sursa foto: Alba24.ro
Compania canadiană Gabriel Resources, care a investit în trecut în proiectul minier eșuat la Roșia Montană și care cerea României despăgubiri de 6,7 miliarde euro, are ca acţionari principali cinci fonduri de investiții din SUA: Kopernik Global Investors, Tenor Capital Management, Electrum Global Holdings, Paulson & Co și The Baupost Group, potrivit datelor publicate pe site-ul Gabriel Resources.
Cele cinci fonduri de invesiții dețin 70,3% din acţiunile Gabriel Resources. Listată pe Bursa de Valori de la Toronto, Gabriel Resources are o capitalizare de 901,3 milioane de dolari canadieni, după ce acțiunile companiei au crescut accelerat începând cu luna februarie, când au apărut primele informații legate de o decizie în dosarul Roșia Montană, după cum a scrie Economedia aici.
Grupul de investiții Kopernik Global Investors este acționarul principal al Gabriel Resources, care deține un pachet de 17,11%. Kopernik Global Investors gestionează investiți în acțiuni la nivel mondial, axat pe un proces fundamental, ascendent și orientat spre valoare. Kopernik este deținută în proporție de 100% de angajați. Firma a fost înființată în iulie 2013 de Dave Iben, membru director, fondator și director de investiții. La 31 decembrie 2023, Kopernik are 42 de angajați și administrează aproximativ 6 miliarde de dolari (administrați și doar cu consultanță) în cadrul strategiilor de acțiuni globale și internaționale, potrivit paginii sale de LinkedIn.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Firma de servicii financiare Tenor Capital Management, fondată acum 20 de ani în New York, SUA, deține o participație de 16,3% din acțiunile Gabriel Resources. Tenor Capital Management Company funcționează ca o societate de administrare a investițiilor. Compania oferă servicii de gestionare a averii, strategii de investiții, planificare financiară, consultanță și servicii de consiliere.
Compania de investiții și consultanță Electrum Global Holdings, cu sediul la New York, controlează 13,25% din acțiunile Gabriel Resources. Firma este condusă de Thomas S. Kaplan, un antreprenor și investitor în domeniul resurselor naturale. Obiectul de activitate al companiei este în special investiții strategice în active și oportunități în domeniul metalelor prețioase, precum și în metale de bază, cum ar fi cuprul, nichelul și zincul.
Un alt acționar care deține 12,46% din firma canadiană este fondul de hedging Paulson & Co, cu sediul tot în New York. Fondul, care a devenit unul dintre cei mai renumiți investitori de pe Wall Street, oferă servicii de gestionare a investițiilor. Compania oferă servicii de arbitraj de fuziuni, reorganizări de falimente și credite în dificultate, recapitalizări și servicii de restructurare. Paulson deservește clienți din întreaga lume.
The Baupost Group, este fondul de investiții care deține cea mai mică participație în cadrul companiei, de 10,84%. Din 1982, firma administrează și compensează capitalul în numele familiilor și fundațiilor, precum și al angajaților care, împreună, reprezintă cel mai mare client al firmei. Baupost administrează aproximativ un portofoliu de 28 de miliarde de dolari, investind într-o gamă largă de clase de active, inclusiv dețineri semnificative în titluri de creanță și acțiuni tranzacționate public, titluri de creanță private, proprietăți imobiliare și capital privat. Directorul general și manager de portofoliu Seth Klarman a supravegheat investițiile Baupost încă de la înființarea companiei, potrivit paginii de LinkedIn.
Reamintim că România a câștigat procesul cu Gabriel Resources în dosarul Roșia Montană, în care compania ar fi urmat să exploateze resursele de aur din această zonă. Gabriel Resources cerea despăgubiri de 6,7 miliarde euro. Statul român nu va plăti nicio despăgubire companiei Gabriel Resources în cazul Roșia Montană. Din contră, România urmează să-și recupereze 1,4 milioane de dolari cheltuieli de judecată.
Compania canadiană anunță că analizează decizia Tribunalului împreună cu consilierii săi juridici pentru a-și evalua opțiunile, inclusiv pentru a contesta decizia prin intermediul procesului de anulare prevăzut de Convenția ICSID, după cum a scrie Economedia aici.
