ANALIZĂ Apărarea României 2030: Avem nevoie de 7,5 miliarde lei investiții, suntem deficitari la mai toate capitolele

·         Este principalul furnizor intern de produse, sisteme de tehnică militară și servicii de mentenanță pentru instituțiile din cadrul forțelor sistemului național de apărare, denumit în continuare FSNA;

·         Are potențial de export pentru anumite produse, în special pentru arme și muniție de infanterie, fapt demonstrat de portofoliul de contracte;

·         Compatibilitate educațională și procedurală cu clientul final național – FSNA;

·         Existența unui nucleu de specialiști și a unui număr de personal calificat, cu experiență în domeniul industriei de apărare;

·         Posibilitatea de cooperare cu firme străine pentru dezvoltarea de produse noi cu potențial de piață;

·         Costurile de operare mici ale unor societăți, față de alți operatori din domeniu;

·         Existența de active excedentare care pot fi valorificate/utilizate în scopul retehnologizării și dezvoltării capacităților de producție;

·         Capacități de mentenanță în domeniul aviației militare și civile, inclusiv centre regionale în cadrul NATO;

·         Eligibilitatea /bonitatea financiară a ROMARM – nu are datorii restante și poate asigura susținerea financiară a filialelor pentru participarea la diverse licitații organizate de MapN;

·         Poziția strategică și accesul facil la căile de transport;

·         Dreptul de proprietate intelectuală asupra unor proiecte;

·         Existența unor operatori economici privați care au reușit să obțină performanțe remarcabile atât pe plan intern cât și extern;

·         Capacitate de investiții sporită a operatorilor economici privați;

·         Posibilitatea operatorilor economici de a accesa fonduri europene.

·         Dispariția unor furnizori interni si afectarea lanțurilor de aprovizionare a operatorilor economici cu consecințe grave în asigurarea securității aprovizionării;

·         IMM-urile din domeniu sunt slab susținute și spijinite;

·         Uzura fizică și morală a tehnologiilor de fabricație, utilajelor și elementelor de infrastructură;

·         Acumularea de arierate/datorii semnificative la nivelul unor operatori economici de stat, incapacitatea de a-și finanța producția din fonduri proprii sau atrase;

·         Fragmentare excesivă a operatorilor economici de stat ceea ce nu permite aplicare principiilor economiei de piață care asigură o mai mare eficiență si reducere a costurilor;

·         Cea mai mare parte a produselor sunt realizate pe baza licențelor și a documentației de execuție la standarde non-NATO;

·         Cea mai mare parte a operatorilor economici de stat au devenit doar integratori cu dependență foarte mare față de furnizori;

·         Incapacitatea de a mai realiza unele produse din nomenclatorul de fabricație;

·         Nivelul scăzut de competitivitate și existenta unor capacități de producție energofage;

·         Schimbarea frecventă a managementului și a consiliilor de administrație;

·         Personal de cercetare-dezvoltare subdimensionat față de necesități și nivel salarial redus în domeniu;

·         Lipsa unor facilități fiscale sau instrumente financiare de sprijin în domeniul cercetării- dezvoltării- inovării;

·         Costuri ridicate cu dezvoltarea și implementarea produselor;

·         Pierderea/migrarea forței de muncă calificate;

·         Nivelul ridicat al mediei de vârstă a personalului;

·         Lipsa competențelor digitale de bază la nivelul personalui excutant;

·         Calitate slabă a produselor determinată în principal de tehnologiile depășite din punct de vedere tehnic dar și de neglijența în derularea proceselor tehnologice;

·         Fluctuație de personal și dificultate de angajare din cauza nivelului scăzut al salarizării;

·         Birocrația excesivă, specifică sistemelor administrative publice;

·         Incapacitatea de accesare a surselor de finanțare nerambursabile (UE);

·         Finanțarea insuficientă pentru modernizarea capacităților de producție;

·         Lipsa investițiilor pentru transfer tehnologic;

·         Lipsa de interes a investitorilor strategici de a investii în industria de apărare românească;

·         Sistemul informațional insuficient dezvoltat;

·         Sistem bancar si de finanțare strict și riguros care îngreunează obținerea de credite de către operatorii economici din domeniul industriei de apărare, în comparație cu competitorii externi sau operatorii din alte domenii industriale;

·         Domeniu suprareglementat cu un cadru legislativ stufos, restrictiv și contradictoriu care crează obstacole birocratice; revizuirea legislației specifice achizițiilor publice din domeniul apărării și securității;

·         Asigurarea cadrului legal pentru omologarea și funcționarea poligoanelor uzinale din cadrul structurilor industriei de apărare, inclusiv pentru organizarea și executarea tragerilor cu muniție reală de toate calibrele;

·         Lipsa unei strategii de dezvoltare a industriei de apărare pe termen mediu și lung.

