Sursa foto: Ilona Andrei / G4Media
Europa se confruntă în prezent cu cea mai mare criză energetică din istorie. Există mulți factori care au condus la situația actuală, dar motivul cheie este evident.Rusia, ca răzbunare pentru sancțiunile impuse după atacul asupra Ucrainei, a întrerupt deja aprovizionarea cu gaze către multe state membre ale UE și a redus treptat fluxurile de gaze către alte țări. Timp de mulți ani, gazul a fost sursa preferată de energie în Europa, aspect motivat de disponibilitatea sa și de prețul scăzut. Nu pot fi excluse nici acțiunile lobby-ului rusesc, care a făcut Europa dependentă de transferurile de gaze. Din acest motiv, mulți se tem că Europa ar putea „îngheța” în perioada de iarnă, potrivit unei analize XTB.
Structura cererii europene de gaze
Înainte de război, Rusia avea o pondere de 30-40% din gazele importate de Uniunea Europeană. Dependența UE de acest import de materii prime a crescut la aproximativ 80%. Este mult, dar timp de mulți ani UE și-a redus propria producție și a importat mai mult din Rusia datorită prețurilor mai mici.
În ciuda obiecțiilor uriașe din partea țărilor de tranzit, dar și din partea Statelor Unite, Germania a decis să construiască a doua ramură a proiectului Nord Stream II, neglijând complet diversificarea surselor de aprovizionare.
Gazul era foarte ieftin, ceea ce a crescut competitivitatea industriei germane de-a lungul anilor, și, în plus, produce emisii relativ scăzute în comparație cu cărbunele.
Nu e de mirare că gazul a devenit sursa de energie „de tranziție” favorită a agendei ecologice a UE. Trebuie să urmărim cu atenție un set de statistici.
Anul trecut, conform datelor furnizate de Eurogaz, consumul în UE s-a ridicat la circa 4.700 TWh (terawatt oră), adică puțin sub 500 de miliarde de metri cubi.
Aproape 20% din această cantitate este folosită de Germania, însă Italia și până de curând Marea Britanie sunt, de asemenea, mari consumatori.
Gazele reprezintă 22% din toate sursele de energie din Europa, așa că nu pare a fi un nivel de neînlocuit.
Pe de altă parte, gazul este folosit mai ales pentru încălzirea locuințelor, a apei și a pregătirii alimentelor în toată Europa, ca să nu mai vorbim de multe sectoare industriale în care, în prezent, este singura sursă posibilă de energie.
Care este situația actuală?
Ponderea gazului rusesc în importurile către Uniunea Europeană a scăzut drastic de la aproximativ 40%, pe baza datelor din 2021, la aproximativ 20% în prima jumătate a acestui an.
Acest lucru nu ar trebui să fie o surpriză, desigur, având în vedere că exporturile către Polonia, Olanda, Grecia, Danemarca sau chiar Finlanda au fost oprite.
Mai mult, transferul către Germania a fost redus cu 60%, iar mulți alți contractori importanți, precum Italia, Franța, Austria și Republica Cehă, importă și ei mai puțin din Rusia.
Întreruperea livrărilor de gaze este rezultatul nerespectării modului de plată impus de Gazprom, în timp ce reducerea livrărilor este rezultatul unui joc politic.
Europa încearcă să înlocuiască importurile din Rusia.
Au fost colectate cantități uriașe de gaz natural lichefiat (GNL), iar importurile din alte surse, în special din Norvegia, au crescut.
Europa are capacitate de import liberă când vine vorba de GNL sau capacitatea de a importa mai mult gaz din Africa de Nord sau Azerbaidjan.
Stocurile arată mai bine decât anul trecut, iar depozitele din Europa sunt umplute la aproximativ două treimi.
Unele țări, precum Polonia sau Portugalia, ar trebui să fie un model de urmat, deoarece depozitele din aceste țări sunt pline în proporție de aproape 100%.
Desigur, trebuie să ne amintim că dimensiunea depozitelor este relativ mică în comparație cu Germania.
În Polonia, depozitele sunt de aproximativ 6 ori mai mici decât în Germania.
Teoretic, situația nu este pesimistă, dar, din păcate, perspectivele imediate nu sunt foarte încurajatoare.
Dacă Rusia închide robinetul de gaz?
Rusia a redus deja semnificativ transferurile de gaze către țările vest-europene. Livrările către Germania au fost chiar cu 60% mai mici decât în anii precedenți și acum au scăzut la zero, din cauza întreținerii anuale a conductei.
Cu toate acestea, absolut toată lumea se teme că transferurile de gaze din Rusia nu vor fi reluate. Reducerea anterioară a transferului de gaz s-a datorat, teoretic, unor probleme tehnice. Gazprom a făcut presiuni asupra Siemens să repare turbinele necesare reluării transferului de gaze.
Teoretic, Canada, unde a fost întreținută una dintre turbine, a fost de acord să trimită echipamentele necesare, dar, din cauza sancțiunilor, încă nu se știe dacă va ajunge la destinație.