Compania Gabriel Resources a obţinut în anul 1999 o licenţă de explorare pentru proiectul minei de aur de la Roşia Montană, în care compania canadiană deţine o participaţie de 80,69% iar compania minieră de stat Minvest Deva deţine 19,31%.
Cu toate acestea, localnicii din Roșia Montană au refuzat să fie relocați pentru ca acest proiect să fie implementat și s-au luptat în instanță cu compania ani de zile. Activiștii susțineau că proiectul va cauza un dezastru ecologic. O întreagă campanie intitulată „Salvați Roșia Montană” a avut loc la nivel național.
În 2013, zeci de mii de persoane au participat la proteste în Capitală și în alte zone din țară, după ce Guvernul aprobase un proiect de lege care să permită proiectului să continue.
În iunie 2017, compania canadiană a chemat în instanță România la un Tribunal al Băncii Mondiale, invocând pierderi de 4,4 miliarde de dolari din cauză că Guvernul de la Bucureşti a decis să nu aprobe exploatarea minei de aur Roşia Montană.
Tot în 2017, în ultima zi a guvernului condus de Dacian Cioloș, Corina Șuteu, fost ministru al culturii, a depus la UNESCO dosarul pentru înscrierea Roșia Montană în patrimoniul UNESCO, în urma protestelor de stradă.
Doi ani mai târziu, în luna februarie, Tribunalul de arbitraj internaţional al Băncii Mondiale – ICSID (Centrul Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor referitoare la Investiţii) a admis, parţial, argumentele localnicilor din România în opoziţie cu proiectul de exploatare auriferă de la Roşia Montană, în urma unei petiţii depuse în octombrie 2018 de mai multe organizaţii de mediu, anunţa Greenpeace CEE România, într-un comunicat de presă.
În iulie 2021, Comitetul Patrimoniului Cultural UNESCO a decis înscrierea sitului Roșia Montană în Patrimoniul cultural imaterial al umanității și în Patrimoniul mondial în pericol, ceea ce înseamnă stoparea oricărui proiect de exploatare minieră.
Compania canadiană Gabriel Resources spunea că aplicația și înscrierea peisajului minier Roșia Montană la UNESCO sunt ”în mod fundamental în contradicție cu obligațiile României în temeiul tratatelor sale de investiții în legătură cu investițiile Gabriel Resources”.
Gabriel Resources a anunțat, într-un comunicat de presă, că tribunalul de arbitraj din cadrul Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiții al Băncii Mondiale (ICSID) a declarat procedura închisă pe 14 septembrie 2023.
Compania canadiană Gabriel Resources a susținut, în cadrul procesului de arbitraj de la Washington, că i-a fost expropriată investiția din România prin mai multe acte ale autorităților statului, inclusiv prin politizarea procedurii de autorizare a proiectului minier Roșia Montană. G4Media.ro a realizat un documentar despre deciziile cheie care au dus la blocarea licenței de exploatare la Roșia Montată după ce statul român a emis mai multe decizii prin care părea de acord cu exploatarea aurului de către compania canadiană.
Documentarul a fost realizat pe baza documentelor publice din arbitrajul ICSID.
Compania Gabriel Resources identifică primul act de expropriere în august 2011. La acea dată, procedura de emitere a acordului sau autorizației de mediu pentru proiect era în desfășurare la Ministerul Mediului. Evaluarea proiectului a fost făcută de către o Comisie de Analiză Tehnică (CAT) din care făceau parte reprezentanți ai mai multor ministere și autorități.
Procedura începuse în 2005, odată cu depunerea de către Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) a Studiului de Evaluare a Impactului asupra Mediului (EIM), dar fusese suspendată în 2007 de Ministrul Mediului de la acea vreme, Attila Korodi, pentru motive pe care compania le-a reclamat ca fiind ilegale.
În orice caz, procedura a fost reluată în 2010, iar în toamna 2011 era în stadiu final, CAT mai având de analizat două capitole minore ale Studiului EIM.
Ce s-a întâmplat în august 2011? Mai mulți politicieni au declarat public că beneficiile statului din proiectul minier nu sunt suficient de mari și că este necesară o renegociere a acestor beneficii cu Gabriel Resources, acționarul majoritar de la RMGC.