Fabrică procesare nichel / Sursa foto: Unsplash / Jeremy Bezanger
În urmă cu șase ani, inginerii chinezi au pornit pe o cale riscantă de a transforma gunoiul în comori. Ținta lor erau cantitățile uriașe de minereu conținând nichel și cobalt care acoperă insulele îndepărtate ale Indoneziei, dar sunt de o calitate atât de scăzută încât au fost tratate ca fiind doar deșeuri. Dacă inginerii ar reuși să afle cum să le prelucreze, ar debloca o nouă sursă nu de unul, ci de două minerale de care lumea are nevoie pentru bateriile autovehiculelor electrice, scrie Wall Street Journal.
Principala metodă cunoscută de mult timp pentru prelucrarea acestui tip de nichel, numită High Pressure Acid Leach sau HPAL, era de notorietate ca fiind complicată. Companiile occidentale au încercat să o facă să funcționeze, dar au suferit rate ridicate de eșec. Temperaturile arzătoare și presiunea enormă implicate în proces au deteriorat echipamentele, necesitând reparații îndelungate. Procesul generează cantități mari de deșeuri acide, care sunt dificil de eliminat.
Încercările de a concepe soluții au creat adesea și mai multe probleme.
Trei proiecte australiene s-au confruntat cu dificultăți în anii 2000, nereușind să atingă capacitatea de producție înainte ca proprietarii lor să ajungă în situații financiare dificile. Minerii occidentali au investit miliarde de dolari într-o instalație din Noua Caledonie care nu a funcționat așa cum era prevăzut și a fost vândută în cele din urmă.
Natura defectuoasă a procesului a inspirat glume, cum ar fi cea despre o operațiune din zona minieră Murrin Murrin din Australia de Vest, care a trebuit să fie modernizată la scurt timp după ce a intrat în producție: „De ce Murrin Murrin s-a numit Murrin Murrin?” „Pentru că a trebuit să-l construiască de două ori”.
Inginerii chinezi nu râdeau.
Know-how-ul nichelului
Într-o zonă izolată și împădurită din Papua Noua Guinee, o companie chineză de inginerie deținută de stat, China ENFI, a petrecut ani de zile rezolvând problemele. La început, instalația avea toate caracteristicile unui eșec HPAL. În al doilea an de funcționare, în 2013, a produs la aproximativ 40% din capacitate. În 2016, o conductă s-a spart, omorând un lucrător și determinând închiderea uzinei timp de 78 de zile.
Dar societatea-mamă a ENFI, o companie minieră deținută de stat, avea buzunare adânci și a reușit să treacă peste începutul previzibil de accidentat. Aceasta a pariat că, dacă va avea suficient timp, va reuși să pună centrala în funcțiune. Până în 2017, aceasta a reușit și a atins capacitatea nominală.
„O creștere de cinci-șase ani ar fi paralizat orice companie occidentală, motiv pentru care multe proiecte HPAL se află la al doilea proprietar – sau au dispărut”, a declarat Lyle Trytten, un consultant canadian din industria nichelului care a fost inginer în cadrul proiectelor HPAL din întreaga lume.
Fabrica din Papua Noua Guinee a marcat o schimbare importantă față de începutul anilor 2000. În acea perioadă, know-how-ul chinez în domeniul nichelului era în urma Occidentului în domenii cheie. Companiile chineze aveau puțină experiență în utilizarea acidului pentru prelucrarea minereurilor la peste 350 de grade. Cam pe atunci, China ENFI a înființat o unitate de cercetare pentru a recupera decalajul.
Succesul său final în Papua Noua Guinee a însemnat că sute de ingineri și tehnicieni chinezi știau cum să construiască și să opereze o uzină HPAL prosperă. Cu toate acestea, nu era sigur că vor reuși să reproducă succesul din Indonezia. Mulți analiști au prezis că se vor confrunta cu aceleași blocaje și defecțiuni frecvente ca instalațiile occidentale din întreaga lume.
O companie privată chineză, Lygend Resources and Technology, a mers mai departe și a angajat ENFI. Acestea au început să pregătească terenul pentru construcție în insula Obi din estul Indoneziei în decembrie 2018, chiar înainte de finalizarea proiectului tehnic detaliat pentru centrală, potrivit unei persoane familiarizate cu proiectul. Inginerii chinezi cu experiență au zburat la fața locului, care oferea puține facilități în afară de dușuri cu apă rece și paturi supraetajate.
