Un angajat dintr-o companie susținută de investiții străine produce aproximativ cât doi angajați dintr-o firmă fără capital străin, arată o analiză realizată de Cristian Popa, membru al Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
Cristian I. Popa, CFA este membru al Consiliului de administrație al BNR, dar precizează că opinia prezentă îi aparține autorului și nu reprezintă poziția instituției
O comparație directă între companiile cu investiții străine directe (ISD peste 10% din capital) și cele fără investiții străine (incluzând atât privat cât și de stat) arată o discrepanță pronunțată între companiile cu și fără capital străin în ceea ce privește cifra de afaceri generată anual, în medie, de un angajat, conform unei analize publicate de Popa pe pagina sa de LinkedIn:
· Firme ISD: 960.000 lei/salariat
· Firme non-ISD (incluse și cele de stat): 485.000 lei/salariat
“Cu alte cuvinte, un angajat dintr-o companie susținută de investiții străine a produs aproximativ cât doi angajați dintr-o firmă fără capital străin. O parte din explicație constă în faptul că firmele ISD valorifică economiile de scară, beneficiază de acces superior la capital, tehnologii avansate, practici de management mai eficiente și piețe externe, toate acestea traducându-se într-un final într-o productivitate mai mare”, spune Popa.

Acesta menționează că societățile ISD plătesc salarii notabil mai mari, în medie, cu 80% (costuri salariale medii brute lunare de 9.500 de lei față de 5.200 de lei la non-ISD).
“În plus, firmele străine beneficiază adesea de active intangibile (mărci, patente, sisteme informatice performante, know-how) provenite de la compania-mamă, care sporesc eficiența și competitivitatea, au probabil și un acces mai facil la piețele de export. Spre deosebire de acestea, multe microîntreprinderi locale funcționează cu capital redus și fără echipamente de ultimă generație, ceea ce limitează productivitatea. Un alt aspect esențial este forța de muncă. Companiile ISD atrag, dar și formează angajați mai bine pregătiți, ceea ce contribuie direct la productivitatea ridicată. Este o spirală: salariile mari atrag specialiști, specialiștii susțin performanța și veniturile ridicate, ceea ce permite continuarea creșterilor salariale. În schimb, firmele non-ISD, în special IMM-urile autohtone, întâmpină dificultăți în recrutarea și păstrarea specialiștilor”, notează Popa.
Analiza mai arată că, deși firmele ISD sunt puține ca număr (aproximativ 5% din totalul companiilor cu cifră de afaceri nenulă), ele contribuie cu peste 40% la cifra de afaceri totală a economiei și setează un etalon ridicat de eficiență.
“Indiferent de opiniile contrare exprimate în spațiul public, realitatea este că economia românească este impulsionată în special de „motorul” companiilor mari și/sau cu capital de proveniență străină. Fac România mai prosperă”, sintetizează specialistul.
Un alt contrast major evidențiat de date între cele două categorii: cifra de afaceri per angajat este aproape dublă în firmele ISD față de cele non-ISD, dar profitul per angajat, este doar marginal mai mare în firmele non-ISD.
“O posibilă explicație este că multinaționalele lucrează adesea în industrii cu marje mici și volume mari (retail, auto, etc.). Mai mult, multinaționalele reinvestesc frecvent câștigurile în modernizare și expansiune, fapt evidențiat inclusiv în rapoartele anuale ISD ale BNR, o mare parte din noile ISD-uri fiind, de fapt, profiturile reinvestite”, notează Popa.
“Nu există prosperitate în izolaționism sau autarhie”
Acesta susține că, pentru a dezvolta în continuare România, deschiderea economică trebuie să continue: investițiile străine nu doar că stimulează productivitatea companiilor în care sunt realizate, dar creează și efecte de spillover (difuzarea cunoștințelor și tehnologiilor către firmele locale), fie prin parteneriate, fie prin competiție directă.
“Investițiile străine sunt un vot de încredere din partea partenerilor tăi internaționali, iar ei votează mereu cu portofelul. Atragerea investițiilor străine trebuie să rămână o prioritate, iar România are în continuare foarte multe de câștigat din menținerea unei atitudini pro-investiții străine. Un climat economic stabil, mai puțină birocrație, fără bariere inutile și acces facil la piețele externe sunt factori esențiali pentru o economie liberă și prosperă. Nu degeaba reprezentanții mediului de afaceri cer mereu stabilitate și predictibilitate. Protecționismul nu este o soluție, este o problemă”, spune Popa.
Acesta consideră că decalajul de productivitate dintre firmele ISD și cele non-ISD nu trebuie privit ca unul imposibil de recuperat.
“Există povești românești de succes, companii care au reușit să crească puternic prin inovare, digitalizare și integrarea în lanțuri economice internaționale. Avem inclusiv companii românești care prosperă în afara țării, reușind să-și internaționalizeze cu succes activitatea. Deschiderea economică trebuie privită și ca o oportunitate pentru firmele locale de a învăța, de a se adapta și de a deveni mai competitive. Pe măsură ce firmele locale se maturizează, întreaga noastră societate beneficiază”, spune Cristian Popa.
