Barbu: 10 instituții vor intra în reorganizarea totală a Ministerului Agriculturii. Se vor desființa 300 de funcții de conducere, iar economia la bugetul de stat va fi de aproape 10 milioane euro

Apă de ploaie. Ministrul Agriculturii, Florin Barbu, se laudă că în jur de 10 instituții vor intra în reorganizarea totală a ministerului, comasarea prin care se vor desființa 300 de funcții de conducere. Acesta spune că economia la bugetul de stat va fi de aproape 10 milioane euro. Dacă toate ministerele din guvernul României ar face astfel de economii nu s-at aduna mai mult de 200.000 de euro. O nimica toată față de un deficit al bugetului consolidat de 38,6 mld lei, pe primele 7 luni ale anului.
Pentru reducerea cheltuielilor de funcţionare a statului, sunt necesare reforme structurale profunde precum:

-Reducerea numărului de ministere la 15-16, la fel cum este in Franţa şi Germania;

-Desfiinţarea agenţiilor şi instituţiilor care nu sunt neapărat necesare, atribuţiile lor putând fi preluate de alte instituţii, simultan cu o descentralizare reală;

-În administraţia locală, păstrarea acelor primării care servesc peste 8.000 de cetăţeni, şi comasarea celorlalte;

-Reducerea numărului de judeţe la 16, într-o primă etapă, apoi la 8, echivalente cu regiunile de dezvoltare;

– Înlocuirea instituţiilor care servesc acum cetăţenii prin numerosi funcţionari, cu aplicaţii informatice care funcţionează nonstop, online.

România este singura ţară din Uniunea Europeană care nu a făcut reforma administrativ-teritorială a ţării. Noi încă ne conducem după legi comuniste din 1968, adică centralism democratic-socialist, în plin capitalism democratic-european. Ori acest centralism este o frână a dezvoltării economice. Prin regionalizare s-ar desfiinţa foarte multe structuri inutile populate cu tot felul de nepotisme. Un alt avantaj este decimentarea reţelelor clientelare construite in timp de peste 50 de ani. Dacă s-ar sparge astfel de strcturi, s-ar crea şansa ca România să renască administrativ ca ţară.
De aceea, trebuie recurs la o restructurare a acestor unități administrativ- teritoriale pentru ca structurile respective să fie compatibile cu cele europene, să devină funcționale si eficiente economic, deoarece in prezent cele mai multe dintre judete sunt adevărate feude pentru baronii locali. Trebuie in sfârsit să fie realizată regionalizarea, dar nu formal asa cum o avem acum, cu ADR-uri (Agentii de Dezvoltere Regională) ca organizații nonguvernamentale, ci cu regiuni administrative funcționale, cu forță juridică, adică să poți merge direct la Bruxelles să depui proiecte pe bani europeni fără să mai fi nevoit să treci prin București.
Ba mai mult, există două căi de a face regionalizarea. Prima este prin revizuirea constitutiei si introducerea categoriei administrative de „regiune” in legea fundamentală. A doua cale este mai simplă si se poate face fără modificarea constitutiei , printr-o lege organică in care să fie prevăzută comasarea mai multor judete in structuri administative mai mari. Aceasta se poate face mai simplu prin reducerea numărului de judete si păstrarea denumirii de „judet” prevăzută in actuala constitutie. Este modelul Poloniei care a făcut regionalizarea in 1999 prin comasarea celor 49 de voievodate existente (similare cu judetele de la noi) in 16 mari voievodate pentru a corespunde cerintelor Uniunii Europene.
Prin regionalizare s-ar reduce automat si numarul institutiilor si directiilor deconcentrate de la 40 câte sunt in prezent la nivelul judetelor, la 8 sau cel mult 16, in functie de numărul regiunilor de dezvoltare pentru care se va opta.