Sursă foto: Sennheiser
Reîntoarcerea în țările cu costuri ridicate ale forței de muncă a devenit o temă tot mai frecventă în ultimii ani, iar automatizarea este unul dintre factorii care stau la baza acestei mișcări, arată o analiză Investment Monitor, care menționează și România drept una dintre destinațiile investițiilor care se mută din China.
Având în vedere dificultățile de măsurare a amplorii și a valorii relocalizării („reshoring”), o mare parte din dezbaterile pe această temă se bazează pe dovezi anecdotice.
Compania elvețiană de tehnologie medicală Ypsomed a decis să își relocalizeze producția de stilouri de insulină în 2018, după mai mult de 30 de ani în Mexic, în ceea ce reprezintă un exemplu clasic de proiect de relocalizare într-o țară cu costuri ridicate de manoperă, posibil datorită unei producții foarte automatizate.
Exemple similare de reshoring bazate pe procese de producție automatizate sunt Sennheiser, un producător german de microfoane, care își relocalizează producția din China în România. Alte investiții atrase de țara noastră, AICI. Kemppi Oy, un producător finlandez de echipamente de sudură care și-a relocalizat producția din India în Finlanda; și Gtech, un producător britanic de aspiratoare care a părăsit China în 2019 pentru a se întoarce în Marea Britanie.
Ce au în comun companiile de reshoring?
Care sunt caracteristicile comune ale tuturor acestor cazuri și ce concluzii putem trage din ele?
Automatizarea și robotizarea proceselor de producție este unul dintre factorii-cheie care facilitează revenirea producției în Europa și America de Nord. Deși există o anumită variație între cifrele citate pentru „costul de operare pe oră al unui robot” și „costurile salariale orare” (în mod evident, în funcție de țara în cauză, de industria respectivă, precum și de complexitatea proceselor), diferența este aproape întotdeauna de un ordin de mărime – un efect care va deveni din ce în ce mai pronunțat în timp.
Odată ce costul roboților industriali scade, și costul altor lucruri, precum cel al dobândirii de competențe tehnice, scad, în timp ce costurile salariale cresc cu fiecare rundă de negocieri colective. Întrucât costurile salariale nu mai reprezintă principalul element de cost, nu există niciun motiv pentru care producția nu ar trebui să fie aproape de locul unde se află cererea (Europa sau SUA).
Cum se măsoară relocalizarea
Poate că cea mai comună abordare de până acum în ceea ce privește măsurarea reshoring-ului sunt sondajele și dovezile anecdotice. Problema evidentă a acestei abordări este că datele anecdotice sunt de tip „hit-and-miss”. adică neclare, alese la întâmplare. Datele statistice au, de asemenea, defectele lor – având în vedere că, în majoritatea țărilor, în datele privind investițiile străine directe bazate pe balanța de plăți, nu avem în vedere mișcările mai mici de capital (investiții ale întreprinderilor mici și mijlocii) sau efecte cum ar fi simpla relocare a utilajelor (care, de obicei, duce la crearea ulterioară de locuri de muncă). O abordare alternativă ar fi examinarea datelor comerciale, în special dacă fluxurile comerciale se inversează, ceea ce ar indica schimbări majore în ceea ce privește localizarea creării de valoare.
O încercare interesantă de a cuantifica acest lucru într-un mod mai sistematic este indicele anual Kearney Reshoring Index. Din păcate, acesta analizează doar relocalizarea din 14 țări asiatice specifice către SUA. Pe baza acestui indice, se pare că un număr mare de directori executivi din SUA se gândesc la relocalizarea, în special din China, din cauza situației politice actuale a acestei țări.
Imaginea care se conturează este aceea a unor directori care trec de la simpla contemplare a reducerii lanțurilor de aprovizionare la luarea unor măsuri concrete pentru a readuce producția în țara de origine a companiei. Acest efect este, în mod evident, mai pronunțat în cazul bunurilor destinate utilizatorilor finali, unde proximitatea față de piață este mai importantă, iar cererea este mai puțin planificabilă, decât în cazul bunurilor semifinite care intră în procesele industriale. De asemenea, relocalizarea tinde să fie mai răspândită în cazul bunurilor cu valoare ridicată, unde termenele de execuție lungi se traduc prin creșterea rapidă a pozițiilor de capital de lucru în bilanțurile corporațiilor și în sectoarele de înaltă tehnologie, cu utilizare intensivă a cunoștințelor, unde protecția proprietății intelectuale acționează ca un catalizator suplimentar.
Este interesant faptul că nu doar sectorul corporatist urmărește această linie de gândire. Ca urmare a penuriei persistente de medicamente și echipamente de protecție în timpul pandemiei Covid-19, Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară a Parlamentului European a solicitat o mai mare autosuficiență și independență în cadrul UE față de India și China și a îndemnat blocul „să găsească modalități de a restabili producția farmaceutică în Europa”. Un alt exemplu în acest sens ar fi inițiativa de a stabili un sistem de producție de semiconductori de ultimă generație în Europa în cadrul programului „Proiecte importante de interes european comun”.
Voința politică pentru astfel de schimbări este, de asemenea, evidentă atunci când se analizează studiul solicitat de Parlamentul European, care examinează opțiunile de readucere a producției de reshoring în Europa, ajungând la concluzia că reshoringul va deveni mai proeminent, indiferent dacă rivalitatea dintre SUA și China va duce la o separare a lanțurilor valorice strategice sau dacă UE reușește să creeze un al treilea pol între cele două puteri. Franța, cu „Planul Nouvel R” (Reindustrializare, Relocalizare, Reliansare), sprijină reshoring-ul prin investiții de milioane de euro, în timp ce Legea privind reducerea inflației din SUA angajează câteva sute de miliarde de dolari pentru a face același lucru.
Asistăm la o schimbare de paradigmă. Astăzi, nu mai puțin costul mediu al forței de muncă pe oră, ci mai degrabă competențele tehnice ale forței de muncă (capacitatea de a integra roboți în procesele de producție și de a le gestiona eficient) vor fi o sursă de avantaj competitiv. Roboții vor defini structura costurilor unei companii mai mult decât faptul că aceasta este localizată în țări cu costuri reduse ale forței de muncă. Având în vedere că indicii de reshoring indică o relocalizare din ce în ce mai mare a producției înapoi pe piețele de bază din Occident și că există o lipsă de terenuri și de talente în aceste locații, specialiștii recomandă acțiune înainte ca debandada să înceapă.