privat, în cadrul cărora oamenii să-și dezvolte competențele digitale, pentru noua realitate economică”, a declarat Marius Hărătău.
În dezvoltarea cursurilor de reconversie profesională, este esențial ca statul să implice și mediul privat, să accepte sfaturi de la consultanţi şi oameni din industrie, mai ales în domeniile care țin de Green Deal.
„Tranziția la Pactul Verde, de eliminare a tehnologiilor poluante din economie, va fi una dintre cele mai mari provocări economice ale României. Dacă nu vom acționa rapid, eficient, cu programe de stimulare a investițiilor green pe lanțurile economice, cu o implicare activă a statului și a companiilor, vom rata șansa de a ne pregăti pentru viitor. România joacă în 2021 cartea deceniului, prin Programul de Redresare și Reziliență! Investițiile în tehnologiile verzi, de la eolian la hidrogen și transport electric, sunt cruciale pentru viitorul economic al țării”, afirmă Marius Hărătău, managerul Factory 4.0.