Sursa foto: Ilona Andrei / G4Media
Prețul de piață al gazului scade, și tot scade, iar în ultimul timp, dinamica lui arată aproape ca o prăbușire. Și în Europa, dar și la noi. Spre exemplificare, atașăm o captură de pe site-ul Bursei Române Mărfuri, ringul unde se desfășoară tranzacțiile cu gaze, unde se poate vedea că, doar în ultimele 10 zile, MWh a scăzut de la aproape 140 lei la 113-114 lei, adică o ieftinire de aproape 20%. Gazul este acum la nivelul din 2021, deci înainte de invazia rusă în Ucraina care a condus la o explozie a prețurilor.
În România, în prezent, gazul este chiar ceva mai ieftin și decât la hub-ul Baumgarten, Viena, referința pentru regiunea noastră, unde se tranzacționează la circa 24 euro/MWh, adică 120 de lei/MWh. Diferența dintre BRM și Baumgarten este că, în Austria, există cantități mai mari la tranzacționare, de unde și faptul că România importă zilnic anumite cantități, 0,8, 1, 1,4 milioane de metri cubi, potrivit datelor interactive Transgaz. Importurile sunt făcute de traderii locali care doresc avantaje competitive de preț, dar nu găsesc cantități suficiente la intern, anume din producția curentă. Cele mai mari cantități din producția curentă sunt arondate de marii furnizori de pe piața casnică, ENGIE și E.ON.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Cu toate că gazul se ieftinește întruna și nu sunt semnale deocamdată că trendul s-ar putea inversa, pentru că ne apropiem de primăvară, adică temperaturile vor fi în creștere, iar depozitele sunt încă aproape pe jumătate pline, consumul este foarte redus. Nici 35 de milioane de metri cubi nu se consumă zilnic (acum o lună, când era ger, aproape ajunsese la 60 de milioane metri cubi), iar acest consum anemic se datorează cu precădere sectorului industrial. Pur și simplu, sectorul industrial nu consumă, dovadă sectorul chimic, sectorul producției de sticlă și cel metalurgic – unde sunt cele mai mari consumuri, abia dacă mai funcționează. Mai este și variant că și-au optimizat foarte mult consumurile energetice sau că au trecut pe alt tip de materie primă energetic, însă, cel mai probabil, este vorba că și-au redus mult activitatea. Iar acest lucru se întâmplă în condițiile în care, totuși, cel mai mare consumator individual de gaze – Azomureș, și-a reluat activitate de o lună, după un an în care nu a produs deloc îngrășăminte. Combinatul din Târgu Mureș consumă circa 2 milioane de metri cubi de gaze zilnic, de unul singur.
Faptul că industria nu mai consumă gaze este recunoscut și de Ministrul Energiei, Sebastian Burduja. Oficialul o spune însă indirect, afirmând că firmele s-ar fi reorientat către surse energetice “verzi” și indică că vremea și faptul că gazul nu este încă la fel de ieftin ca înainte de pandemie, ar conta la aceste niveluri de consum.
Iată ce a transmis Burduja către Economedia.ro: „Scăderea prețului și a consumului sunt influențate în mod direct de temperaturile exterioare. În condițiile în care toate țările europene au căutat în ultimii doi ani surse alternative de aprovizionare și au gaze în depozite la un nivel semnificativ, este normală o scădere a prețurilor. Totuși, trebuie avut în vedere ca prețurile au scăzut la niveluri mai mici față de anii anteriori, însă nu au revenit la nivelul de dinainte al pandemiei. Nici consumul nu a revenit la nivelul anilor 2020. Totodată, gazul este combustibil de tranziție, și mulți agenți economici au investit în surse alternative/verzi, pe bază de resurse regenerabile, reducându-și astfel consumul de gaze”.
Scăderea generalizată a prețurilor la gaze este tratată și de presa de profil externă. Analiștii citați au adăugat factorilor determinanți (iarna blândă, cerere scăzută, stocurile abundente) importurile abundente de gaz natural lichefiat GNL – reorientarea economiei europene către alte surse de alimentare decât cele rusești. Potrivit datelor Comisiei Europene, importurile de gaze rusești au scăzut de la 40% la 8%. Totuși UE a schimbat o dependență cu alta, acum fiind nevoite să apeleze la GNL, în principal din SUA dar şi din Orientul Mijlociu, pentru consum. Acesta este mai scump decât cel rusesc, de unde și reducerea generalizată a cererii pentru această resursă, estimate a fi depășit 10%, anul trecut față de 2022.
În fapt, până și gazul rusesc continua să-și găsească drum către Europa, numai că vine prin alte căi, una din ele fiind cea turcă, gazoductul Southstream. Ajungând în Turcia, este vândut ca produs turcesc, nu rusesc, așa că poate urca pe conducte către țările din Europa Centrală și de Est, inclusive în și prin România.
Primele semne ale crizei energetice au devenit vizibile în 2021, când Rusia, făcând presiuni asupra Europei pentru a aproba punerea în funcțiune a conductei Nord Stream 2, a început să trimită mai puține gaze. Cu toate acestea, vârful prețurilor la gaze naturale a venit în 2022 când, după invadarea Ucrainei de către Rusia, exporturile de gaze rusești au fost reduse și mai mult. Astfel, în vara lui 2022, prețurile gazelor naturale au crescut la peste 300 de euro/MWh. Creșterea bruscă a importurilor de GNL din țări precum Statele Unite și condițiile meteorologice favorabile timp de două ierni consecutive au ajutat Europa să treacă acest hop. Cu prețul însă a reducerii generalizate a activității în sectoarele sale industriale.
