sursa foto: Facebook
Se așteaptă ca Banca Centrală Europeană (BCE) să înceapă joi ciclul de tăiere a dobânzilor, în ciuda inflației pe categoria servicii care a dat semne de accelerare în luna mai și a faptului că Rezerva Federală (Fed) a Statelor Unite, banca centrală americană, a semnalat în ultima perioadă că va menține dobânzile la un nivel ridicat pentru o perioadă ceva mai îndelungată de timp.
Analiștii anticipează o reducere de 25 de puncte de bază (0,25%) a celor trei rate de dobândă ale BCE. Astfel, rata dobânzii la operațiunile principale de refinanțare și ratele dobânzilor la facilitatea de creditare marginală și la facilitatea de depozit ar urma să scadă la nivelurile de 4,25%, 4,50% și respectiv 3,75%. Dobânda de referință a BCE este cea de la facilitatea de depozit.
Phillip Lane, economistul-șef al BCE, a confirmat într-un interviu acordat săptămâna trecută Financial Times anticipațiile din piață cu privire la scăderea dobânzilor. Lane a respins ideea că scăderea dobânzilor înaintea băncii centrale americane ar putea să se dovedească contraproductivă sau să aibă efecte adverse.
BCE va fi astfel prima bancă centrală majoră din sistemul financiar care va reduce dobânzile, după ce a fost ultima pe partea de majorare a acestora în puseul inflaționist din ultimii ani. Decizia de joi este sprijinită de dinamica inflației din ultimele trimestre, în condițiile unei reveniri spre ținta de inflație de 2%. O reducere însă prematură a dobânzilor, în cazul în care aceasta s-ar dovedi într-adevăr prematură în următoarele luni, ar putea expune economia europeană la anumite șocuri.
Ieftinirea țițeiului Brent din ultima perioadă, survenită în urma deciziei OPEC+ de a crește producția, pare însă să ofere acoperire suplimentară BCE pentru începerea ciclului de tăiere a dobânzilor. O scădere a prețului carburanților ar oferi sprijin economiilor reale din moment ce s-ar elibera venituri la dispoziția firmelor și populațiilor pentru alte tipuri de cheltuieli sau chiar investiții.
Lane a mai afirmat totuși că dobânzile trebuie să rămână la un nivel care să restricționeze activitatea economică pentru a contracara presiuni inflaționiste latente.
Riscurile cele mai mari sunt de depreciere a monedei euro, în raport cu dolarul
Scăderea dobânzilor la euro, cuplată cu o menținere a dobânzilor la dolar de către Fed, ar majora și mai tare diferențialul de dobândă între cele două monede și ar pune presiune pe devalorizarea monedei unice europene, care în ultima perioadă a crescut în raport cu dolarul. Majorarea diferențialului de dobândă în favoarea Statelor Unite ar face și mai atractive activele denominate în dolari.
O devalorizare a euro ar putea să fie negativă pentru zona euro, cel puțin pe canalul importului de inflație, iar în același timp ar putea să ofere un impuls exporturilor europene care s-ar ieftini.
Piețele financiare vor fi cel mai probabil atente joi la declarațiile șefei BCE Christine Lagarde, care până acum a înaintat la nivelul discursului pe ideea că BCE va rămâne dependentă de date pentru deciziile viitoare cu privire la ratele de dobândă. Economia reală din Europa are nevoie per total de dobânzi mai mici, nivelul actual fiind unul restrictiv.
În același timp, grație nivelului ridicat al interconectării piețelor financiare globale, dobânzile suverane din Europa replică evoluția dobânzilor suverane din Statele Unite, în ciuda faptului că economia europeană este mult mai slabă și chiar a rămas masiv în urma economiei americane, care beneficiază de stimulente fiscale masive.
Există totuși semne incipiente ale unei încetiniri a ritmului de creștere economică și în Statele Unite, unde indicatorul în timp real GDPNow al Atlanta Fed s-a actualizat luni de la un avans al PIB de 4% la unul de doar 1,8%, un ritm de creștere al PIB care denotă mai degrabă stagflație.
Această dinamică în tandem a dobânzilor din piețe creează o întărire suplimentară cumva nedorită a condițiilor financiare din Europa și chiar dacă BCE va reduce efectiv dobânzile la ședința de joi, tot este posibil ca ratele dobânzilor din economia financiară europeană să rămână la același nivel la care se situează în prezent sau chiar să crească, dacă va fi urmată tendința din piața de bonduri americană.
Datele inflaționiste din Europa, aferente lunii mai și publicate recent, au arătat însă o accelerare surprinzătoare a ritmului creșterii prețurilor de consum pe categoria servicii. Analiștii au numit această creștere ca fiind o creștere excepțională (one-off), care nu ar trebui să se repete în condiții generale de dezinflație.
În același timp însă, sectorul industrial a returat parțial motoarele pe fondul semnalelor de politică monetară, iar prețurile anumitor mărfuri vitale în producție au crescut semnificativ în ultimele luni. Inclusiv creșterea negociată a salariilor din zona euro, care a fost de 4,7% în primul trimestru din acest an, indică posibile presiuni inflaționiste structurale la orizont. Cu toate acestea, cum am menționat, prețul țițeiului Brent oferă acoperire cel puțin pentru debutul ciclului de tăiere a dobânzilor.
De la lumea în care toate băncile centrale au aceeași politică monetară s-a ajuns la lumea divergențelor majore
Perspectiva pentru conduita politicii monetare a BCE în restul anului, după scăderea preconizată de joi, este însă puțin mai neclară.
Piețele anticipează în continuare undeva la 2-3 tăieri de dobândă din partea BCE în acest an, ceea ce ar duce dobânda la facilitatea de depozit undeva în preajma nivelului de 3%, în timp ce anticipațiile pentru Fed și Banca Angliei sunt de o singură reducere a dobânzilor în 2024.
Cu toate acestea, nimic nu pare să fie bătut în cuie, deoarece anticipațiile se schimbă foarte rapid din cauza volatilității mai ridicate a datelor economice, alterate semnificativ de inflație: în debutul anului, de exemplu, piețele anticipau 5 tăieri de dobânzi din partea BCE și 7 din partea Fed.
În același timp, în Australia, banca centrală discută tot mai puternic despre o posibilă majorare a costului creditului în condițiile reaccelerării inflației la un ritm anual de 3,6%, pe fondul unei dinamici lunare de 0,73% în aprilie și a unei dinamici trimestriale de 1,0% în primul trimestru față de 0,6% în trimestrul al patrulea din 2023.
Totodată, Banca Japoniei este prognozată mai degrabă să crească dobânzile decât să le scadă în acest an în condițiile unei devalorizări istorice a yen-ului și implicit a creșterii inflației pe canalul importului de inflație.