– 48,1 milioane euro este valoarea unitară pentru un jalon/țintă aferent granturilor
– 70,8 milioane euro este valoarea unitară pentru un jalon/țintă din împrumuturi

Dar în cazul reformelor legislative (nivel de lege) suma aferentă este înmulțită cu 5. De exemplu, legea avertizorului de integritate poate duce la oprirea sumei de 48,1 milioane euro X 5. În funcție de importanța fiecărei reforme se mai aplică un așa numit ”upward adjustment”.

Se pot plăti statelor membre parțial sumele de bani. Însă se pot reține sume importante pentru reforme neîndeplinite, iar nivelul, practic ”prețul”, este la latitudinea Comisiei.

Evident, în acest punct credibilitatea unui guvern și capacitatea de negociere aplicată sunt importante. Guvernul Ciucă și-a consumat enorm din credibilitate pe subiectul PNRR pe bazaconii (9,4% din PIB la pensii, pensii speciale, irigații, autorități locale – doar câteva dintre non-subiectele pe care au ”schimbat” PNRR în retorica politică). Tot acest efort de introdus subiecte de bruiaj se va răzbuna acum când guvernul ar trebui să negocieze serios, tehnic și cu argumente ”prețul” reformelor și investițiilor pe care nu vrea sau nu poate să le livreze. Toate astea cu presiunea bugetară care va lovi abia anul viitor, când se vor termina banii din casă – adică orice bani pierduți de la PNRR pe motiv că nu se fac reforme – sunt totuși plătiți de undeva, pentru că investițiile se fac, deci rămân pe bugetul public.

Mecanismul de plată parțială este încă obscur și s-a aplicat pentru prima dată abia joia trecută în cazul Lituaniei – Comisia a făcut doar o plată parțială. Marcel Boloș a început să semnalizeze în interviuri pericolul, dar deocamdată subiectul nu a luat amploare, va lua când se va întâmpla să pierdem bani.

Există și o perspectivă optimistă: PNRR NU SE VA BLOCA. Odată cu clarificarea Comisiei avem în față mecanismul de implementare care va permite chiar și unui guvern nepriceput ca acesta al nostru să continue implementarea. Este o concesie făcută de Comisie în fața presiunii altor state membre care și ele au probleme cu implementarea.

În cazul României există un pericol real ca presiunea pentru reforme să slăbească. Este însă mai degrabă un pericol doar teoretic pentru că:

1. Reformele pe care guvernul nu vrea să le facă sunt dintre cele importante, deci scumpe. Pensiile speciale de pildă sunt vizate de o recomandare de țară recurentă și nu vedem cum ar putea Comisia Europeană să nu le acorde un ”preț” mare. PSD și PNL vor trebui să explice românilor de ce trebuie să-și plătească pensii speciale de 8 ori mai mari decât pensia contributivă și să piardă și bani din PNRR pentru asta.

2. Nici un alt stat nu e ATÂT de dependent de banii din PNRR cum va fi România în 2024. Traiectoria de ajustare fiscală negociată de noi în PNRR era bazată pe înțelegerea făcută de guvernul Orban cu Comisia, care presupunea reducerea treptată a deficitului bugetar. Guvernul Ciucă a deviat complet de la traseu. România nu are spațiu bugetar. Cu toate astea, guvernul PSD – PNL a lansat Anghel Saligny și a crescut enorm cheltuielile și împrumuturile pentru consum.

Studiu de caz: Cererea de plată numărul 2.

Se vorbește mult despre această cerere mult întârziată. Acum, că s-a ajuns cu evaluarea ei DUPĂ publicarea comunicării Comisiei pe plățile parțiale, este aproape cert că mecanismul se va aplica și Cererii de plată numărul 2. În decembrie anul trecut, cu o întârziere de 3 luni față de data asumată în documentele de implementare ale PNRR, MIPE a trimis Comisiei Europene Cererea de plată numărul 2.

MIPE anunța că au fost îndeplinite toate cele 51 de ținte și jaloane aferente. Am avertizat, în rapoartele de monitorizare publicate pe monitorpnrr.ro, încă de la acel moment, că sunt mai multe probleme; cele mai importante dintre ele – cele legate de nerespectarea angajamentelor de decarbonizare și transpunerea directivei care ar trebui să protejeze avertizorii de integritate.

