Foto: Pixabay
Rata inflației va continua să crească în Europa și în acest an, și, dacă nu vor mai fi șocuri majore, este de așteptat să înceapă o reducere graduală începând cu anul 2023, potrivit unui analize realizată de Adrian Codîrlașu, vicepreședintele Asociației Analiștilor Financiar-Bancari din România (AAFBR). În România, inflația va rămâne în acest an exprimată în 2 cifre, probabil maximul ratei inflației va fi atins în trimestrul trei al acestui an, undeva în intervalul 15%-16%, urmând apoi o reducere graduală până la finalul acestui an și mai puternică în a doua parte a anului 2023, astfel încât, la finalul anului 2023, inflația să fie exprimată într-o singură cifră.
Potrivit analistului, sunt două șocuri majore care au generat această evoluție și anume: răspunsul politicii monetare și fiscale la criza COVID-19, în special în țările dezvoltate și impactul războiului declanșat de Rusia în Ucraina.
„Având experiența crizei subprime, când răspunsul politicilor monetare și fiscale a fost sub-optimal vs amploarea șocului economic indus de criza economică, în cazul crizei covid-19, autoritățile au preferat o supra-reacție, decât o sub-reacție. Astfel, în Statele Unite, a fost fără precedent. Bilanțul FED mai mult decât s-a dublat, de la puțin peste 4.000 de miliarde USD la aproape 9.000 de miliarde USD (creșterea inițială fiind în jur de 3.000 miliarde USD). Această măsură pe de o parte a introdus bani în economie, iar pe de altă parte a redus ratele de dobândă pentru scadențele lungi. Și cheltuielile guvernului au fost pe măsură, deficitul bugetar ca procent în PIB crescând de la 4,6% în 2019 la 14,9% în 2020 și 16,7% în 2021 (și implicit, datoria publică ca procent în PIB de la 106,8% in 2019 la 137,2% in 2021)”, se mai
În cazul Uniunii Monetare, dacă în cazul crizei subprime, până la apariția crizei datoriilor tarilor periferice ale Zonei Euro ECB nu a folosit relaxarea cantitativă, în cazul crizei covid-19, impulsul monetar a fost foarte puternic: de la un bilanț în jur de 4.750 miliarde EUR înaintea crizei covid-19, s-a ajuns la un bilanț de aproape 8.800 miliarde EUR.
Potrivit analizei, guvernele țărilor Zonei Euro s-au împrumutat și au susținut cheltuieli publice ridicate. Practic, s-a ajuns la situația în care din 2 euro aflați în circulație, unul este „tipărit” după apariția crizei corona.
Mai mult, băncile centrale emitente ale celor mai importante monede pentru economia globală, FED și BCE, au anunțat și schimbarea strategiei de politică monetară, în sensul acceptării unor rate de inflație superioare țintei de inflație dacă acestea sunt temporare. Practic, mesajul care a fost dat pieței este ca aceasta să se aștepte la rate de inflație mai mari decât în trecut.
Aceasta cantitate de monedă tipărită a căutat să cumpere active. Și am văzut creșteri substanțiale ale piețelor de acțiuni, real estate și mărfuri. Creșterea prețurilor pentru toate aceste active este importantă pentru inflație. În cazul acțiunilor și proprietăților, crescând prețul acestora, averea disponibilă crește, crește încrederea în economie și, implicit, apetitul de consum, ceea ce conduce la o majorare a cererii.
În cazul mărfurilor, majorarea prețurilor se duce direct în inflație, fie pentru faptul că acestea (cum este cazul produselor alimentare, energiei) intră direct în coșul de consum, fie că acestea sunt materii prime utilizate în producerea bunurilor care intră în coșul de consum.
Șocul de preț pe partea de mărfuri a început în prima parte a anului 2020 și a ținut până în trimestrul 3 al anului 2021.
Impactul creșterii prețurilor mărfurilor, având în vedere că ele sunt în special materii prime, este pus în evidență de evoluția prețurilor producției industriale. Acestea sunt prețurile la care companiile se tranzacționează între ele. Iar aceste prețuri au înregistrat creșteri spectaculoase. De exemplu, în România, la nivelul lunii iulie 2022, majorarea anuală a prețurilor producției industriale este de 52,3%. În Statele Unite, acestea s-au majorat cu 11,7% în martie 2022 (iar ulterior rata anuală s-a redus la 8,5% în septembrie 2022), iar în Uniunea Monetară cu 43,3% în august 2022.