·         Necesitatea asigurării siguranței în aprovizionarea cu produse militare a forțelor din FSNA, în contextul conflictelor globale;

·         Implicarea operatorilor economici în programe de cooperare industrială și tehnologică aferente achizițiilor majore din import a instituțiilor din FSNA în special a Ministerului Apărării Naționale (cu invocarea art. 346 din TFUE);

·         Existența la nivel internațional a unei mari cereri pe termen scurt și mediu de armament și muniție aferentă, în special pe relația Ucraina;

·         Participarea la crearea unei baze tehnologice și de producție națională care să aibă masa critică necesară negocierilor de constituire a Bazei Europene Tehnologice și Industriale de Apărare;

·         Accesarea unor programe europene (EDF) și euro-atlantice prin implicarea unor structuri neguvernamentale din industria națională de apărare;

·         Crearea unor consorții naționale formate din societăți viabile cu capital de stat și societăți competitive private, care, în parteneriat cu autorități din Sistemul Național de Securitate să dezvolte și să implementeze programe naționale prioritare;

·         Asocierea unor societăți cu capital majoritar și/sau integral de stat în perspectiva participării la programe europene, euro-atlantice și internaționale;

·         Crearea unor societăți de tip joint venture pe programele prioritare;

·         Redobândirea și recâștigarea unor piețe tradiționale de export – Orientul Mijlociu, Asia și Africa;

·         Existența unui portofoliu de clienți tradiționali;

·         Necesitatea modernizării echipamentelor militare și de intervenție din dotarea FSNA;

·         Noul interes acordat domeniului apărării de către Guvernul României și organizațiile internaționale ca urmare a existenței unor conflicte militare în proximitatea granițelor României;

·         Tendința de creștere a cererii de produse militare și existența unor clienți tradiționali;

·         Preocupările existente la nivelul FSNA  pentru realizarea mentenanței tehnicii militare, echipamentelor și mijloacelor destinate domeniului apărării.

·         Interesul acordat domeniului apărării de către Guvernul României și de organizațiile internaționale ca urmare a existenței unor conflicte militare în proximitatea granițelor României;

·         Necesitatea reînnoirii echipamentelor militare și de intervenție din dotarea FSNA;

·         Susținerea industriei de apărare de către statul român, în conformitate cu articolul 346 din TFUE;

·         Interesul pentru menținerea unor filiale ale C.N. ROMARM S.A. ca furnizori siguri pentru componentele Sistemului Național de Apărare în caz de mobilizare, intervenții sau război;

·         Existența unor cereri pentru crearea de joint-venture-uri sau asocieri cu firme străine care pot contribui la asigurarea pieței de desfacere pentru unele produse militare;

·         Disponibilizarea activelor excedentare, care nu concură la procesul de producție și care nu sunt incluse în inventarul capacităților de producție pentru apărare;

·         Participarea la programele europene pentru industria de apărare (EDF, EDIDP și PESCO) și ESA;

·         Existența unor capacități de producție neexploatate la potențial maxim.

·         Creșterea concurenței pe piața internațională;

·         Efectele modificări mediului economic, politic și global de securitate;

·         Dependența de importuri prin dispariția unor colaboratori pe orizontală din industria națională de apărare;

·         Posibila intrare în insolvență a unor societăți din cauza datoriilor istorice acumulate;

·         Constrângerile ecologice și de mediu;

·         Deprofesionalizarea accentuată și lipsa forței de muncă ca urmare a inexistenței unui cadru adecvat de școlarizare pentru industria de apărare;

·         Inexistența unui cadru de organizare și coordonare unitară, la nivel național, cu rol determinant în gestionarea activităților productive și de valorificare a produselor destinate FSNA;

·         Lipsa de feedback a ofertelor la export;

·         Criza pandemică COVID-19, invazia Rusiei în Ucraina în 2022 și efectele acestora;

·         Implementarea cu întârziere a programelor de investiții cu implicații majore în ceea ce privește pierderea de clienți și efectele economice negative imediate (neplată datorii etc.);

·         Concurența agresivă în domeniul echipamentelor optoelectronice (lunete, suporți, ochelari de vedere pe timp de noapte etc.) din partea firmelor asiatice din domeniu care au investit masiv în cercetare și tehnologie și practică prețuri sub nivelul firmelor similare din statele membre UE și NATO;

·         Aplicarea unei politici de embargo, pe anumite zone și țări, în domeniul echipamentelor militare din partea UE ceea ce poate bloca, temporar, vânzări si execuții de contracte/comenzi.