Al doilea pachet de reformă fiscală marchează o nouă etapă în eforturile Guvernului de reducere a deficitului bugetar, care înțelegem că face eforturi pentru eficientizarea aparatului administrativ. Aceste ajustări nu sunt ușoare și nu pot fi realizate peste noapte, însă, în paralel, presiunea se mută din nou spre creșterea impozitării – o direcție care, deși justificată de nevoia de echilibru bugetar, ridică semne de întrebare pentru antreprenori, cu privire la impactul asupra investițiilor și climatului de afaceri.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
În Uniunea Europeană întreprinderile mici și mijlocii sunt coloana vertebrală a economiei. Peste 90% din toate afacerile active sunt IMM-uri, iar acestea generează mai mult de jumătate din valoarea adăugată creată. Sunt motorul locurilor de muncă, al inovației și al stabilității sociale. Din acest motiv, multe state europene își gândesc politicile fiscale astfel încât să le protejeze și să le ajute să crească, mai ales în perioade economice dificile.
Franța, Spania, Belgia sau Olanda au redus sau chiar au eliminat capitalul social minim necesar pentru a înființa o firmă. Poți deschide o afacere cu un singur euro, fără să fii obligat să blochezi sume mari de la început. În loc de bariere financiare, aceste țări pun accent pe reguli de responsabilitate: administratorii trebuie să demonstreze că firma este solvabilă înainte de a distribui dividende, iar dacă nu respectă acest lucru răspund personal. Scopul este clar — să nu blochezi inițiativa antreprenorială, ci să te asiguri că banii din firmă sunt gestionați corect.
În România însă, cel de-al doilea pachet fiscal propune creșterea capitalului social minim la 8.000 de lei. Pentru un tânăr care vrea să deschidă un mic atelier, un restaurant sau o firmă de software, acești bani ar putea însemna echipamente, chirie sau salariile primilor angajați.
O altă măsură propusă este limitarea deductibilității pentru serviciile de management, consultanță, drepturi de proprietate intelectuală și dobânzi plătite către firme afiliate. Dacă ponderea acestor cheltuieli către afiliați depășește 3% din totalul cheltuielilor de aceeași natură cu afiliați și neafiliați raportate, partea care depășește acest plafon devine cheltuială nedeductibilă. Oficial, această schimbare urmărește combaterea transferului de profit către alte jurisdicții.
În realitate, există riscul ca această măsură să afecteze îndeosebi grupurile românești, care sunt în mod uzual deținute integral de antreprenori români și încadrate automat drept entități afiliate. Polonia a introdus impozitul pe profiturile deturnate (diverted profits tax) ca parte a reformelor fiscale (“Polish Deal”), care a intrat în vigoare în anul fiscal 2022, dar care se aplică exclusiv tranzacțiilor cu entități afiliate nerezidente. Mai exact, s-a introdus acest impozit pe profiturile deturnate pentru plățile efectuate către companii afiliate nerezidente, respectiv sunt nedeductibile cheltuielile cu afiliații nerezidenți catalogate ca transfer abuziv de profit (ex. servicii necorporale, licențe, finanțări etc.), atunci când acestea depășesc 3% din totalul cheltuielilor deductibile, iar beneficiarul are o impozitare efectivă sub 14,25%.
De asemenea, se elimină și eșalonarea simplificată a datoriilor fiscale, un mecanism care ajută multe IMM-uri să își păstreze lichiditatea în momente grele. În alte state, cum ar fi Franța, Germania și Italia, există în continuare mecanisme de eșalonare simplificată a datoriilor fiscale, concepute pentru a sprijini contribuabilii cu istoric bun și dificultăți temporare de lichiditate. Spre exemplu, Franța acordă eșalonări de plată fără formalități excesive, pentru sume mai mici, dacă firma este la zi cu declarațiile și are comportament fiscal corect. Germania permite plata în rate cu proceduri mai ușoare pentru planuri scurte sau sume mici, dar cu cerințe mai stricte (ex. plan de lichiditate, garanții) pentru perioade mai lungi. Iar Italia are cea mai clară schemă „simplificată” pentru datorii de până la 120.000 euro, prin care contribuabilii pot obține până la 84 de rate doar pe baza de autocertificare, iar cu documente justificative – până la 120 de rate. Aceste scheme nu protejează evazioniștii, ci tocmai antreprenorii corecți care trec printr-o perioadă cu încasări mai slabe, dar care vor să își achite obligațiile fără să-și blocheze complet activitatea.