Suntem în martie și am depășit deja cu o lună termenul prevăzut pentru evaluare.

Regulamentul european al PNRR spune că evaluarea se face într-o perioadă de două luni de la depunerea cererilor de plată. Comisia Europeană a trimis deja două rânduri de scrisori în care cere cu insistență MIPE și Guvernului să ofere lămuriri și documente justificative pentru mai multe dintre ținte și jaloane – peste 10 neîndeplinite. Legat de legea avertizorului de integritate, oficialii de la Bruxelles au cerut în mod expres modificarea legii pentru că, la acest moment, nu există garanții suficiente care să protejeze pe cei care reclamă încălcarea legii.

Blocajul asupra Cererii de plată numărul 2 este unul puțin așteptat, pentru că nu păreau probleme de nedepășit. Și nici nu sunt de fapt, doar că liderii Coaliției au avut un comportament de politicieni autosuficienți care le știu pe toate și au crezut că dacă alimentează mașina de propagandă cu teme false Comisia se va intimida și va trece cu vederea. Unele cazuri sunt la limita absurdului.

Cât va costa de pildă încăpățânarea PSD de a nu trece legea avertizorului în formula care respectă directiva europeană? Avem estimări chiar de la ministrul MIPE, Marcel Boloș: 700 de milioane de euro.

Care e miza cu decarbonizarea? O parte a politicienilor din Coaliție a încercat să prezinte subiectul ca fiind o rezistență a guvernului român în fața “presiunii eco” de la Bruxelles. Situația factuală stă însă așa: guvernul a dat, anul trecut, un OUG care respecta jalonul, a trimis Cererea de plată la Bruxelles și apoi a schimbat OUG-ul între Crăciun și Revelion. Adică o șmecherie.

Dacă România dorea să schimbe PNRR în acest punct probabil că o putea face, conform regulamentului. Și avea o motivare serioasă legată de război și criză energetică.

Dar nu a făcut asta și s-a comportat jenant. Iată o chestiune unde schimbarea/modificarea PNRR (făcut înainte de declanșarea războiului din Ucraina) putea fi rezonabilă, în schimb PSD și PNL au vorbit de cu totul alte motive de schimbat. Și totul a fost doar vorbărie, fără nici un demers oficial.

Pentru că guvernul a încercat să păcălească Comisia, prin modificarea unui jalon aflat în evaluare, riscăm să pierdem alte 700 milioane de euro.

Dintr-o tranșă de 2,8 miliarde care nu ar fi trebuit să ridice probleme. Am conceput PNRR și am negociat calendarul de plăți astfel încât să intre bani mulți în România la început, pe jaloane ușor de îndeplinit, bani absolut necesari pentru finanțarea investițiilor, ceea ce am numit “organizare de șantier”.

Reformele cu dificultăți politice evidente abia urmează. Se apropie termenul pentru Cererea de plată numărul 3, cea care include și pensiile speciale, reformă care este una dintre cele majore ale PNRR. Însă ea este unul dintre cele 55 de jaloane și ținte aferente Cererii de Plată nr. 3. Deci, la acest moment, reforma pensiilor speciale nu este printre cauzele care țin pe loc plata Cererii de Plată numărul 2.

Ce se întâmplă mai departe?

Cel mai probabil se va ajunge la suspendarea parțială a acestei Cereri de plată numărul 2. Adică, peste vreo 2 luni, când se va încheia tot procesul de evaluare, Comisia va suspenda pentru alte 6 luni o sumă pe care o va calcula proporțional cu importanța reformelor. Din calculele noastre ar putea fi vorba despre aproximativ 1,4 miliarde de euro, suma fiind confirmată și de Marcel Boloș într-un interviu recent. Asta dacă Ciolacu și Ciucă nu se trezesc rapid la realitate. Nici una dintre aceste teme nu e de fapt greu de făcut, a fost doar retorică goală și refuz la nivel politic de a asculta nivelul tehnic.