Adrian Codîrlașu spune că aceste prețuri sunt importante pentru rata inflației, deoarece reprezintă practic o majorare de costuri pentru companiile care produc bunuri de consum, și acționează în principal asupra componentei ne-alimentare a ratei inflației. În fond, producția are ca scop final producerea de bunuri de consum, iar prețurile mărfurilor sunt principalul factor de transmisie în cazul celei de a doua componente de șoc asupra inflației, și anume invazia Rusiei in Ucraina.
Rusia este un furnizor de hidrocarburi important pe piața globală, și, până la declanșarea războiului în Ucraina, era cel mai important pentru Uniunea Europeană. În contextul crimelor de război ale armatei Rusiei în Ucraina, presiunea publică asupra guvernelor și autorităților Uniunii Europene de a renunța la importul de hidrocarburi din Rusia, pentru a nu mai finanța în acest mod războiul Rusiei în Ucraina, este extrem de puternică.
Acest război se suprapune și cu un focus sporit, inclusiv prin includerea lor în reglementări, asupra luării în considerare, în deciziile de afaceri și de investiții a factorilor ESG, adică Environmental (factorii cu impact asupra mediului), Social (factorii cu impact asupra societății) și Governance (modul în care companiile sunt conduse). Practic, oricine este serios în privința implementării factorilor ESG în deciziile de afaceri, nu are cum să ignore situația umanitară din Ucraina precum și impactul pe care îl are războiul pornit de Rusia asupra societății ucrainene. De aici vine o presiune suplimentară asupra companiilor de a renunța la afacerile pe care le desfășoară în Rusia. Și vedem deja companii de energie care refuză să mai importe hidrocarburi din Rusia, deși, acestea se tranzacționează la discount, iar în regimul actual de sancțiuni, acele importuri sunt încă permise.
Dacă decizia politică de a renunța la aceste importuri a fost deja luată, rămâne de stabilit viteza cu care se va renunța la aceste importuri. Însă renunțarea la aceste importuri va reduce oferta în special în Uniunea Europeană. Iar tranziția către alte forme de energie, mai verde, necesită timp. Ca urmare, de aici vine o presiune asupra prețurilor produselor energetice la nivel global, dar în special în Uniunea Europeană.
În cazul petrolului, Uniunea Europeană a găsit deja soluții alternative la petrolul rusesc. Ca urmare, prețul petrolului Brent, care este cel relevant pentru țările Uniunii Europene, după ce a atins un maxim (în perioada războiului din Ucraina) de 123,5 USD/baril la începutul lunii martie 2022, ulterior, și cu suportul creșterii producției în Norvegia, Canada si Statele Unite, precum și a eliberării de rezerve de către Statele Unite, prețul acestuia s-a redus treptat, tranzacționându-se în prezent în jur de, și chiar sub, 90 USD/baril.
În ceea ce privește gazul natural, Uniunea Europeană era dependentă la începutul războiului de gazul importat din Rusia. Iar furnizarea gazului natural de către Rusia era folosită de Rusia ca un mijloc de presiune asupra Uniunii Europene. Astfel, daca între 2019 si prima parte a anului 2021, gazul se tranzacționa pe piața europeană (TTF) între 4 si 28 EUR/MWh, în a doua parte a anului 2021 parcă a anticipat războiul ce urma a fi început de Rusia în Ucraina, crescând până la 127 EUR/MWh în octombrie 2021. Ulterior declanșării războiului de către Rusia, aceasta a crescut pana la un maxim de 340 EUR/MWh la finalul lui August 2022. Iar prețul ridicat al gazului a condus la creșterea prețului energiei electrice, gazul fiind utilizat în Uniunea Europeana și pentru producerea energiei electrice. Însă prin acțiunile Comisiei Europene de a căuta noi furnizori, de a solicita economisirea gazului, a finanța proiecte de furnizare de energie verde precum și de a solicita constituirea de rezerve prețul gazului a scăzut puternic pe parcursul lunilor septembrie si octombrie atingând în prezent 113 EUR/MWh în pofida încercărilor Rusiei de a pune presiune asupra prețurilor prin diverse acțiuni (inclusiv oprirea furnizării de gaz). Ce a realizat Comisia Europeana este reducerea importurilor de gaz din Rusia de la 40% din consumul Uniunii Europene înaintea începerii războiului la 9% in prezent. Mai mult, rezervele Uniunii Europene sunt în prezent la peste 90% din capacitate, infrastructura energetica suplimentară (atât conducte pentru import din afara Rusiei cât și terminale suplimentare de gaz lichefiat) fiind deja date in folosință.
