Sursa foto: Pixabay
Guvernele au introdus „un număr tot mai mare de regimuri fiscale preferențiale destinate persoanelor fizice străine”, în timp ce țările din Europa concurează pentru a-i atrage și păstra pe cei bogați, arată o analiză Euronews Business, care analizează avantajele fiscale oferite, precum și împotrivirile față de acestea.
Potrivit Observatorului fiscal al UE, ratele maxime ale impozitului pe venitul persoanelor fizice în UE au încetat să mai scadă de la criza financiară din 2008. În schimb, grupul remarcă faptul că guvernele au introdus „un număr tot mai mare de regimuri fiscale preferențiale destinate persoanelor fizice străine”, în speranța de a atrage expatriații bogați pe teritoriile lor.
Atunci când ne gândim la paradisurile fiscale de top din Europa, nu există – totuși – o abordare care să li se potrivească tuturor – o jurisdicție cu fiscalitate redusă pentru o persoană poate să nu fie un paradis fiscal pentru alta.
„Depinde foarte mult de proveniența averii”, a declarat Jason Piper, șeful departamentului de drept fiscal și al afacerilor din cadrul Association of Chartered Certified Accountants. „De exemplu, dacă aveți o mulțime de capital blocat undeva, atunci veți fi mult mai interesat de un regim care are 0% impozit pe câștigurile de capital transferate decât dacă aveți încă o mulțime de venituri mai active”, a explicat acesta.
În speranța de a-și reduce povara fiscală, o serie de persoane înstărite ar putea alege să emigreze.
Euronews Business explorează ofertele diferitelor țări și care sunt considerentele care intră în planificarea fiscală.
Italia
Italia este o destinație populară pentru expatriați nu numai pentru cultura și clima sa, ci și pentru avantajele sale fiscale. La prima vedere, țara are impozite relativ ridicate pe veniturile persoanelor fizice și juridice, deși există stimulente fiscale disponibile pentru străini.
Unul dintre cele mai cunoscute este regimul său de impozit forfetar, care permite persoanelor fizice bogate să plătească o sumă fixă pentru toate veniturile obținute din străinătate. Aceasta indiferent de suma câștigată.
Taxa fixă anuală a fost majorată recent la 200.000 de euro, de la 100.000 de euro anterior.
Avantajul este disponibil pentru o perioadă de până la 15 ani și, de asemenea, este deschis numai celor care nu au fost rezidenți fiscali în Italia timp de cel puțin 9 din ultimii 10 ani.
Având în vedere costul impozitului forfetar, acesta este interesant doar pentru persoanele cu averi nete foarte mari.
„Italia este foarte populară”, a declarat pentru Euronews Business David Lesperance, consilier fiscal și de imigrație.
„Când impozitul forfetar era de 100.000 de euro, unul dintre clienții mei mi-a spus că atât îi plătea contabilului său în fiecare an. Trebuie să vă amintiți că, odată cu impozitul forfetar, nu există costuri de conformitate pentru planificarea fiscală.”
Elveția
Elveția are, de asemenea, un tip de sistem forfetar, deși statul elvețian susține că mai puțin de 0,1% din contribuabilii săi sunt taxați prin această metodă. Modul în care funcționează este că, în loc să perceapă taxe în funcție de venit sau avere, unele regiuni elvețiene calculează o rată bazată pe cheltuielile unei persoane.
În timp ce sistemul de sume forfetare poate fi interesant pentru cei foarte bogați, statul a instituit o taxă minimă.
Aceasta este cea mai mare dintre două cifre: fie de șapte ori chiria anuală sau valoarea de închiriere a proprietății principale, fie mai mare de 429.100 CHF (aproximativ 455.000 EUR).
Aceste praguri se aplică la nivel federal, deși anumite regiuni pot crește suma minimă.
Sunteți eligibil pentru forfait fiscal dacă nu aveți cetățenie elvețiană și dacă veniți să locuiți în țară pentru prima dată – sau după o absență de cel puțin 10 ani.
De asemenea, beneficiarilor le este interzis să aibă un loc de muncă sau să conducă o întreprindere în Elveția. Aceasta înseamnă că sistemul este destinat să atragă un număr mic de expatriați bogați care au venituri pasive.
Portugalia
Avantajele fiscale au devenit un subiect de polemică în Portugalia, din cauza creșterii prețurilor la locuințe, care au fost alimentate de sosirea străinilor bogați.
Chiar și așa, după ce a redus beneficiile anul trecut, guvernul portughez reintroduce acum facilități fiscale pentru expatriați.
„Portugalia avea regimul NHR, care îți permitea să locuiești în Portugalia timp de până la 10 ani și să nu plătești prea mult impozit pe venitul străin”, a explicat Gregory Goossens, avocat fiscalist la Taxpatria.
În special, acest lucru a atras un număr mare de pensionari, care au decis să se mute în Portugalia și să nu plătească impozit pe venit pentru veniturile lor din pensii obținute în străinătate.
Pentru cei care generau venituri în Portugalia, anumite activități erau impozitate la o rată favorabilă de 20 %.
Pe lângă supărarea localnicilor, sistemul NHR a stârnit critici din partea statelor nordice, care observau un exod al cetățenilor lor în vârstă.
Finlanda și Suedia au depus cereri oficiale de modificare a normelor convenției de evitare a dublei impuneri cu Portugalia.
Acest lucru le-ar permite să impună impozite pe pensiile expatriaților care migrează.
Ca răspuns la aceste presiuni, Portugalia și-a modificat facilitățile fiscale pentru „a se concentra asupra persoanelor cu educație care pot contribui cu adevărat la economia portugheză”, a explicat Goossens.
La începutul acestui an, ministrul portughez al finanțelor, Joaquim Miranda Sarmento, a declarat pentru Financial Times că salariile și veniturile profesionale vor fi eligibile pentru scutiri de impozit în temeiul noilor norme.
Se pare că pensiile, dividendele și câștigurile de capital vor fi excluse.
Societățile holding
O altă modalitate prin care persoanele fizice bogate se pot bucura de rate efective scăzute de impozitare este utilizarea societăților holding, potrivit Observatorului fiscal al UE.
Organismul observă că aceste societăți se află „într-o zonă gri între evitare și evaziune”, în sensul că sunt concepute pentru a evita impozitul pe venit.
Persoanele fizice care își protejează activele în acest mod decid să își plaseze averea în numele unei societăți pe care o controlează, în loc să o clasifice ca venit personal.
Retragerile din societate sunt impozitate la ratele normale, deși contribuabilul poate adăposti surplusul în holding.
Crearea unei astfel de structuri este deosebit de profitabilă în țările în care impozitul pe profit este scăzut.
Prin urmare, țările interesante sunt Irlanda (12,5%), Ungaria (9%), Bulgaria (10%) și Cipru (12,5%).
Deși OCDE colaborează cu statele membre pentru a introduce o rată minimă globală a impozitului pe profit de 15%, aceasta se aplică numai firmelor care câștigă mai mult de 750 milioane EUR.
Peste 140 de țări au aderat la acord, dar punerea în aplicare este încă în curs de desfășurare.
Analiza integrală poate fi cititră AICI