România reprezintă aproximativ o treime din totalul fermelor din UE, dar rezervele de apă în scădere pun în pericol rolul țării în lanțul de aprovizionare cu alimente, arată o amplă analiză Bloomberg.
Canalul lung de 191 de kilometri care leagă râul Siret din România de câmpia fertilă și bogată a Bărăganului nu a atras niciodată atenția fostului dictator Nicolae Ceaușescu. Proiectul a demarat în cele din urmă abia în 1986, cu trei ani înainte de dispariția sa, și apoi a fost oprit după căderea comunismului.
Acum, cu un preț estimat de guvern la 5,5 miliarde de euro (6,1 miliarde de dolari), canalul de irigații face parte dintr-o misiune de salvare a culturilor și de protejare a unei industrii agricole care este esențială pentru economie și pentru lanțul de aprovizionare al Europei.
România, unul dintre cei mai mari exportatori de porumb de pe continent, se numără printre țările care luptă pentru a contracara schimbările climatice care fac ravagii în agricultură. Numai în ultimele săptămâni, imaginile terenurilor secate de canicula verii s-au transformat în cele ale inundațiilor mortale din regiune.
Împreună cu Bulgaria, țara vecină, România este mai dependentă de agricultură decât oricare altă țară din Uniunea Europeană. România deține aproximativ o treime din totalul fermelor din UE, iar aproximativ 23% din forța de muncă este angajată în agricultură. Industria a înregistrat pierderi de 2 miliarde de euro deja în acest an.
Experții în climă spun că acesta este doar începutul. Europa este continentul care se încălzește cel mai rapid și va fi mai expusă la fenomene meteorologice extreme, agricultorii fiind în prima linie. Între timp, UE se străduiește să își adapteze politicile și finanțarea la noua realitate. Blocul comunitar cheltuiește deja un sfert din bugetul său pentru subvenționarea agriculturii și a trebuit să promită luna trecută încă 10 miliarde EUR pentru ajutorarea membrilor săi estici afectați de inundații.
„La un moment dat, va trebui în mod inevitabil să avem schimbări relativ radicale în sistemele noastre agricole, cauzate de incendiile de vegetație, secetă, inundații și lipsa apei în timpul verii”, a declarat Tim Benton, membru distins al Chatham House din Londra, specializat în securitatea alimentară.
Producția totală de cereale a UE în 2024 ar urma să scadă cu cel puțin 7% sub media pe cinci ani, deoarece seceta din România s-a combinat cu ploile neîncetate din Franța și Germania.
Pentru mulți fermieri români, este al patrulea an consecutiv în care lanurile de porumb și floarea-soarelui sunt devastate. Petrică Andrei a încetat să mai planteze porumb pe ferma sa de 1.000 de hectare din sudul României în urmă cu patru ani, din cauza pierderilor cu care s-a confruntat după perioade extinse de secetă.
Regiunea în care locuiește este supranumită Sahara României și pierde în fiecare an terenuri de mărimea fermei sale din cauza deșertificării, potrivit datelor Ministerului Mediului. Canalele de irigații de pe fluviul Dunărea au fost neglijate de-a lungul deceniilor și nu mai funcționează. Guvernul se concentrează acum pe reîmpădurire pentru a încetini procesul.
„În acest moment, suntem complet dependenți de vreme, deoarece nu putem iriga nimic, iar riscurile pe care ni le asumăm în fiecare an sunt enorme”, a declarat Andrei.
Ca răspuns, țara relansează marile proiecte de irigații și baraje de apă, multe dintre acestea fiind abandonate după prăbușirea comunismului în urmă cu trei decenii. Canalul Siret-Baragan ar putea juca un rol important atât în asigurarea apei de irigație pentru mii de hectare de teren într-unul dintre cele mai secetoase, dar fertile locuri din țară.
Aproximativ 2.000 de persoane lucrau la canal în 1990, anul care a urmat sfârșitului regimului Ceaușescu. Când lucrările s-au oprit în 1994, fuseseră construiți aproximativ 11 kilometri de canal.
După unele lucrări de restaurare, o stație de pompare a fost salvată din noroi, iar în 2018 a devenit operațională o porțiune de aproximativ 5 kilometri. Acesta este folosit pentru irigarea a aproximativ 7.000 de hectare de teren arabil.