„Inginerii chinezi au o atitudine diferită față de viață și muncă”, a declarat Wang Duodong, inginerul șef al Lygend. „Pentru a-și face treaba bine, ei sunt dispuși să petreacă mult timp lucrând pe șantiere atât de îndepărtate.”
Ei au modificat procesul acolo unde a fost necesar, cum ar fi trecerea la un tip mai ieftin de titan. Au folosit o tehnică de reducere a nivelului de umiditate al produsului final din nichel pentru a îmbunătăți eficiența, a spus Wang. Lygend a vânat companii chineze care ar putea produce versiuni mai ieftine ale echipamentelor occidentale.
La acea vreme, companiile din Japonia și din Occident adoptau o atitudine prudentă, îngrijorate de costuri și de potențialele daune aduse mediului. La uzina condusă de chinezi din Papua Noua Guinee, o defecțiune a pompei în 2019 a provocat revărsarea suspensiei minerale dintr-un rezervor în apele din apropiere, oferind o idee despre riscuri.
Acest lucru nu pare să încetinească proiectul indonezian, care a fost un parteneriat între Lygend și Harita Nickel, o companie indoneziană de minerit.
Până în 2021, primele două linii de producție erau în funcțiune și funcționau la capacitate maximă.
Wang a spus că Lygend nu a încercat să reinventeze roata. Obiectivul lor a fost să mențină un design simplu și raționalizat al fabricii și să automatizeze cât mai mult posibil pentru a reduce erorile, a spus el. Ei au studiat proiectele occidentale care nu au funcționat.
„De fapt, am învățat din aceste proiecte eșuate, le-am analizat dezavantajele”, a spus Wang. „Am făcut îmbunătățiri”.
A urmat un val de instalații conduse de chinezi. În prezent, există cel puțin patru astfel de fabrici HPAL care sunt operaționale în Indonezia, iar alte trei proiecte sunt așteptate până la sfârșitul anului viitor.
Eliminarea concurenței
Minerii occidentali spun că societățile chineze obțin avantaje neloiale datorită accesului la împrumuturi guvernamentale ieftine și pentru că nu acordă prea multă atenție drepturilor lucrătorilor și mediului. În Indonezia, companiile chineze au construit numeroase centrale pe cărbune pentru a-și alimenta goana după nichel – extinzând utilizarea unui combustibil fosil murdar pe care lumea încearcă să îl reducă.
A existat o serie de accidente mortale, inclusiv o explozie la o topitorie chineză de nichel de pe insula Sulawesi din Indonezia, care a ucis cel puțin 19 lucrători în decembrie.
Dar mulți mineri și analiști occidentali spun, de asemenea, că societățile chineze de minerit au făcut o descoperire esențială cu HPAL și sunt bune la prelucrarea mineralelor.
„Un exemplu clasic este rapiditatea cu care au demarat proiectele indoneziene de nichel folosind o tehnologie care avea o istorie plină de probleme”, a declarat William Adams, șeful departamentului de cercetare pentru metale de bază al Fastmarkets, un furnizor de date.
Succesul Chinei a remodelat industria. Aceasta a introdus pe piață o nouă ofertă semnificativă și a accelerat prăbușirea prețurilor la nichel și cobalt, eliminând concurenții occidentali. Potrivit Benchmark Mineral Intelligence, cota din oferta globală de nichel rafinat în China sau de către companii chineze din străinătate a crescut de la 34% în 2015 la 58% în acest an.
Între timp, minele de nichel și cobalt din Australia, Noua Caledonie controlată de Franța, Brazilia și SUA au fost închise sau sunt în curs de închidere, incapabile să concureze cu valul de minerale chinezești cu costuri reduse. Compania minieră australiană BHP a declarat în luna iulie că își va suspenda operațiunile de nichel din Australia de Vest, așteptându-se la o avalanșă continuă de nichel ieftin.
Compania chimică germană BASF și compania minieră franceză Eramet, care au semnat un acord în 2020 pentru a analiza construirea unei instalații HPAL în estul Indoneziei, și-au anulat planul în acest an. „Piața globală a nichelului s-a schimbat semnificativ”, a declarat compania germană.