Multe dintre aceste schimbări lovesc indirect și în antreprenorii care trăiesc din dividendele firmelor lor. Pentru ei, dividendele reprezintă echivalentul venitului pentru munca și riscul pe care și l-au asumat. Dacă regulile se schimbă brusc și devin restrictive, mesajul pe care îl primesc este că nu sunt bineveniți să își valorifice munca în România. În loc să stimuleze reinvestirea voluntară a profitului, asemenea măsuri pot descuraja orice plan de dezvoltare.
În acest context, nu este deloc surprinzător că se discută tot mai mult despre mutarea afacerilor în țări precum Republica Moldova sau Bulgaria, unde taxele par mai mici. Dar simpla înregistrare a firmei în altă țară nu înseamnă automat și scutirea de plată a taxelor în România. Dacă activitatea, clienții și managementul rămân aici, obligațiile fiscale rămân și ele. În plus, riscul de a intra în conflict cu legislația fiscală este mare, iar economiile anticipate pot fi anulate de costurile fiscale viitoare.
Nu trebuie să uităm că susținerea antreprenorilor corecți nu înseamnă tolerarea evaziunii sau a celor care folosesc legea pentru scopuri incorecte. Evazioniștii trebuie sancționați ferm, iar instrumentele de control trebuie întărite. Dar în același timp, este esențial ca aceste măsuri să fie calibrate astfel încât să nu sufere tocmai cei care își plătesc taxele și contribuie onest la buget. Dacă regulile sunt prea dure sau aplicate fără discernământ, există riscul să sufocăm motorul economiei în loc să îl alimentăm.
Recentul Raport anual al Comisiei Europene privind fiscalitatea arată că România are unul dintre cele mai mari decalaje de colectare a TVA din UE. Acest „VAT gap” înseamnă pierderi semnificative la buget din cauza neconformității și fraudei. Totuși, recomandarea Comisiei nu este creșterea taxelor, ci îmbunătățirea colectării prin digitalizare, facturare electronică și audituri mai eficiente. La nivel european, administrațiile fiscale moderne au reușit să aducă venituri suplimentare considerabile doar prin eficientizarea controalelor, fără a mări povara fiscală asupra companiilor. Această direcție este importantă și pentru România, mai ales că pachetul fiscal 2 a fost prezentat ca având și un rol în reducerea cheltuielilor administrative ale sistemului fiscal, ceea ce ar putea alinia politicile naționale la recomandările europene.
România are nevoie de reguli fiscale ferme care să combată abuzurile, fără să îngreuneze viața celor corecți. În loc de bariere suplimentare și costuri inutile, este mai eficient să ne inspirăm din bunele practici europene: capital minim redus sau inexistent, scheme flexibile de plată pentru contribuabilii cu istoric bun, reguli clare și țintite împotriva celor care eludează legea și, mai ales, predictibilitate. Doar într-un asemenea cadru antreprenorii vor avea curajul să investească, să inoveze, să creeze locuri de muncă și, cel mai important, să rămână și să construiască viitorul în România.
Mihaela Mitroi este doctor în economie, consultant fiscal cu peste 25 de ani de experienţă în cadrul celor mai mari firme de consultanţă. Este prima femeie din România ce a devenit partener într-un Big 4. A condus departamentul de consultanţă fiscală şi juridică din PwC România, a fost responsabilă pentru clusterul sud-estic. A fost partener al EY România responsabil pentru clusterul sud-estic. În prezent, Mihaela Mitroi este Managing Partner, Global Tax Advise.
Opiniile exprimate în această rubrică nu reprezintă neapărat poziția redacției.
