Analytics Branding Marketing Startup Business Concept
Deoarece investițiile reprezintă o zonă care prezintă un interes în creștere și în România, iar tot mai mulți tineri români își doresc să devină antreprenori la un moment dat în viață, Economedia va aborda subiectul începând cu firmele de tip start-up.
Ce este un start-up?
Simplu spus, startup-urile sunt companii aflate la început de drum. Întrucât multă lume asimilează cuvântul „start-up” cu Silicon Valley sau, local, cu companii precum unicornul UiPath, termenul este folosit adesea cu referire la companiile din domeniul tech, însă în realitate sunt găsite în numeroase zone de business.
Startup-urile sunt caracterizate de riscul crescut. Faptul că în general au costuri mari și venituri mici și, de multe ori, nu au un plan de afaceri bine pus la punct le face să prezinte un risc antreprenorial ridicat și să necesite finanțare externă (familie, prieteni, credite bancare, firme de venture capital, business angels etc.)
În general, fondatorii unui start-up doresc să dezvolte un singur produs sau serviciu pentru o piață bine definită. De aceea, componenta crucială pentru aceste companii este reprezentată de cercetare și inovare.
Echipele care lucrează la realizarea unei companii aflată la început sunt adesea mici, iar angajații au parte de un mediu diferit față de o corporație. Pe de o parte, au un program de lucru mult mai flexibil, se bucură de o interacțiune mai directă cu colegii și au oportunitatea de a învăța și a se dezvolta foarte mult.
Pe de altă parte, riscul de nereușită pentru un start-up este mare, mai ales în primii ani. Luând în considerare și că flexibilitatea menționată anterior nu exclude perioadele lungi de lucru peste program și faptul că de regulă angajații trebuie să jongleze cu responsabilități și atribuții diverse, este ușor de înțeles de ce stresul este o problemă mare.
Până când ești un start-up?
Adevărul este că întrebarea aceasta nu are un răspuns de dicționar. Există multe opinii și criterii după care se poate face evaluarea, însă realitatea este că delimitarea dintre un start-up și o companie stabilă nu se face de la o zi la alta sau de la o cifră la alta.
Cu toate acestea, în general se consideră că o companie părăsește stadiul de start-up când îndeplinește una sau mai multe dintre următoarele condiții:
-
Are mai mult de 5 ani de activitate
-
Cifra sa de afaceri depășește 50 de milioane de dolari
-
Angajează peste 100 de persoane
-
Valorează peste 500 de milioane de dolari
-
Achiziționează alte start-up-uri
Totuși, în realitate delimitarea ține mai puțin de cifre și mai mult de dimensiunea conceptuală a situației. Vei simți că firma nu se mai încadrează în terminologia de startup în momentul în care mentalitatea trece de la dezvoltare la stabilitate. Odată cu asta, prioritatea nu va mai fi creșterea (cât mai mulți clienți, vânzări cât mai mari etc), ci profitabilitatea.
Mai mult, în acest moment compania nu mai prezintă instabilitate și risc crescut și nu se mai bazează pe finanțare externă. Acest lucru înseamnă că poate strânge în continuare bani prin fonduri de venture capital sau investitori privați, însă afacerea se dezvoltă organic și nu mai are nevoie de bani din exterior.
Cum faci rost de bani?
O problemă centrală cu care se confruntă startup-urile este cea legată de finanțare. Deși aproape toți antreprenorii vor folosi propriile surse de finanțare (numit și bootstrapping), și împrumuturi (love money) de la părinți sau prieteni, realitatea este că fără investitori externi este destul de dificil să pornești serios pe acest drum.
Așadar, principalele surse de finanțare externe la care apelează start-up-urile sunt fondurile de venture capital prin intermediul firmelor care se ocupă cu acest tip de investiții, business angels (investitorii-îngeri) creditele bancare și crowdfunding-ul.
Fondurile de venture capital strâng bani de la investitori individuali și instituționali cu scopul de a-i investi în startup-uri promițătoare. Soluția acestor fonduri la problema riscului crescut este diversificarea. Deși unele fonduri investesc într-un singur start-up, iar altele în câteva sute, media este de 30-80. Astfel, cele câteva companii care au un succes răsunător permit fondului să fie profitabil în ciuda faptului că majoritatea start-up-urilor nu se ridică la înălțimea așteptărilor.
Investitorii îngeri sau business angels sunt indivizi cu venituri foarte mari, deseori foști oameni de afaceri, care înțeleg bine domeniul și care doresc să finanțeze companii la început de drum în schimbul unei părți din acționariatul acestora. Scopul lor este să facă profit vânzându-și participația după câțiva ani de activitate, de cele mai multe ori în cadrul IPO-ului (Initial Public Offering), adică pornesc cu o strategie de exit. Totodată, în general aceștia sunt ceva mai sceptici și mai greu de convins și impun condiții mai dure, având în vedere că își riscă propria avere muncită.
Creditele bancare sunt cunoscute de toată lumea, fiind accesibile majorității populației. Este de departe cea mai puțin folosită metodă de către startup-uri din două motive: în primul rând băncile au o adversitate la risc crescută, iar în al doilea rând împrumuturile bancare presupun colateral ca garanție, pe care cele mai multe firme tinere nu-l pot oferi.
Crowdfunding-ul presupune prezentarea ideii de business într-un mediu public, precum pe social media, cu scopul strângerii de donații de la susținătorii acesteia. Persoanele care donează bani pe platforme de fundraising nu se așteaptă la ceva în schimb, ci doar își exprimă susținerea față de proiect sau fondator. Cel mai adesea sumele strânse astfel nu sunt semnificative.
Foto: Rawpixelimages | Dreamstime.com