Nu ar trebui să fim surprinși dacă transportul gazului nu va fi reluat în Germania prin Nord Stream I în august. Un aspect minor, dar încă pozitiv, este că gazul încă mai circulă prin conducta de gaz în Ucraina.
Ar trebui să ne pregătim pentru o iarnă rece?
Din păcate, nu este o glumă. Liderii din multe țări europene vorbesc despre un plan de criză pentru iarnă. Deși unele soluții par absurde din perspectiva vieții noastre de zi cu zi, nimeni nu râde.
Politicienii din Polonia sau Germania, sfătuiesc cetățenii să adune lemne de foc. Chiar și Deutsche Bank a indicat că germanii ar trebui să folosească șemineele pentru a se încălzi.
Autoritățile din Polonia recomandă ca locuințele să fie izolate înainte de iarnă, iar autoritățile din Uniunea Europeană recomandă cumpărarea de șosete și pulovere groase și scăderea temperaturilor în case.
La rândul său, ambasadorul Greciei în Germania îi invită pe toți pensionarii din Nord să petreacă perioada de toamnă și iarnă pe insulele calde ale Mediteranei.
Este cu adevărat puțin probabil ca oamenii să nu aibă acces la gaz în casele lor în timpul iernii – pentru asta sunt construite rezervele.
Pe de altă parte, prețul plătit constă în facturi mai mari și încetinirea economică din cauza suspendării activității în multe sectoare industriale.
Este chiar atât de rău?
Privind statisticile, situația nu este atât de rea.
Pentru a înlocui aprovizionarea cu gaze rusești, Europa ar trebui să găsească în jur de 1.600-1.700 TWh de alimentare suplimentară cu energie.
Aceasta este aproximativ cantitatea de capacitate de import de GNL în Europa. În plus, există o alimentare suplimentară de până la 200 TWh printr-o conductă de gaz din Africa de Nord și o posibilă alimentare din Norvegia.
Din păcate, însă, infrastructura pentru GNL nu permite gazului să circule liber în Europa. Spania și Regatul Unit au în prezent jumătate din capacitatea de regazificare. Spania are contact permanent cu Franța doar prin conducte de gaz.
Europa trebuie să găsească și furnizori care să aducă acest gaz pe continent. Statele Unite trimit un volum destul de mare în Europa în acest moment, dar nu suficient pentru a înlocui Rusia.
De asemenea, este nevoie de noi contracte pe piața GNL, care să direcționeze o parte din gazul care a trecut până acum în Asia către Europa.
Astfel de chestiuni necesită timp, în timp ce Europa ar putea fi privată de cel mai mare furnizor de combustibil peste noapte.
În plus, este de remarcat faptul că cel mai mare colac de salvare din Europa se „scufundă”.
Livrările de gaze din Norvegia au fost reduse drastic deoarece lucrătorii din sectorul norvegian de gaz și petrol au intrat în grevă din cauza salariilor mici. Situația pare să fie sub control în acest moment, dar probleme similare nu pot fi excluse în viitor.
Cum poate Europa să facă față problemelor actuale?
Desigur, UE are opțiunea de a reporni centralele pe cărbune, dar acestea au și o capacitate energetică limitată.
În acest caz, merită să acordăm atenție potențialei creșteri semnificative a cererii de autorizații de emisie de CO2, cu excepția cazului în care reglementările în acest sens sunt reduse.
Cel mai probabil, însă, cererea va fi redusă și nu doar în sectorul industrial, ci și în ceea ce privește încălzirea.
În Germania este deja recomandat ca temperatura în locurile publice pe timp de iarnă să fie setată la 20 de grade, deși unele ghiduri arată cum să faci față funcționării de zi cu zi la o temperatură de aproximativ 15-16 grade.
Bloomberg subliniază că Europa va putea înlocui aproximativ jumătate din oferta din Rusia, așa că răspunsul cererii va trebui să fie cu adevărat puternic.
Toate acestea indică faptul că nu numai că va fi mai frig în această iarnă, dar și portofelele noastre vor „avea de suferit”.
Nu trebuie să fim surprinși dacă prețurile gazelor la bursa din Amsterdam urcă în intervalul 200-250 EUR/MWh, chiar și nivelul de 300 EUR/MWh fiind posibil.
Desigur, tot ceea ce a fost prezentat în acest articol prezintă un scenariu pesimist, dar este o posibilitate.
Rămâne de sperat că iarna va fi blândă, iar Rusia va decide să reia transferul spre Germania.
Prețurile gazelor sunt, de asemenea, cruciale pentru EUR și alte monede europene..
Stabilizarea prețurilor ar trebui să avantajeze monedele europene din cauza riscului redus de criză energetică. Cu toate acestea, dacă prețurile cresc peste 200 EUR / MWh (peste 70 USD / MMBTU), atunci putem experimenta o slăbiciune a multor valute europene.