Sursa foto; Twitter/ Turkish Presidency
Turcia a înregistrat în 2021 exporturi record și visează să devină o “uzină a lumii” la porțile Europei, pe fondul unei monede naționale în plină depreciere și a dorinței multinaționalelor de a restrânge lanțurile mondiale de aprovizionare. Țara a înregistrat anul trecut exporturi în valoare de 225,4 miliarde de dolari și vizează o cifră de 300 de miliarde în 2023, potrivit BFM TV.
Avantajele țin de proximitatea cu Europa și explozia costurilor la transportul maritim. În plus, lanțurile mondiale de aprovizionare sunt puternic perturbate, ceea ce a determinat numeroase companii europene să dorească reducerea dependenței față de Asia.
Dar numeroase obstacole stau în calea “made in Türkiye” – numele pe care Ankara vrea să-l impună în locul “Turkey” pe plan internațional.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
“Numeroase companii au demersuri pentru a-și majora aprovizionările din Turcia”, spune, pentru AFP, Burak Daglioglu, președintele Biroului pentru investiții al președinției turce.
Trebuie notat că țara, care atrage de multă vreme giganți ai industriei auto și textile, dispune de o forță de muncă calificată, de o situație geografică “perfectă” și de “infrastructuri de vârf”.
Ikea, Benetton…
Suedezii de la Ikea au anunțat în toamnă că doresc să relocheze o parte a producției în Turcia. Benetton a confirmat și el că dorește să “majoreze volumele de producție în mai multe țări apropiate de Europa, printre care Turcia”.
Peter Wolters, vicepreședintele Camerei de comerț Olanda-Turcia, spune că a primit și el “cereri din sectoarele bricolaj și grădinărit, textile și modă și industria construcției de iahturi” din partea companiilor care vor să-și scurteze lanțurile de aprovizionare.
În prezent, aducerea mărfurilor din Asia a devenit extrem de costisitoare, din cauza penuriei de containere în porturi, iar costul transportului maritim a crescut de nouă ori din februarie 2020 între China și Europa de Nord, potrivit indicelui Freightos Baltic. Turcia este situată la o distanță de doar trei zile față de Europa, dacă luăm în calcul transportul cu tirurile.
Lira turcească, în plină depreciere
Un studiu McKinsey publicat în noiembrie plasa Turcia în poziția trei în rândul țărilor care dețin cel mai bun potențial de aprovizionare cu textile la orizontul anului 2025, după Bangladesh și Vietnam dar înaintea Indoneziei și Chinei.
“Companiile din sectoarele de producție de haine caută să-și modifice mixul de aprovizionare” și să-și “apropie” piețele, potrivit acestui studiu, care subliniază că Turcia oferă “costuri de producție mai puțin ridicate din cauza unei lire turcești mai ieftine”.
După prăbușirea monedei locale față de dolar (-44% în 2021), salariul minim net în Turcia este acum echivalent cu 315 dolari, un nivel un pic mai ridicat decât în Malaiezia.
Unii observatori cred că președintele Erdogan, la putere de 20 de ani și care speră să fie reales în 2023, mizează pe o liră slabă pentru a susține exporturile și creștere, în ciuda voinței afișate de a majora puterea de cumpărare a turcilor.
Prăbușirea lirei este de asemenea problematică pentru industrie din cauza dependenței țării de importurile de energie și anumite materii prime de bază.
“Nu e Rusia, spre exemplu, care dispune din abundență de materii prime”, subliniază Roger Kelly, economist la Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare.
Relații complexe cu Europa
Numeroase țări vor paria pe Turcia, crede el, dar “nu trebuie uitat de țări precum România și Bulgaria, membre ale UE, care oferă de asemenea costuri reduse și locuri de producție de calitate”.
“Nu vedem încă mari investiții, chiar dacă Turcia este, din punct de vedere strict economic, țara perfectă pentru a aduce mai aproape producția de Europa”, arată Erdal Yalcin, profesor de economie internațională la universitatea din Konstanz, Germania. În opinia sa, “incertitudinea instituțională și judiciară” din Turcia și diplomația Ankarei sunt de vină.
În discursurile liderilor turci, “într-o zi Europa este o națiune prietenă, în alta un dușman”, subliniază el, reamintind că Volkswagen a amânat – înainte de a renunța definitiv – construcția unei uzine în Turcia după o ofensivă turcă în Siria în 2019.
“Nu punem piatra de temelie lângă un câmp de luptă”, declara atunci directorul gigantului german.
În acest context, “sentimentul meu este că nu vom vedea mari anunțuri înainte de (prezidențialele din ) 2023 – atât timp cât incertitudinea privind viitorul politic al țării nu va fi disipată”, consideră Erdal Yalcin.