Un alt șoc al acestui război vine asupra prețurilor produselor alimentare. Atât Rusia cât și Ucraina sunt exportatori importanți la nivel global de cereale. Rusia, pentru a pune presiune suplimentară asupra țărilor Uniunii Europene, a decis stoparea exportului de cereale către aceste țări. Ucraina, datorită blocajului la care este supusă de Rusia și a distrugerii infrastructurii de transport de către armata rusă, nu poate/sau poate într-o mică măsură să continue exportul de produse agricole. De aici, șocul produs asupra prețurilor produselor alimentare la nivel global.
Mai mult, atât Ucraina cât și Rusia sunt exportatori și de alte mărfuri și materii prime, care, din cauzele menționate mai sus, la care se adaugă sancțiunile puse asupra importurilor în Rusia, reduc oferta globală pentru acele mărfuri și materii prime.
Ca urmare, prețurile multor mărfuri și materii prime au înregistrat creșteri extrem de ridicate pe timpul desfășurării războiului. Exemple de evoluția anuală a preturilor: petrol: peste 60%, gaz natural în UE: și de peste 1000% în anumite perioade, în Statele Unite în jur de 150%; cărbune: +250%; litiu (folosit pentru bateriile electrice): peste 400%; grâu: in jur de 50%; secară: +70%; nichel: +80%; zinc: +40%.
Iar aceste prețuri se duc fie direct în prețurile coșului de consum (inflație), cum este cazul produselor alimentare și energiei, cât și indirect, prin prețurile producției industriale, în componenta de prețuri nealimentare a ratei inflației.
Impactul asupra economiei românești
„Aceste prețuri ridicate au ca efect reducerea consumului. Însă până acum creșterea de rată de inflație a fost compensată de majorarea salariilor astfel ca, la nivel de economie, nu s-a pierdut încă puterea de cumpărare.Însă, războiul din Ucraina a generat și o puternică aversiune la risc. Iar această aversiune la risc conduce la prudență: a companiilor în a face investiții și a populației de a consuma.
Această situație pune probleme în ceea ce privește răspunsul politicilor monetare și fiscale”, spune Adrian Codîrlașu.
În ceea ce privește politica monetară, inflația ridicată, deși generată și de factori care nu pot fi influențați de către politica monetară (cum sunt prețurile la energie) necesită întărirea politicii monetare. Deja banca centrala a majorat rata de dobândă de politica monetară iar aceste majorări vor continua. Însă majorarea ratelor de dobândă afectează negativ cererea și implicit creșterea economică (care oricum este în decelerare).
În privința politicii fiscale, datorită deficitelor ridicate, creșterii puternice a datoriei publice, precum și a procedurii de deficit excesiv în care este Romania, spațiul fiscal este extrem de redus, existând chiar riscul, deja parțial realizat, a unei politici fiscale pro-ciclice (creșterea taxării exact atunci când economia decelerează).
Prin urmare, o soluție, care daca avem în vedere evoluția cursului de schimb, care deja este implementată de către banca centrala este utilizarea cursului de schimb ca ancora antiinflaționistă.
Însă pentru a susține aceasta politică (pentru a susține cursul de schimb), precum și pentru a asigura fonduri pentru investiții (și implicit creștere economică) este extrem de importantă atragerea de fonduri europene. Atragerea acestor bani pe de o parte asigura investiții, iar pe de alta parte conduc la majorarea rezervei valutare a băncii centrale și implicit la stabilitatea cursului de schimb.