Finanțarea a fost principala problemă și există încă o mulțime de sceptici care spun că promisiunea guvernului de a finaliza în sfârșit canalul este un truc într-un an electoral. Administrațiile succesive au alocat bani pentru a-l menține în viață și au încercat să atragă investiții din China, SUA sau Orientul Mijlociu. Luna trecută, oficiali ai guvernului român au fost în SUA pentru a stimula interesul pentru investiții în irigații.
Lucrările la un tronson de 33 de kilometri trebuiau să înceapă în septembrie, dar au fost amânate din cauza complexității contractării companiilor care să execute proiectul, potrivit ministrului Agriculturii, Florin Barbu.
Acesta este acum în grafic pentru a începe în primul trimestru al anului 2025, a spus el într-un răspuns trimis prin e-mail la întrebări, și rămâne o „prioritate strategică” pentru România care va proteja zonele de secetă, a spus el.
O parte din problemă este și concurența pentru resurse, a declarat Mircea Fechet, ministrul mediului. Este nevoie de o politică integrată pentru a face față penuriei de apă din cauza secetei record din acest an, a spus el.
„Toată lumea a cerut mai multă apă, dar pur și simplu nu a fost suficientă, așa că trebuie să prioritizăm cetățenii, desigur”, a declarat Fechet într-un interviu. „Dar nu putem neglija nici fermierii, deoarece ei trebuie să ne asigure securitatea alimentară, așa că este greu să nu fim și de partea lor.”
În total, România intenționează să aibă instalații de irigații pentru aproximativ 2,2 milioane de hectare, unele finanțate de UE, față de 1,6 milioane de hectare în prezent. Aceasta reprezintă încă doar un sfert din totalul terenurilor arabile ale țării.
Recent, deputații din Parlamentul European au îndemnat Comisia să vină cu noi măsuri de sprijinire a investițiilor și de adaptare a politicii agricole comune. Franța, de exemplu, este pe punctul de a avea cea mai slabă recoltă de grâu din ultimele decenii din cauza ploilor prea abundente.
„Recentele inundații și secete ne reamintesc că agricultorii noștri se află în prima linie a schimbărilor climatice și că nu pot rămâne singuri”, a declarat Janusz Wojciechowski, comisarul european pentru agricultură demisionar.
Între timp, guvernul premierului Marcel Ciolacu, care se luptă deja să limiteze cel mai mare deficit bugetar din UE, este reticent în a finanța investiții atât de mari.
Prin urmare, unele regiuni caută alte modalități, mai noi, de a se asigura că recoltele primesc suficientă apă.
Constantin Toma, primarul orașului Buzău din sudul țării, a călătorit în SUA și Israel pentru a analiza opțiunile. În prezent, el pregătește un proiect experimental, o premieră pentru România, pentru a utiliza apa recuperată din sistemele de canalizare ale orașului pentru irigarea terenurilor agricole.
„Pur și simplu nu mai există suficientă apă”, a declarat Toma într-un interviu acordat în luna august. El intenționează să pună sistemul în funcțiune în doi ani. „Chiar dacă aceste canale vor fi finalizate, debitele râurilor sunt foarte scăzute în lunile de vară, așa că avem nevoie de modalități de a stoca apa și de a o utiliza cât mai eficient posibil pe tot parcursul anului.”
Pentru fermierul Andrei, un baraj la scară mai mică pe râul Vedea din sudul României l-ar putea ajuta să irige aproximativ un sfert din terenul său. Acest lucru l-ar convinge să reia plantarea porumbului, a spus el.
Iar irigarea face într-adevăr diferența, potrivit altei fermiere, Nina Gheorghiță. Inginerul agronom speră să obțină un mic profit din culturile din acest an, deoarece irigă 80% din ferma sa de 700 de hectare din județul Brăila, aproape de Dunăre. Ea a plantat grâu, porumb și ceva floarea soarelui.
„Sunt printre fermierii care au învățat din greșelile trecutului și au învățat acum să se adapteze la climă”, a spus ea. „Dar problema fundamentală pentru noi toți rămâne lipsa opțiunilor de irigare. Avem nevoie de un plan general de irigații cu obiective-cheie de investiții care să nu se schimbe de fiecare dată când se schimbă un ministru.”