“Să îți iubești țara înseamnă să îți dorești să fie prosperă. Nu există prosperitate în izolaționism sau autarhie. Suveranismul fără liberalism nu poate aduce decât regres, cei peste 1,1 milioane de români ce lucrează în multinaționale ar trebui să știe mai bine. Pentru prosperitate este nevoie de eficiență, productivitate, cooperare internațională și integrare în piețele europene și globale, capital și muncă. Investițiile străine fac și ele România mai prosperă”, notează Popa în analiza sa.
Concluziile analizei lui Cristian Popa:
- Companiile mari și cele cu capital străin nu obțin profituri uriașe, așa cum auzim adesea, ci împart beneficiile eficienței operaționale atât cu angajații, prin salarii mai mari, cu consumatorii, prin prețuri competitive, dar și cu statul, plătind taxe.
- Aceste companii se detașează prin productivitate ridicată, în timp ce microîntreprinderile, firmele exclusiv românești și mai ales cele de stat rămân în urmă. Aceste disparități nu sunt întâmplătoare și indică existența unor factori structurali ce influențează eficiența firmelor.
- În primul rând, economiile de scară, accesul mai facil la piețele de capital și capacitatea de a investi în tehnologie fac diferența. Investițiile sunt esențiale pentru creșterea productivității pe termen lung.
- Cele mai bune practici manageriale și guvernanța corporativă eficientă sunt alți factori-cheie ce diferențiază firmele performante. Lipsa lor poate conduce la alocare ineficientă a resurselor și întârzieri în adoptarea inovațiilor. În acest sens, se pare că prezența capitalului străin nu este doar o sursă de finanțare, ci și un vector al transferului tehnologic.
- Capitalul uman este un alt determinant fundamental al productivității. O forță de muncă bine pregătită, educată, sănătoasă și cu competențe adecvate poate utiliza tehnologia mai eficient și poate genera mai multă valoare adăugată.
- Inovarea și digitalizarea separă și ele firmele eficiente de cele mai puțin eficiente. România este la coada clasamentului când vine vorba de inovare în UE, în principal din cauza investițiilor reduse în cercetare și dezvoltare (R&D), atât din sectorul public, cât și din sectorul privat. Dar inovarea nu înseamnă neapărat inventarea unui produs revoluționar, nu trebuie să reinventăm roata, poate fi și inovație de proces (găsirea unor metode mai bune de organizare a producției sau a lanțului logistic).
- Ărea multe reglementări și birocrația afectează în special firmele mici. Un cadru legislativ stufos și impredictibil înseamnă costuri administrative inutile, care apasă disproporționat asupra IMM-urilor. Companiile mari și cele străine au resurse pentru a depăși mai ușor aceste provocări (echipe dedicate sau capacitatea de a delega costul de conformare cu birocrația), însă firmele mici pierd timp și resurse valoroase în interacțiunea cu statul. Un mediu cu reglementări mai suple, debirocratizat, digitalizat și cu instituții eficiente ar permite firmelor să-și valorifice întregul potențial.
- Un sistem de educație solid rămâne esențial pentru o forță de muncă productivă și competitivă. La fel cum un sistem de sănătate eficient contribuie la o viață activă mai lungă și la maximizarea speranței de viață, o educație de calitate asigură capital uman bine pregătit. Creșterea productivității pe termen lung depinde de calitatea forței de muncă, iar aici sistemul de educație poate oferi mai mult.
“Există diferențe de productivitate între firmele din România care se pot explica printr-o combinație de factori interni (dimensiune, management, capital investit, competențele angajaților) și factori externi (accesul la finanțare, reglementări, climatul investițional). Ce nu se poate explica este percepția unora că refuzul capitalului străin, izolarea economică și întoarcerea la un trecut idealizat ar fi o soluție. Acel trecut nu a existat niciodată așa cum este el glorificat astăzi, a fost doar un miraj, o iluzie convenabilă care ignoră eșecurile economiei centralizate. În lumea reală, modernă, prosperitatea nu vine din izolare, ci din integrare, cooperare și scalare”, spune Popa.
Precizări metodologice
Analiza se bazează pe datele oficiale pentru anul 2023 și urmărește productivitatea muncii în România printr-un indicator simplu, dar, cred eu, relevant: cifra de afaceri per salariat (CA/salariat). Acest raport reflectă valoarea economică generată, în medie, de fiecare angajat într-o companie activă, oferind o imagine de ansamblu asupra eficienței diferitelor tipuri de firme. Iar diferențele sunt mari și greu de ignorat.
Pentru a asigura o comparație relevantă, au fost incluse doar companiile care au realizat cifră de afaceri nenulă, excluzând firmele inactive sau cele care nu au raportat venituri. De asemenea, nu sunt incluse PFA-urile, sau alte forme similare de organizare, nici lucrătorii din administrația publică sau cei care muncesc pentru companii străine în afara țării.
În analiză au fost incluse și costurile salariale, care reflectă efortul total al companiilor pentru remunerarea angajaților, incluzând salariile brute, tichetele, primele și alte beneficii, raportate la numărul de salariați.
Un alt detaliu relevant este că, din totalul firmelor din România, aproximativ 170.000 de companii au declarat cifra de afaceri 0. Analiza de față se concentrează strict pe companiile care au generat venituri în 2023 și se bazează pe cifrele oficiale declarate către autoritatea fiscală, fără a include eventuala economie gri.