Sursa foto: Unsplash / Patrick Tomasso
Cristian Popa, membru al Consiliului de Administraţie al BNR, este de părere că Mai mult de jumătate din rata inflaţiei consemnată în luna decembrie a anului trecut este atribuită efectelor directe ale preţurilor energetice, susține acesta într-un articol care va fi publicat pe blogul Opinii BNR, scrie Agerpres.
În context, reprezentantul BNR a transmis că există preţuri ce nu pot fi controlate de banca centrală, cum ar fi cele la gaze, electricitate sau preţurile administrate.
„România nu îşi poate permite să rămână în afara tendinţelor globale fără a fi penalizată de pieţele financiare cu presiuni pe curs şi în general de presiuni inflaţioniste mai ridicate. În acest context, în România, BNR a operat deja trei creşteri ale ratei de dobândă de politică monetară, cu câte 0,25 puncte procentuale de fiecare dată. Acestea au fost însoţite de două lărgiri ale coridorului de variaţie între facilitatea de depozit (cea la care băncile comerciale depun la BNR leii în surplus) şi facilitatea de creditare (sau Lombard, cea la care băncile se pot împrumuta de la BNR). Asociat cu controlul ferm al lichidităţii pe care BNR s-a angajat să îl menţină, preţul banilor ar trebui să oscileze în jurul valorii de 3%, cu 1,25 puncte procentuale în plus faţă aceeaşi perioadă a anului trecut. Natura şocului inflaţionist contează: din 8,2% (rata inflaţiei din decembrie), 4,2% este atribuit efectelor directe ale preţurilor energetice, deci peste jumătate. Trebuie spus că există preţuri ce nu pot fi controlate de BNR: cum ar fi preţul la gaze, electricitate sau cele administrate (preţul unui bilet de tramvai sau al ţigărilor de exemplu), cu acestea banca centrală nu poate duce un război, pentru că instrumentele sale au foarte puţină influenţă, spre deloc, asupra acestor preţuri. Însă nici abstracţie de ele nu poate face”, a arătat Cristian Popa, în articolul „Lupta cu inflaţia continuă”.
El susţine că aceşti factori, care nu sunt în controlul BNR, cauzează totuşi presiuni asupra costurilor celorlalte produse şi servicii, asupra cărora BNR are influenţă, creează efecte de runda a doua, inclusiv asupra aşteptărilor, ce se văd deja.
„Exact aceste efecte încearcă BNR să le tempereze. Astfel, o anumită doză de tratament este necesară, riscul fiind transferul costurilor mari la energie în tot coşul de produse de consum şi dezancorarea aşteptărilor inflaţioniste. Astfel, măsura inflaţiei totale, care include preţurile volatile şi administrate, poate avea depăşiri mici pe orizonturi mai mari de timp sau depăşiri mari pe perioade foarte scurte de timp fără a afecta în mod necesar inflaţia de bază (sau CORE) – inflaţia preţurilor asupra cărora banca centrală are control. Depăşiri mari, pe perioade lungi de timp nu pot fi însă tolerate, şi impun o reacţie fermă din partea băncii centrale. Pentru că altfel, prin lipsa reacţiei, s-ar permite instalarea inflaţiei generalizate şi s-ar pierde încrederea publicului, deci anticipaţiile, cu efectele negative precizate la începutul articolului. Anul trecut nenumărate voci strigau sus şi tare ca BNR să reducă dobânzile, la zero sau chiar la niveluri negative, capcană în care BNR nu a căzut”, a precizat Cristian Popa.
Pentru anul acesta, strategia abordată a fost de gradualizare, de normalizare în paşi standard până acum, de administrare a medicamentului în doze, şi în condiţiile unei creşteri economice în decelerare, cu o probabilă stagnare economică în ultimul trimestru al anului trecut, sugerată de datele economice cu frecvenţă ridicată.
„Toţi membrii Consiliului de administraţie al BNR că este necesară creşterea ratei dobânzii, diferenţe existând doar în evaluarea pasului cu care să se acţioneze: votul a fost de 7 pentru o acţiune gradualizată, 2 pentru o acţiune mai fermă. Argumente solide au fost pentru ambele variante însă ce este important este că se acţionează împotriva inflaţiei, întărirea efortului de luptă nefiind exclusă. Tratamentul a început şi trebuie să continue”, a afirmat Cristian Popa.
„Chiar dacă veniturile s-ar ajusta, crescând cu rata inflaţiei să presupunem, inflaţia rămâne o taxă pe economisiri”
Acesta spune că nota de plată a inflaţiei se achită prin scumpirea bunurilor şi serviciilor, o plătesc cu preponderenţă cei cu venituri fixe, ce nu se ajustează rapid în sus, dar şi cei ce au economisiri bancare sau deţineri monetare, „la ciorap”, sau în instrumente cu venit fix.
Dacă este o inflaţie la alimente atunci cei cu venituri mici sunt cei mai afectaţi, pentru că ei au o pondere mai mare a alimentelor în coşul de consum.
„Chiar dacă veniturile s-ar ajusta, crescând cu rata inflaţiei să presupunem, inflaţia rămâne o taxă pe economisiri. De-a lungul istoriei, omenirea a trecut prin multe tensiuni sociale şi chiar revoluţii pornite de la creşterile preţurilor la alimente sau energie. Într-o tranzacţie, în general, este implicat un bun sau serviciu pe deoparte şi o cantitate de bani de cealaltă parte. Inflaţia este fenomenul de creştere generalizată a preţurilor dacă ne raportăm la bunuri şi servicii. Deci inflaţia apărută din şocuri pe partea de ofertă nu este inflaţie decât dacă ajunge să fie transmisă în inflaţia de bază, deci generalizată. Dacă ne raportăm la bani, inflaţia este fenomenul de erodare a valorii banilor, fiind nevoie de mai mulţi bani pentru a cumpăra acelaşi lucru. Deci nu neapărat bunurile sunt mai rare sau scumpe, ci banii sunt ‘mai ieftini'”, a precizat Cristian Popa.