sursa foto: Comisia Europeană
Accederea în UE a avut un efect pozitiv major asupra guvernării în numeroase state est-europene; chiar dacă nimic nu e garantat, i-ar oferi și Ucrainei o ocazie istorică de a adopta reforme anticorupție durabile, scrie Kyiv Post, potrivit Rador Radio România.
Oamenii tind să ia corupția dintr-o țară ca pe un lucru dat, susținând că unele țări sunt corupte, dar altele nu. E adevărat că amploarea corupției variază mult și tinde să se perpetueze. Cele patru țări nordice [scandinave – n.trad.] se clasează mereu printre cele mai puțin corupte din lume, în vreme ce cleptocrațiile autoritare din Africa, Orientul Mijlociu și Asia Centrală se regăsesc printre cele mai corupte. Ucraina suferă grav de corupție de vreme îndelungată, însă intrarea în UE i-ar putea ameliora situația.
Oricărui călător ajuns în Europa de Est îi devine evident că situația s-a schimbat mult în privința corupției. Evoluția variază de la țară la țară. Cel mai mult sar în ochi îmbunătățirile din Polonia și statele baltice, în vreme ce Ungaria nu face altceva decât să regreseze. Cel mai bun indicator al corupției e Indicele Percepției Corupției, un clasament cu 180 de țări întocmit anual de competentul ONG Transparency International (TI).
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Accederea în UE a avut un efect pozitiv major asupra guvernării în cele 11 state foste comuniste care au aderat după 2014. Opt dintre ele și-au îmbunătățit substanțial guvernarea, în vreme ce trei (Ungaria, Bulgaria și Slovenia) au înregistrat o deteriorare a acesteia. Iar schimbările sunt palpabile.
Estonia este adevărata campioană. TI o clasa încă din 2004 pe locul 31, pentru ca în 2022 să se ridice pe locul 14, adică mai puțin coruptă decât jumătate din membrii vechi ai UE. Lituania s-a ridicat pe locul 33 și Letonia pe 39. Aceste trei țări baltice au ajuns acum statele postcomuniste cel mai puțin corupte. Sunt concomitent și țările care au adoptat cele mai radicale reforme economice la începutul anilor ’90, iar după ce au intrat în UE s-au folosit de noul lor statut pentru a-și aprofunda și consolida acele reforme.
Totuși, cele două țări care și-au îmbunătățit situația cel mai mult sunt România și Polonia. În anii ’80 Polonia era considerată deplin coruptă, dar la începutul anilor ’90 a adoptat reforme economice la fel de radicale ca ale țărilor baltice, iar impactul pozitiv asupra guvernării a fost și el similar. Și, tot la fel ca statele baltice, Polonia a profitat de apartenența la UE pentru a-și îmbunătăți guvernarea și mai mult. Nici măcar ultimii opt ani de guvernarea naționalistă nefastă nu au reușit să-i distrugă standardele europene.
România e codașă în privința reformelor de piață, dar, chiar și așa, a avansat 24 de poziții, de pe locul 87 în 2004 pe 63 în 2022, demonstrând că procurorul independent anticorupție care a trimis în instanță peste 1.000 de demnitari i-a schimbat guvernarea. Mulțumită presiunii puternice a UE, procurorul anticorupție a izbutit să lucreze eficient în ciuda împotrivirii masive pe care a întâmpinat-o din partea vechii elite comuniste. Lecția desprinsă din cazul României e că și o reformă judiciară tardivă e posibilă, numai că ea necesită un sprijin puternic din partea UE. Este o lecție importantă pentru Ucraina, dar și pentru UE, cu privire la cum ar trebui să gestioneze Ucraina.
După aceste cinci succese formidabile urmează cele trei moderate: Cehia (pe locul 41 în 2022, +10 comparativ cu 2004), Slovacia (49, +8) și Croația (57, +10). Toate aceste țări au adoptat măsuri decente, iar Croația și-a ameliorat mult situația în ultimii ani.
Și cazurile celor trei codași – Ungaria, Bulgaria și Slovenia – prezintă interes. La momentul prăbușirii comunismului Slovenia era de departe cea mai dezvoltată țară fostă comunistă, urmată de Ungaria. Situația lor relativ norocoasă – în comparație cu a celorlalte state postcomuniste – le-a determinat să se culce pe-o ureche în privința reformelor. Slovenia se remarcă drept țara postcomunistă cu cele mai puține privatizări. În cele din urmă, reticența ei de a lua măsuri în sensul ameliorării guvernării și-a spus cuvântul.
Dar cel mai interesant caz e al Ungariei. Nici o altă țară din UE nu a mai cunoscut o deteriorare atât de rapidă a guvernării.
Ungaria avea în 2004 a treia cea mai bună guvernare dintre țările postcomuniste, după Slovenia și Estonia (clasată pe locul 42), însă acum are cea mai proastă guvernare dintre toate cele 11 state, prăbușindu-se 35 de poziții, până pe locul 77. Explicația evidentă e că, de când a devenit premier în 2020, Viktor Orbán a făcut tot posibilul pentru a submina guvernarea Ungariei și a deturna fondurile publice către el și camarila lui.
Bulgaria are în schimb o poveste simplă și tristă. În ciuda numeroaselor tentative întreprinse de reformatori de bună credință, guvernul nu a fost niciodată suficient de puternic pentru a sparge vechile grupuri comuniste de crimă organizată. UE pare să fi priceput foarte bine cum stau lucrurile, însă ar trebui să încerce mai mult să ajute forțele binelui din Bulgaria să-i înfrângă pe bătrânii infractori comuniști.
Buna guvernare nu este un obiectiv în sine. Ea e importantă fiindcă duce la bunăstare economică. Exemplu: în 2022 Estonia aproape a egalat PIB-ul per capita al Sloveniei (28.000 de dolari), pe când în 1995 Slovenia avea un PIB per capita de patru ori mai mare ca al Estoniei.
Cele trei mari campioane în ascensiune sunt țările baltice – Estonia, Lituania și Letonia -, ducând-o incomparabil mai bine decât Ungaria semi-autoritară, care este concomitent marele perdant și la capitolul bunăstare economică.
Bulgaria rămâne cea mai săracă țară din UE, chiar mai săracă decât Rusia. Reaua guvernare spre beneficiul cârmuitorilor corupți este extrem de costisitoare pentru populație.
Ce înseamnă toate acestea pentru Ucraina? Accederea în UE i-ar oferi și Ucrainei o ocazie excelentă de a-și îmbunătăți guvernarea, dar nimic nu este garantat. Aderarea e un mijloc de a susține reformele interne. În prezent Ucraina figurează pe locul 116 în Indicele Percepției Corupției, dar a avansat mult din 2014 (locul 142), iar reformele adoptate de ea în ultimii doi ani prevestesc o nouă ascensiune. Țările baltice, Polonia și România îi oferă Ucrainei cele mai relevante exemple cu privire la ce funcționează și ce nu, precum și ce ar fi de făcut.
Articol de Anders Åslund (profesor la Georgetown University, specialist în economia Europei de Est, membru al grupului de reflecție suedez Stockholm Free World Forum)